Montaj lustră suspendată

Când lustra nouă se pune în același loc cu cea veche, lucrarea are de obicei o ordine clară. Electricianul procedează astfel:

1. Oprește siguranța circuitului respectiv și verifică cu un tester că la doză nu mai există tensiune.
2. Demontează corpul de iluminat vechi: abajururile, becurile, capacul, clemele și suportul inițial.
3. Verifică firele din doză. Îl interesează starea izolației, materialul conductorilor și dacă există conductor de împământare.
4. Evaluează cârligul sau suportul vechi. Îl păstrează doar dacă este solid și ține greutatea lustrei noi. Altfel montează o prindere nouă, potrivită pentru tipul de tavan.
5. Ajustează lungimea cablului, lanțului sau tijei după înălțimea stabilită.
6. Conectează faza, nulul și împământarea în cleme și verifică dacă legăturile sunt bine strânse. La lustrele cu telecomandă așază și receptorul, fie în doza din tavan, fie în corpul lustrei.
7. Montează capacul de tavan, aliniază lustra și pune becurile și abajururile.
8. Pornește siguranța și testează toate funcțiile: întrerupătorul, eventual circuitele separate, reglarea intensității și telecomanda.

Dacă lustra trebuie să stea în alt loc decât vechea lampă, la montaj se adaugă un punct de alimentare nou. Asta înseamnă cablu tras în șanț, în tavanul fals sau în plintă de cablu și uneori și modificarea întrerupătorului.

Tavan din beton sau din panouri prefabricate

Betonul ține și o lustră grea. Se folosesc ancore metalice cu expandare sau dibluri făcute pentru beton, nu dibluri subțiri de plastic din cutia de accesorii. În blocurile din panouri prefabricate e nevoie de atenție la un lucru: prin plăcile de tavan trec adesea cabluri și există goluri. De aceea electricianul caută traseele cu un detector înainte de a găuri și găurește astfel încât ancora să nu ajungă într-un gol.

Tavan fals din rigips

La montajul în gips-carton apar cele mai multe probleme. Placa singură nu ține un corp de iluminat greu, mai ales când lustra se balansează la curățat. Lustrele ușoare se pot prinde cu ancore basculante sau cu dibluri pentru goluri, la capacitatea indicată de producător. O lustră mai grea se prinde de profilul portant al tavanului fals, de o întăritură pusă deasupra plăcii sau direct de planșeul de deasupra, cu o tijă filetată. Dacă tavanul fals abia se face, merită ca rigipsarul să pregătească întăritura pentru lustră din timp.

Tavan din lemn și grinzi

Dacă lustra vine exact sub o grindă, ajunge un șurub solid în lemnul masiv. Când în acel loc nu există grindă, ajută o scândură pusă transversal între două grinzi. În tavanele din lemn electricianul are grijă și ca, lângă materialul inflamabil, cablul și doza să nu fie lăsate libere.

De ce se agață lustra mai jos deasupra mesei decât în living? Pe deasupra mesei nu trece nimeni, așa că lustra poate sta mai aproape de blat, luminează acolo unde e nevoie și totuși nu orbește. Orientativ, marginea de jos a lustrei se pune cam între 75 și 90 cm deasupra blatului mesei. Într-o zonă pe unde se circulă, ar trebui să fie la aproximativ 210 cm de la pardoseală sau mai sus, ca să nu se lovească nimeni cu capul de ea.

La o masă lungă, două sau trei corpuri mai mici puse în linie arată adesea mai bine și luminează mai uniform decât o singură lustră mare. Înainte de montaj măsoară înălțimea camerei, înălțimea mesei și poziția mesei față de doza din tavan. Dacă doza nu e exact deasupra centrului mesei, lustra se poate muta cu un cârlig decorativ în tavan sau cu un punct de alimentare nou.

Cel mai simplu este schimbul lustrei pe doza existentă, într-un tavan din beton, la o înălțime obișnuită a camerei, când instalația veche e în regulă. Volumul de muncă și timpul cresc în situații ca acestea:

• tavan înalt, de exemplu pe casa scării sau într-o casă cu galerie, unde e nevoie de schelă sau de o scară înaltă,
• lustră grea sau mare, de exemplu din cristal, care se asamblează pe loc din multe piese,
• tavan fals din rigips în care trebuie adăugată o întăritură,
• lipsa dozei de iluminat sau nevoia de a o muta în alt loc,
• instalație veche cu conductori din aluminiu, izolație friabilă sau fără împământare,
• lustre cu telecomandă, cu reglarea intensității sau legate la o aplicație, care trebuie configurate și împerecheate.

Un mit răspândit spune că o lustră nouă suprasolicită instalația veche. Lustrele moderne cu LED au de obicei un consum mai mic decât lustrele vechi cu becuri incandescente. În apartamentele mai vechi problema ține deci mai degrabă de starea firelor și a legăturilor decât de consumul propriu-zis.

• Lustra e prinsă într-un diblu nepotrivit, care se smulge în timp, mai ales din rigips.
• Cârligul vechi a rămas pe loc fără să se verifice dacă ține o lustră mai grea.
• Împământarea nu e conectată la o lustră care o cere sau firele sunt inversate.
• Legăturile sunt slabe, nestrânse sau neizolate, înghesuite la întâmplare sub capacul de tavan.
• Variatorul vechi nu e compatibil cu becurile LED, iar lumina pâlpâie sau bâzâie.
• Lustra atârnă prea jos sau prea sus ori nu e centrată deasupra mesei.
• La găurirea în panou se lovește un cablu care nu a fost căutat înainte.

Primele patru greșeli nu sunt doar estetice. Pot duce la căderea lustrei, la electrocutare sau la incendiu. Pentru orice intervenție la instalația electrică regula e simplă: conectarea o face un electrician autorizat ANRE, după standardele SR EN aplicabile. La o daună, asigurătorul poate întreba cine a executat instalația.

După ce pleacă electricianul, verifică în liniște câteva lucruri:

• lustra stă fix când o tragi ușor, iar capacul de tavan se lipește fără spații,
• lustra atârnă drept și la înălțimea stabilită,
• de sub capac nu ies fire sau bucăți de izolație,
• întrerupătorul aprinde și stinge corect, iar la mai multe circuite fiecare funcționează separat,
• reglarea intensității și telecomanda merg lin, lumina nu pâlpâie și nu bâzâie,
• tavanul din jurul prinderii nu e fisurat, iar tavanul fals nu se lasă,
• ai primit instrucțiunile și certificatul de garanție al lustrei și știi ce tip de becuri se potrivesc.