Montaj rețele de calculatoare (FTP)

O rețea bună începe pe hârtie, nu în perete. Electricianul stabilește cu tine unde vor sta calculatorul, televizorul, routerul sau camerele și, în funcție de asta, propune numărul de prize și traseele cablurilor.

1. Proiectarea rețelei: se alege locul pentru rack sau pentru o cutie de date mică, poziția prizelor RJ45 și traseele. E bine să lași o rezervă, de exemplu o a doua priză la televizor sau un cablu în tavan pentru un viitor punct de acces Wi-Fi.
2. Pregătirea traseelor: înainte de tencuială se taie șanțuri și se montează tuburi de protecție. În pereții de rigips cablurile trec prin spațiul din spatele plăcilor, iar la montajul ulterior se folosesc plinte sau canale de cablu.
3. Tragerea cablurilor: fiecare priză primește propriul cablu, dus până la rack. La ambele capete se lasă o rezervă, de obicei câteva zeci de centimetri.
4. Terminarea: cablurile se conectează în prize și în patch panel după o singură schemă, T568A sau T568B. La FTP, ecranul trebuie legat de partea metalică a prizei și a panoului.
5. Legarea la pământ: patch panelul și rackul se leagă la sistemul de împământare și egalizare a potențialului din clădire. Această legătură o face electricianul.
6. Testarea și etichetarea: fiecare linie se testează, primește același număr pe priză și pe panou, iar rezultatele se trec într-un raport de măsurători.

Cablul neecranat UTP merge foarte bine într-un mediu liniștit, de exemplu la o rețea scurtă într-un apartament, unde cablurile de date nu stau lipite de cele electrice. FTP-ul merită oriunde datele merg în paralel cu instalația electrică: în blocuri cu multe trasee, în birouri și în camerele tehnice. Ecranarea ajută însă doar dacă întreaga linie este ecranată și legată corect la pământ. Un cablu ecranat terminat într-o priză neecranată se comportă ca un UTP obișnuit.

La categorie, regula e simplă: un cablu din perete se schimbă greu, așa că nu are sens să faci economie tocmai acolo unde mai târziu nu mai poți repara ușor.

• Cat 5e duce o conexiune gigabit, dar pentru o rețea nouă se alege azi doar rar.
• Cat 6 este alegerea obișnuită pentru apartamente, case și birouri și are rezervă pentru anii următori.
• Cat 6a se potrivește dacă vrei viteze de aproximativ 10 Gbit/s și pe trasee mai lungi sau dacă faci rețeaua pentru mulți ani.

Toate elementele liniei, adică cablul, prizele, conectorii și patch panelul, trebuie să fie de aceeași categorie. Categoriile superioare sunt mai groase și mai rigide, deci au nevoie de canale mai late și de o rază de îndoire mai mare, conform indicațiilor producătorului.

În practică, cablurile de date se trag aproape mereu împreună cu cele electrice, așa că merită ca cele două instalații să fie gândite și făcute în același timp. Cablurile de date și cele de forță nu ar trebui să stea lipite în același șanț. Ideal e să meargă pe trasee separate sau în compartimente separate ale canalului de cablu, cu perete despărțitor. Distanța necesară depinde de tipul cablului și de existența despărțitorului. Regulile pentru trasee și pentru cablarea structurată se găsesc în standardele SR EN 50174 și SR EN 50173.

Rackul sau cutia de date are nevoie de acces pentru întreținere, de aerisire și de o priză proprie de 230 V, eventual și de o sursă UPS. Priza, protecția prin siguranțe și legarea rackului la pământ trebuie făcute de un electrician autorizat ANRE, care verifică apoi și funcționarea corectă a instalației. Dacă vrei să alimentezi camere sau puncte de acces prin cablul de date (PoE), ține cont de asta încă de la alegerea cablului și a switchului.

Cel mai simplu e montajul în faza de roșu, când pereții nu sunt încă tencuiți și cablurile se pot pune în tuburi odată cu celelalte instalații. Lucrarea e mai ușoară și când există pereți din rigips, un tavan fals accesibil și trasee scurte până la punctul central.

Lucrarea devine mai grea în aceste situații:

• montaj ulterior într-un apartament gata finisat, unde trebuie tăiate șanțuri în tencuială sau căutate trasee prin tuburile existente,
• pereți și planșee din beton sau cărămidă, prin care trebuie date găuri de trecere,
• trasee lungi pe mai multe etaje și un număr mare de prize,
• o categorie superioară de cablu, mai rigidă, cu care se lucrează mai încet,
• cerința unui raport de măsurători pentru fiecare linie.

În practică se repetă de obicei aceleași probleme, care ies la iveală mai târziu sub formă de întreruperi sau conexiune lentă.

• Ecran nelegat la pământ: folia fără conexiune nu protejează, iar uneori poate chiar înrăutăți interferențele.
• Folie ruptă: la dezizolare sau la conectare folia se rupe și ecranarea nu mai este continuă.
• Amestec de elemente ecranate și neecranate: un cablu FTP într-o priză neecranată își pierde avantajul.
• Terminare greșită: perechi inversate, schemele T568A și T568B amestecate sau prea mult fir derăsucit lângă conector.
• Cablu deteriorat la tragere: îndoiri prea strânse, cablu strivit de o clemă sau frânt la colț.
• Lipsa etichetelor și a raportului: după câțiva ani nimeni nu mai știe unde duce fiecare cablu, iar căutarea unei defecțiuni durează mult.

La recepție cere să ți se arate rezultatele măsurătorilor și verifică și singur câteva lucruri:

• fiecare priză și fiecare port din patch panel are aceeași etichetă, ușor de citit,
• există o schemă în care se vede unde duce fiecare cablu,
• pentru fiecare linie există rezultatul testării conexiunii și a calității,
• cablul, prizele și panoul sunt de aceeași categorie și toate sunt ecranate,
• rackul sau patch panelul este legat la pământ,
• cablurile din rack sunt așezate ordonat și nicăieri nu sunt îndoite strâns,
• prizele sunt fixate bine și, după conectarea unui dispozitiv, rețeaua funcționează fără întreruperi.