Montarea treptelor de scară cu contratreaptă

Pașii sunt asemănători la ambele variante. Contratreapta adaugă o etapă în plus și mai multă muncă la potrivirea îmbinărilor.

1. Măsurarea fiecărei trepte în parte. Scările din beton aproape niciodată nu au toate treptele identice și nici unghiuri perfect drepte. Tâmplarul măsoară pe fiecare treaptă înălțimea, adâncimea, planeitatea și umiditatea suportului.
2. Realizarea sau ajustarea pieselor pe măsură. Călcătoarele se taie după forma reală a scării, nu după proiect. Dacă se montează și contratrepte, înălțimea lor se ajustează astfel încât să compenseze micile diferențe ale betonului.
3. Pregătirea suportului. Betonul se curăță de praf și grăsime, se amorsează, iar denivelările mai mari se nivelează cu o masă de șpaclu sau se șlefuiesc.
4. Montarea contratreptelor și a călcătoarelor. Piesele se lipesc cu un adeziv elastic făcut pentru îmbinarea lemnului cu betonul, de obicei poliuretanic sau pe bază de polimer MS. În funcție de suport, lipirea se completează cu o fixare mecanică ascunsă. După așezare, fiecare treaptă se verifică cu nivela și se încarcă cu greutăți până se întărește adezivul.
5. Finisarea detaliilor. Rosturile de lângă perete se acoperă cu un profil sau cu un chit elastic, micile fante se chituiesc, iar dacă treptele nu au venit gata finisate, se aplică lac sau ulei.

La scările din oțel, între lemn și metal se pune o garnitură elastică. Astfel vibrațiile nu trec în lemn și treapta nu țăcăne când calci pe ea.

Există două variante apropiate: montarea doar a călcătoarelor din lemn și montarea lor împreună cu contratreptele. Diferența ține de ce rămâne la vedere.

• Doar călcătoare: lemnul se pune numai pe suprafața orizontală. Fețele verticale ale treptelor din beton trebuie rezolvate altfel, de exemplu cu tencuială, glet sau vopsea. Varianta e mai simplă și mai rapidă.
• Călcătoare cu contratreaptă: se îmbracă în lemn și partea verticală, iar scara arată ca un întreg. Se măsoară și se potrivește mai mult, pentru că îmbinarea dintre călcător și contratreaptă se vede bine și nu are voie să rămână deschisă.

De ce aleg oamenii contratreapta? Ascunde fețele de beton neregulate, le ferește de loviturile și urmele lăsate de pantofi, se întreține mai ușor, iar familiile cu copii mici apreciază că piciorul nu are unde să alunece printre trepte. Contratreapta poate fi din același lemn ca și călcătorul, dintr-o esență în contrast sau din MDF vopsit, care se potrivește bine cu ușile și tocurile albe.

Pentru scări se folosește lemn de esență tare, cel mai des stejar, apoi fag sau frasin. Stejarul rezistă bine la uzură și are un desen pronunțat. Fagul e ceva mai moale și mai sensibil la umezeală.

• Treptele din lemn masiv, dintr-o singură bucată sau din lamele încleiate, pot fi șlefuite și renovate de mai multe ori în timp.
• Treptele stratificate, alcătuite din mai multe straturi, își păstrează mai bine forma și se deformează mai puțin, așa că sunt potrivite pentru trepte late.

Călcătoarele au de obicei o grosime de aproximativ 30 până la 40 mm, iar contratreptele sunt mai subțiri. Un călcător mai gros e mai rigid și suportă mai multe șlefuiri, dar ridică și fiecare treaptă. Pentru suprafață se folosește lac, care formează un strat rezistent, ulei, care păstrează aspectul natural, sau ulei cu ceară dură ca variantă de mijloc. La scări merită să te gândești și la un finisaj antiderapant, fie în lac, fie sub forma unor caneluri lângă muchie.

Cel mai simplu caz e o scară dreaptă, cu beton plan și uscat și trepte de dimensiuni apropiate. În schimb, lucrarea durează mai mult și costă mai mult atunci când există:

• beton denivelat sau deteriorat, care trebuie nivelat și reparat la muchii,
• demontarea gresiei vechi, a PVC-ului sau a treptelor existente,
• o scară în spirală sau cu întoarcere, unde fiecare treaptă are altă formă,
• contratrepte, muchii rotunjite și racordarea la o balustradă existentă,
• iluminat LED încastrat sau profile de protecție din aluminiu la muchii.

Un detaliu important, des uitat: placarea cu lemn ridică fiecare treaptă cu grosimea călcătorului. Prima treaptă de la pardoseală și ultima de lângă pardoseala de sus ies altfel dacă nu se ține cont de asta încă de la proiectarea pardoselilor. Toate treptele trebuie să aibă aceeași înălțime, altfel scara devine incomodă și periculoasă.

Majoritatea problemelor nu apar imediat, ci după câteva luni sau după primul sezon de încălzire.

• Suport umed sau cu praf. Adezivul nu prinde pe toată suprafața, sub treaptă rămân goluri și treapta începe să scârțâie.
• Lemn neaclimatizat. Treptele ar trebui să stea câteva zile în încăperea unde vor fi montate. Aerul ar trebui să aibă aproximativ 40 până la 60 % umiditate relativă, iar montajul se face abia după ce tencuielile și șapele s-au uscat.
• Adeziv rigid sau universal. Lemnul lucrează, iar dacă îmbinarea nu e elastică, se fisurează sau se dezlipește.
• Lipsa rostului de lângă perete. Lemnul se dilată la umezeală, iar când nu are loc, treapta se umflă sau crapă.
• Măsurători făcute în grabă. Piciorul simte o diferență de câțiva milimetri între trepte, iar oamenii se împiedică pe o astfel de scară.

La recepție, urcă și coboară scara de câteva ori, încet și în ritm normal, și urmărește:

• dacă vreo treaptă scârțâie, se lasă sau se mișcă atunci când calci pe ea,
• dacă toate treptele au aceeași înălțime, inclusiv prima și ultima,
• dacă toate călcătoarele ies la fel de mult peste contratreaptă,
• dacă treptele sunt orizontale și muchiile sunt aliniate,
• dacă îmbinarea dintre călcător și contratreaptă nu are fante vizibile,
• dacă lângă pereți s-a lăsat un rost acoperit cu profil sau chit,
• dacă finisajul e uniform, fără scurgeri și fără zone netratate,
• dacă ai primit informații despre când poți folosi scara din plin și cum se întreține suprafața.