Montaj toc reglabil și montarea ușii

Un rezultat bun se decide încă de la măsurare. Lățimea și înălțimea golului se măsoară în cel puțin trei puncte, iar grosimea peretelui sus și jos. Cel mai important reper este nivelul pardoselii finite: tocul se așază pe pardoseala finală, nu pe șapă. Dacă gresia sau parchetul nu sunt încă puse, trebuie să știi exact ce grosime vor avea.

Montajul are de obicei aceste etape:

• verificarea golului: curățarea de praf, controlul muchiilor, al verticalității pereților și al planeității pardoselii,
• asamblarea cadrului: tocul se asamblează pe o suprafață moale, după instrucțiunile producătorului, cu îmbinări la unghi drept și fără fante,
• poziționarea și alinierea: cadrul se introduce în gol și se aduce la verticală și orizontală cu pene și cu nivela,
• distanțiere și spumă: în cadru se pun distanțiere ca să nu se îngusteze, iar spațiul dintre toc și perete se umple cu spumă,
• întărirea și finisarea: după ce spuma se întărește, se scot penele, se taie surplusul de spumă și se montează al doilea pervaz sau ancadramentele.

Penele se pun mai ales în dreptul balamalelor și al broaștei, pentru că acolo apare cea mai mare sarcină. Spuma doar ține cadrul pe loc și etanșează, nu are rolul să-l alinieze. De aceea poziția se fixează mecanic, înainte de spumare.

După ce cadrul stă bine, se agață foaia de ușă. Balamalele obișnuite de la ușile de interior se reglează pe înălțime, lateral și, la unele modele, și în adâncime. Reglajul se face treptat, în pași mici. După fiecare modificare se verifică rostul de pe contur. Acesta are de regulă, după indicațiile producătorului, în jur de 2 până la 4 mm și trebuie să fie egal peste tot.

Apoi se verifică:

• dacă ușa se deschide și se închide lin, fără frecare,
• dacă limba broaștei intră exact în contraplacă,
• dacă mânerul și feroneria sunt bine fixate,
• dacă foaia de ușă nu atinge nicăieri pardoseala sau tocul,
• dacă garnitura se lipește pe tot conturul.

De ce rămâne uneori ușa întredeschisă sau se închide singură? Aproape întotdeauna, semnul e același: cadrul nu e perfect vertical. Balamalele pot corecta puțin, dar defectul real îl rezolvă doar un toc aliniat corect.

Cea mai simplă situație este o casă nouă, cu pereți drepți, pardoseală gata făcută și un gol care se potrivește exact cu tocul. Atunci montajul merge repede și fără ajustări.

Mai mult timp și mai multă muncă cer:

• demontarea unui toc metalic vechi și repararea muchiilor deteriorate ale golului,
• zidăria strâmbă sau care se fărâmițează, des întâlnită în clădirile vechi,
• un perete a cărui grosime iese din domeniul de reglaj al tocului,
• o pardoseală denivelată sau una care se va schimba abia mai târziu,
• un perete de rigips la care golul nu a fost întărit cu profile,
• o foaie de ușă grea, balamale ascunse sau dimensiuni nestandard.

Dacă golul trebuie lărgit sau tăiat într-un perete portant, lucrarea nu mai ține de tâmplărie. Este o intervenție asupra structurii și cere evaluarea unui inginer structurist.

În practică se vede că majoritatea problemelor cu ușile de interior nu vin din produs, ci din montaj. Cele mai des întâlnite sunt:

• măsurare imprecisă: golul e prea lat sau prea îngust, spațiul se umple cu prea multă spumă și cadrul se deformează,
• pardoseala uitată: tocul se așază pe șapă, iar după montarea gresiei sau a parchetului flotant ușa freacă,
• prea multă spumă: la expandare, spuma împinge cadrul spre interior, de aceea se folosește spumă cu expansiune redusă și distanțiere,
• folosire prea devreme: ușa se montează și se folosește înainte ca spuma să se întărească,
• montaj într-o clădire umedă: lemnul și PAL-ul absorb umezeala din tencuielile și șapele proaspete și se deformează în timp.

Pentru tocuri e bine ca lucrările umede să fie terminate, temperatura din interior să fie stabilă, iar umiditatea relativă a aerului să fie aproximativ între 40 și 60 la sută.

Dacă ai o nivelă precisă, un pistol de spumă și răbdare, poți monta singur un toc reglabil. Un ajutor care să țină cadrul îți ușurează mult treaba. Când e vorba de un toc metalic vechi sau de orice modificare a unui perete portant, mai bine lași lucrarea pe mâna unui specialist.

1. Se măsoară golul în trei puncte, pe lățime și pe înălțime, și se verifică grosimea peretelui.
2. Se stabilește nivelul pardoselii finite și, în funcție de el, baza tocului.
3. Se despachetează tocul, se verifică piesele și se lasă câteva zile în cameră să se aclimatizeze.
4. Se asamblează cadrul pe o pătură sau pe carton, exact după instrucțiunile producătorului.
5. Se introduce cadrul în gol și se fixează cu pene la balamale, la broască și în colțuri.
6. Se aduc cu nivela ambii montanți la verticală și traversa la orizontală, apoi se verifică diagonalele.
7. Se pun distanțiere în cadru, ideal trei pe înălțime și unul sub traversă.
8. Se acoperă suprafața tocului cu bandă adezivă, ca să nu se murdărească de spumă.
9. Se aplică spuma pe porțiuni și cu măsură, doar până la aproximativ o treime din adâncime.
10. Se lasă spuma să se întărească conform indicațiilor producătorului, fără a încărca cadrul între timp.
11. Se scot distanțierele și penele și se taie surplusul de spumă.
12. Se montează al doilea pervaz sau ancadramentele.
13. Se agață foaia de ușă în balamale și se reglează treptat rosturile de pe contur.
14. Se testează broasca, mânerul și mișcarea ușii, iar la nevoie se ajustează balamalele.

La recepție merită să aloci câteva minute verificării, cât timp meșterul e încă acolo:

• montanții tocului sunt verticali și traversa orizontală, verificate cu nivela,
• rostul dintre foaia de ușă și toc este egal pe tot conturul,
• ușa rămâne în orice poziție o lași și nu se mișcă singură,
• foaia de ușă nu freacă nicăieri de pardoseală sau de cadru,
• limba broaștei intră în contraplacă fără să apeși,
• garnitura se lipește pe tot conturul,
• pervazurile și ancadramentele stau lipite de perete, fără spumă vizibilă,
• suprafața tocului, tencuiala și pardoseala nu sunt deteriorate.