Închiderea șlițurilor în pereți după instalația electrică

Cele două tipuri de lucrări seamănă, dar diferă prin mărimea șlițurilor și prin încăpere. De aici se aleg materialul, metoda și cât de complicată e lucrarea.

• După instalația electrică șlițurile sunt de obicei înguste și puțin adânci, pentru că un cablu sau un tub flexibil ocupă puțin loc. Se adaugă găurile pentru dozele de prize, întrerupătoare și corpuri de iluminat. De regulă e vorba de camere uscate, deci ajunge un material pe bază de ipsos sau o masă de șpaclu cu fibre.
• După instalația sanitară șlițurile sunt mai late și mai adânci, mai ales la scurgeri și la țevile cu izolație. În jurul ieșirilor se sparge adesea o bucată mai mare de perete. Lucrarea se face în baie sau în bucătărie, unde e umezeală, așa că se folosește mortar var-ciment sau alt amestec potrivit pentru spații umede.

La apă mai contează un lucru: țevile se acoperă abia după proba de presiune făcută de instalator. Dacă închizi un racord care pierde, reparația înseamnă să spargi din nou peretele. La fel, țeava de apă caldă nu se îngroapă direct în mortar fără manșon izolant: se dilată la schimbările de temperatură și poate crăpa tencuiala de deasupra.

Metoda e în esență aceeași pentru ambele variante. Se schimbă mai ales grosimea straturilor și materialul.

1. Verificarea traseelor. Cablurile trebuie fixate bine, de exemplu cu puncte de ipsos, iar tuburile și țevile prinse și, la apă, testate. Merită să fotografiezi traseele cu o ruletă lipită de perete, îți va folosi mai târziu când găurești.
2. Curățarea. Din șliț se mătură sau se aspiră praful și se scot bucățile de tencuială desprinse. Suportul trebuie să fie solid, uscat și fără grăsime.
3. Amorsarea sau umezirea. Amorsa întărește suportul și împiedică zidăria să tragă apa din material prea repede. BCA-ul și betonul sunt mai sensibile la asta decât cărămida.
4. Umplerea în straturi. Un șliț adânc nu se umple dintr-odată. Primul strat se presează bine, se lasă să tragă și abia apoi vine următorul. Un strat gros pus deodată se tasează și crapă.
5. Armarea. La șlițurile mai late și mai adânci, cam peste un centimetru, și la trecerea între materiale diferite, se înglobează plasă din fibră de sticlă sau bandă de armare. Ea preia tensiunile și oprește fisurile fine.
6. Nivelarea și șlefuirea. Ultimul strat se lasă puțin peste planul peretelui, apoi, după uscare, se șlefuiește cu hârtie fină și se verifică cu dreptarul.

• Amestecurile pe bază de ipsos se usucă repede, se netezesc ușor și se șlefuiesc bine. Sunt potrivite în camere uscate, tipic după instalația electrică.
• Masele de șpaclu cu fibre și tencuielile ipsos cu fibre sunt mai elastice și mai rezistente. Se potrivesc pe suporturi dificile și în locuri unde apar ușor fisuri.
• Mortarele var-ciment și cele pe bază de ciment suportă umezeala și grosimi mai mari, dar se usucă mai încet. Sunt pentru băi, bucătării, subsoluri și oriunde urmează faianță.
• Tencuielile pe bază de var sau de lut se aleg în casele vechi care au deja o astfel de tencuială sau acolo unde proprietarul vrea un perete care „respiră”. Materialul de umplere ar trebui să semene cu tencuiala originală, altfel la îmbinare apare mai ușor o fisură.

La pereții din gips-carton nu se tencuiește. Găurile se repară cu masă de șpaclu pentru rigips, eventual cu bandă înglobată.

Efortul, și deci costul final, depind de mai multe lucruri:

• lungimea și adâncimea șlițurilor și numărul de doze sau ieșiri,
• suportul: un apartament nou cu tencuială dreaptă e mai simplu decât o casă veche cu tencuială friabilă și zidărie amestecată,
• nevoia de armare și de mai multe straturi,
• accesul: în spatele obiectelor sanitare, într-o baie strâmtă sau sub tavan se lucrează mai încet,
• finisajul dorit: sub faianță ajunge un suport drept și solid, sub o vopsea lucioasă peretele trebuie șlefuit perfect.

Dacă șlițurile acoperă o mare parte din perete sau tencuiala veche e crăpată și sună a gol la ciocănit, simpla închidere nu ajunge. Atunci merită luat în calcul un glet nou cu plasă sau refacerea întregii tencuieli. Într-un bloc, dacă se schimbă coloanele, care sunt părți comune, discută dinainte cu administratorul sau cu asociația de proprietari cine răspunde de refacerea pereților.

Șlițurile mici după instalația electrică le poți închide și singur, dacă cablurile sunt deja pozate și verificate de un electrician autorizat ANRE. Nu umbla la instalația propriu-zisă. La apă, așteaptă până când instalatorul confirmă că țevile nu pierd.

1. Verifică dacă toate cablurile sunt bine fixate și nu ies peste planul peretelui.
2. Acoperă dozele ca să nu intre mortar în ele.
3. Aspiră șlițul și scoate bucățile de tencuială desprinse.
4. Aplică amorsă în șliț și las-o să se usuce conform instrucțiunilor.
5. Prepară doar cantitatea de material pe care reușești să o folosești la timp.
6. Presează primul strat cu șpaclul adânc în șliț.
7. La un șliț mai lat, înglobează în stratul următor plasă din fibră de sticlă, cu suprapunere pe peretele din jur.
8. Trage ultimul strat puțin peste planul peretelui.
9. Lasă materialul să se usuce complet, după timpul indicat de producător, nu după cum pare la atingere.
10. Șlefuiește până devine neted și verifică cu dreptarul, în lumină laterală.

• O singură trecere cu ipsos. Într-un șliț adânc ipsosul se contractă și crapă.
• Fără amorsă. Materialul pierde apa prea repede, rămâne slab și se desprinde.
• Uscare forțată. Căldura dată la maximum sau curentul de aer produc fisuri. Majoritatea producătorilor cer cel puțin în jur de 5 °C, ideal temperatura camerei.
• Zugrăvit pe suport umed. Pe perete apar pete și contururi.
• Șlefuire insuficientă. După vopsire și în lumină laterală se vede fiecare trecere.
• Acoperirea țevilor fără probă de presiune la instalația sanitară.

Înainte de zugrăvit sau de faianță, uită-te singur la perete:

• locurile reparate sunt în planul peretelui, dreptarul nu se balansează pe ele,
• în lumina laterală a unei lanterne nu se văd valuri sau trepte,
• pe suprafață nu sunt fisuri fine și nu sună a gol la ciocănit,
• marginile dozelor sunt curate, iar dozele nu sunt pline de material,
• materialul e complet uscat, fără pete mai închise la culoare,
• la apă ai confirmarea probei de presiune și fotografii cu traseele instalațiilor.