Montarea treptelor de scară fără contratreaptă

Pare un detaliu mic, dar între cele două poziții se schimbă aspectul scării, modul de lucru și cât de bine trebuie pregătit suportul. E bine să decizi înainte de comanda treptelor, pentru că tâmplarul alege în funcție de asta cât iese treapta în față și cum arată muchia frontală.

• Montarea treptelor de scară (această poziție) se alege la scările deschise pe grindă metalică sau pe vanguri, unde între trepte rămâne spațiu liber. Se mai alege la scara de beton la care fața verticală primește alt finisaj: tencuială și vopsea, faianță sau gresie, ori glet.
• Montarea treptelor de scară cu contratreaptă se alege când vrei toată scara în lemn, inclusiv suprafețele verticale. Tâmplarul trebuie atunci să rezolve îmbinarea dintre treaptă și contratreaptă, ordinea montajului și o pregătire mai exactă a betonului pe fețe.
• Nasul treptei, adică partea care iese în față, contează mai mult la varianta fără contratreaptă. Muchia frontală acoperă colțul de sus al feței de beton, iar la scara deschisă este singura margine vizibilă. De aceea trebuie să fie egală pe toată lungimea scării.
• Fețele de beton rămân la vedere. Dacă sunt strâmbe sau ciobite, se repară înainte de montaj, pentru că sub o treaptă deja lipită se repară greu.
• Timpul pe șantier este mai scurt doar cu trepte, fiindcă nu mai trebuie măsurate, tăiate și lipite contratrepte. La scara deschisă în schimb se adaugă reglarea exactă a fiecărei trepte pe grindă.

Concret: dacă ai o scară de beton și știi deja că vrei și fețele în lemn, comandă direct varianta cu contratreaptă. Completarea ulterioară a contratreptelor sub trepte deja lipite e migăloasă, iar rezultatul rareori arată la fel de curat.

Modul de lucru depinde de ce stă sub treaptă. La vizita pe șantier, tâmplarul întreabă mai întâi de suport și abia apoi de lemn.

Scara din beton

Este cazul cel mai des întâlnit în casele noi. Scara din beton monolit e portantă singură, iar treapta de lemn este doar un placaj. Se lipește pe toată suprafața cu adeziv elastic și uneori se mai asigură cu dibluri. Avantajul: treapta nu scârțâie și se simte solidă sub picior. Dezavantajul: betonul nu este niciodată perfect exact. Treptele au înălțimi și adâncimi ușor diferite și nu sunt complet la nivel.

Grindă metalică

Poate fi o grindă centrală, numită uneori „os de pește”, sau doi vanguri laterali din oțel. Aici treapta preia sarcina, deci trebuie să aibă grosimea potrivită pentru deschiderea dintre reazeme, după indicațiile producătorului structurii. Se prinde cu șuruburi de dedesubt, prin plăcuțele metalice, de cele mai multe ori cu o garnitură elastică. Garnitura atenuează zgomotul pașilor și împiedică scârțâitul. Găurile din plăcuțe și din lemn trebuie să se potrivească exact, altfel treapta se strâmbă.

Vanguri din lemn

Treptele se îmbină în locașuri frezate în vanguri sau stau pe muchia lor de sus. O astfel de scară se face de obicei ca ansamblu în atelier, iar montarea treptelor ține de asamblarea ei. Montajul separat al treptelor apare mai ales la înlocuirea treptelor uzate pe o scară veche din lemn.

Trepte în consolă, ancorate în perete

Treptele par să „plutească” ieșind din perete. Aici e vorba de rezistență: ancore ascunse, perete portant, calcul de structură. Nu este o lucrare obișnuită de placare și o face o firmă care are proiect de rezistență pentru ea. Dacă peretele nu e portant sau e din zidărie ușoară, de exemplu BCA subțire, soluția poate să nu fie posibilă deloc.

Cele mai multe probleme cu treptele apar înainte de montaj, din cauza coordonării slabe cu celelalte meserii. Înainte de măsurători și de montaj ar trebui să fie îndeplinite următoarele:

• Betonul este uscat. O scară de beton proaspătă are nevoie de timp. Umezeala iese din beton încă săptămâni întregi, iar lemnul lipit pe suport ud se umflă, se curbează și adezivul poate să nu țină. Tâmplarul măsoară de regulă umiditatea, iar valoarea admisă o stabilește producătorul adezivului.
• Tencuielile și șapele sunt gata și uscate. Lucrările umede din interior ridică umiditatea aerului, iar lemnul o absoarbe. Treptele vin după tencuială și șapă, nu înainte.
• Pardoselile de sus și de jos sunt stabilite. Mai exact, știi cota pardoselii finite la ambele capete ale scării. Prima și ultima treaptă trebuie să aibă după montaj aceeași înălțime ca celelalte. Dacă pardoseala urmează să se facă, tâmplarul are nevoie de stratificația exactă, nu de o estimare.
• Electricianul și-a terminat pregătirile. Dacă vrei iluminat LED pe trepte, cablurile și dozele trebuie să fie în perete sau în beton înainte de montaj. Conectarea o face un electrician autorizat ANRE, nu tâmplarul.
• Balustrada este stabilită. Lăcătușul sau tâmplarul care face balustrada trebuie să știe dacă o va ancora în treaptă, în fața betonului sau în perete. Prinderea prin treapta finită se planifică, ca să se găurească unde trebuie.
• Fețele betonului sunt reparate. La această variantă rămân la vedere, așa că le pregătește dinainte tencuitorul sau faianțarul. Alternativ, se convine ca finisarea lor să vină după montaj, cu treptele protejate.
• Spațiul este accesibil. Pe șantier trebuie să existe curent, loc pentru tăiat, iar pe scară să nu lucreze alte echipe în timpul montajului și al întăririi adezivului.

Măsurători și șabloane

La scara de beton, fiecare treaptă se măsoară separat. Tâmplarul ia lungimea la muchia din spate și la cea din față, adâncimea la ambele capete și înălțimea fiecărei trepte. La treptele balansate din curbă se fac șabloane din carton sau placaj subțire, pentru că unghiul peretelui și forma treptei diferă de la una la alta. Treptele se numerotează de jos în sus, ca să nu se încurce la montaj.

La scara deschisă pe grindă se verifică distanța dintre plăcuțe, înălțimea și planeitatea lor. Dacă o plăcuță e strâmbă, o corectează lăcătușul. Nu se rezolvă prin pene puse de tâmplar.

Egalizarea înălțimilor

De ce contează atât? Piciorul prinde ritmul scării după două trepte. Dacă o treaptă e mai înaltă sau mai joasă chiar și cu câțiva milimetri, te împiedici ușor de ea. De aceea tâmplarul compensează diferențele din beton. Treptele joase le ridică cu mortar de egalizare sau cu un strat mai gros de adeziv, cât permite adezivul. La diferențe mai mari folosește suporți reglabili sau plăci de bază. Scopul este ca treptele finite să aibă aceeași înălțime și aceeași adâncime.

Pregătirea suportului

Betonul se curăță de praf, resturi de tencuială și mortar, iar la nevoie se șlefuiește. Apoi se aplică amorsa potrivită sistemului de adeziv. Pe o suprafață grasă, prăfoasă sau friabilă adezivul nu ține.

Așezarea treptei

Treapta se probează întâi pe uscat: dacă intră pe lungime, dacă rostul la perete e corect și dacă nasul iese egal. Lângă perete se lasă un rost de dilatare de aproximativ 3 până la 5 mm, ca lemnul să poată lucra. Apoi pe beton se întinde adeziv elastic, de regulă poliuretanic sau pe bază de MS polimer, cu spaclul dințat, pe toată suprafața sau în benzi dese, după indicațiile producătorului. Treapta se pune la loc, se aduce la nivel cu nivela și se încarcă până când adezivul începe să prindă. La scara deschisă, treapta se așază pe plăcuțe cu garnitură, se reglează și se înșurubează de dedesubt. Șuruburile trebuie să aibă lungimea potrivită, ca să nu iasă prin fața de călcare.

Cât durează

O scară dreaptă cu trepte pregătite o montează tâmplarul de regulă în una până la două zile. Treptele balansate, betonul neregulat și șabloanele lungesc timpul. Adezivul are nevoie, după producător, de obicei de aproximativ 24 de ore până se poate călca atent pe trepte, iar încărcarea completă vine mai târziu. Dacă suprafața se uleiază sau se lăcuiește abia pe șantier, se adaugă timpul de uscare al fiecărui strat.

Esența lemnului

Pentru trepte se folosesc des stejarul, fagul și frasinul, mai rar nucul sau molidul. Stejarul este tare, rezistent și suportă bine uzura obișnuită. Fagul e tare, dar mai sensibil la variațiile de umiditate și lucrează mai mult. Esențele moi, cum e molidul, se marchează ușor, așa că se potrivesc mai degrabă la scările mai puțin folosite, de exemplu spre pod.

Din lamele sau masiv

Cele mai multe trepte se fac din panou încleiat, adică din lamele lipite. Lamelele pot merge pe toată lungimea treptei (lamelă continuă) sau pot fi îmbinate în dinți. Treapta cu lamelă continuă arată mai liniștit, cea îmbinată e ceva mai simplu de produs și mai „agitată” ca desen. Ambele sunt rezistente dacă sunt corect fabricate și lemnul are o umiditate de aproximativ 8 până la 10 %.

Grosimea

Pe beton se folosesc de obicei trepte de aproximativ 30 până la 40 mm. La scara deschisă treapta este portantă și grosimea se alege după deschiderea dintre reazeme, adesea în jur de 40 până la 60 mm. Aici decide producătorul structurii, nu aspectul.

Muchia frontală și antiderapantul

Fără contratreaptă, muchia frontală se vede mai mult decât la varianta cu contratreaptă. De regulă se rotunjește sau se teșește, pentru că o muchie ascuțită se ciobește ușor. În partea din față se pot freza caneluri antiderapante sau se poate aplica o bandă antiderapantă. Merită mai ales la suprafețele uleiate și în casele cu copii sau cu oameni în vârstă.

Finisajul

Uleiul scoate în evidență desenul lemnului, suprafața arată natural și se repară local. În schimb are nevoie de reîmprospătare, în funcție de uzură. Lacul face o peliculă mai rezistentă și se întreține mai ușor, dar o zgârietură se repară prin șlefuirea întregii trepte. E avantajos ca treptele să vină finisate din atelier, iar pe șantier să se dea doar ultimul strat sau nimic.

Pentru că această poziție se socotește la bucată, cât de grea e fiecare treaptă influențează rezultatul final. Lucrarea merge mai repede și mai simplu când:

• scara este dreaptă și toate treptele au aceeași formă,
• betonul este exact, uscat și fără diferențe mari de înălțime,
• treptele vin gata tăiate pe măsură și finisate,
• cotele pardoselilor finite sunt cunoscute, iar prima și ultima treaptă nu trebuie rezolvate ulterior,
• la scara deschisă plăcuțele grinzii sunt exact poziționate.

În schimb lucrarea se lungește și se complică atunci când:

• există trepte balansate în curbă sau scara este elicoidală, cu fiecare bucată de altă formă,
• pereții laterali sunt strâmbi și forma lor trebuie copiată pe treaptă,
• betonul este neregulat și trebuie egalizat treaptă cu treaptă,
• scara este liberă pe ambele părți, iar capetele treptelor se văd și trebuie prelucrate impecabil,
• sunt necesare decupaje pentru stâlpii balustradei, iluminat sau trecerea spre podest,
• accesul este strâmt, de exemplu o scară îngustă într-o casă veche, unde treptele lungi se manevrează greu.

• Lipirea pe beton umed. Lemnul se umflă, treptele se ridică la margini sau crapă. De multe ori se vede abia după primul sezon de încălzire.
• Lipirea în puncte în loc de pe toată suprafața. Sub treaptă rămân goluri, treapta „bubuie” sub picior și cu timpul începe să scârțâie.
• Lipsa rostului de dilatare la perete. Când umiditatea se schimbă, lemnul împinge în perete, tencuiala crapă sau treapta se bombează.
• Prima sau ultima treaptă cu altă înălțime. Este greșeala cea mai frecventă în coordonarea cu cel care face pardoseala. Oamenii se împiedică pe ea, iar ulterior se corectează foarte greu.
• Nasul treptelor inegal. La scara fără contratreaptă se vede imediat: privită de jos, linia muchiilor frontale „dansează”.
• Contact direct lemn pe metal, fără garnitură. Lemnul așezat direct pe oțel scârțâie la mers și transmite zgomotul în toată casa.
• Șuruburi prea lungi sau burghiu nepotrivit. Pe fața de călcare apare vârful șurubului sau o fisură în jurul lui.
• Goluri mari între trepte la scara deschisă. Dacă în casă sunt copii mici, spațiul liber dintre trepte poate fi periculos. La proiectare se urmărește de regulă ca golul să nu fie prea mare. Soluția este o bară suplimentară sau o umplutură, nu neapărat contratreapta.

Dacă ai o scară dreaptă din beton, trepte gata făcute pe măsură și experiență cu lucrul de precizie, poți face singur placarea. Scările deschise pe grindă, treptele în consolă și scările cu curbă lasă-le pe seama tâmplarului, acolo e vorba de rezistență și de o precizie greu de recuperat. Iluminatul pe trepte îl conectează doar un electrician autorizat ANRE.

1. Măsoară umiditatea betonului sau cere să fie măsurată și așteaptă până corespunde cerinței producătorului de adeziv.
2. Măsoară înălțimea și adâncimea fiecărei trepte și notează diferențele, inclusiv cotele pardoselilor finite sus și jos.
3. Curăță betonul de praf și resturi de mortar, șlefuiește denivelările și umple locurile joase cu un mortar potrivit.
4. Aplică amorsa sistemului de adeziv și las-o să se usuce.
5. Probează fiecare treaptă pe uscat și verifică rostul la perete și cât iese nasul în față.
6. Începe cu treapta de jos și întinde adezivul cu spaclul dințat pe toată suprafața.
7. Așază treapta, adu-o la nivel pe lungime și pe adâncime și verifică înălțimea față de treapta anterioară.
8. Încarcă treapta, de exemplu cu saci sau greutăți, și șterge adezivul ieșit înainte să se întărească.
9. Continuă în sus și nu circula pe scară pe durata de întărire indicată de producător.
10. Umple rosturile de la perete cu chit elastic în culoarea lemnului sau a peretelui și finisează fețele betonului.

Urcă și coboară scara de câteva ori, întâi încet, apoi cu pas normal. Piciorul nu ar trebui să ezite nicăieri. La recepție verifică:

• aceeași înălțime la toate treptele, inclusiv prima și ultima față de pardoseala finită,
• aceeași adâncime a treptelor și un nas egal pe toată scara,
• orizontalitatea treptelor în ambele direcții, verificată cu nivela,
• că nicio treaptă nu se mișcă, nu bubuie și nu scârțâie la trecere,
• rosturile de dilatare de la perete, umplute curat cu chit,
• suprafața curată, fără resturi de adeziv, zgârieturi sau muchii ciobite,
• la scara deschisă, șuruburi strânse, garnituri pe plăcuțe și niciun vârf ieșit prin lemn,
• locurile pregătite pentru prinderea balustradei, așa cum s-a convenit,
• predarea informațiilor despre adeziv, esența lemnului și finisaj, inclusiv instrucțiunile de întreținere.