Montaj glaf exterior

La o fereastră obișnuită din PVC sau aluminiu cu profil de bază, montajul are câțiva pași care se repetă mereu. Ordinea se schimbă doar în funcție de faptul că fațada e gata sau urmează să fie termoizolată.

Măsurarea și pregătirea

Montatorul măsoară lățimea golului între glafurile laterale (spaletă) și adâncimea de la rama ferestrei până la linia exterioară a fațadei. La adâncime adaugă partea care iese în afara fațadei, de regulă aproximativ 30 până la 40 mm. Dacă se face termoizolație, măsoară până la stratul final de tencuială, nu până la zidul gol. Glaful se taie apoi la lungime astfel încât, după montarea capacelor laterale, să rămână un mic spațiu pentru dilatarea materialului.

Suportul de sub glaf

Sub glaf trebuie să existe un suport plan și ferm, cu pantă spre exterior. La zidăria din cărămidă suportul e din mortar sau adeziv nivelat, la termoizolație din polistiren sau vată minerală tăiată în pantă. Rostul dintre fereastră și zid se acoperă la exterior cu o bandă de etanșare permeabilă la vapori. Ea lasă umezeala din spuma de montaj să iasă, dar nu lasă ploaia să intre. La montajele făcute în grabă, pasul acesta se sare des, iar efectul se vede după câțiva ani.

Așezarea și fixarea

Glaful se împinge cu muchia îndoită din spate sub rama ferestrei sau în canalul profilului de bază. Sub el se aplică în benzi spumă poliuretanică cu expandare redusă sau adeziv de montaj, ca glaful să stea pe toată suprafața și să nu sune a gol. Pe partea de jos se lipește des o bandă antivibrație, care atenuează zgomotul ploii. Muchia din spate se fixează cu șuruburi din inox în profilul de bază. Spuma se lasă să se întărească, iar între timp glaful se încarcă cu o greutate, ca spuma să nu-l ridice.

Capacele laterale și etanșarea

La capetele glafului se montează capacele laterale. La aluminiu și tablă, ele trebuie să permită glafului să se dilate vara și să se contracte iarna. Îmbinarea capacului cu tencuiala și cu rama se etanșează cu un mastic potrivit. La final se scoate folia de protecție și glaful se testează cu apă.

Pe piață găsești mai multe tipuri de glafuri exterioare. Fiecare se potrivește altei situații și se montează puțin diferit.

Glaful din aluminiu

Este foarte răspândit la casele și blocurile din România, mai ales după anvelopare. E ușor, nu ruginește și vine în multe culori. Aluminiul îndoit este mai subțire, cel extrudat e mai rigid, are nervuri de rigidizare și face mai puțin zgomot la ploaie. Aluminiul se dilată vizibil la soare, de aceea are nevoie de capace laterale glisante și, la bucățile lungi, de o îmbinare de dilatare. Producătorii indică de regulă de la ce lungime trebuie împărțit glaful.

Tabla zincată vopsită

Este un glaf îndoit de tinichigiu din tablă zincată vopsită sau cu peliculă de protecție. Se face pe măsură, deci se potrivește la dimensiuni neobișnuite, ferestre arcuite sau de colț. Tăieturile și găurile trebuie protejate, altfel muchiile încep să ruginească. Adesea îl montează tinichigiul odată cu celelalte elemente de tablă ale casei.

Glaful din PVC

Glaful exterior din PVC e ieftin la achiziție și se taie ușor. La soare se dilată însă și mai mult decât aluminiul, iar în culori închise se poate deforma. Se potrivește mai degrabă la ferestre mici, la subsoluri, magazii și anexe.

Piatră, beton și ceramică

Glafurile din piatră naturală, marmură sau beton apar la renovarea caselor vechi și la fațadele placate cu piatră. Sunt grele, se lipesc în adeziv flexibil și au nevoie pe partea de jos de un lăcrimar, adică un canal care rupe picătura de apă. Rosturile cu peretele se etanșează elastic. Montajul e mai lent și mai greu, dar glaful nu face zgomot și rezistă zeci de ani.

Titan-zinc și cupru

Se folosesc mai ales la casele care au acoperișul și restul elementelor de tablă din același material. Se îmbină cu tehnici de tinichigerie și cer un meseriaș cu experiență.

Glaful exterior stă la granița dintre trei meserii: montatorul de ferestre, echipa de termoizolație și tinichigiul sau tâmplarul. Cele mai multe probleme apar exact acolo unde unul îl așteaptă pe celălalt.

Fereastra și profilul de bază

Ferestrele din PVC și aluminiu au dedesubt un profil de bază. Este o bară din plastic care înalță fereastra și pe care se montează glaful. Dacă lipsește, glaful nu are unde să intre și apa se scurge sub ramă. Când comanzi ferestrele, merită să ceri explicit profilul de bază și să verifici dacă înălțimea lui se potrivește cu grosimea viitoarei termoizolații.

Ordinea lucrărilor la termoizolație

La termoizolația cu polistiren sau vată minerală lipite și tencuite, glaful se montează de regulă după lipirea plăcilor și după stratul de masă de șpaclu cu plasă, dar înainte de tencuiala decorativă finală. Capacele laterale intră astfel în tencuială și îmbinarea arată curat. Se poate monta și după tencuială, dar atunci rostul dintre capac și tencuială trebuie etanșat cu grijă. Important este să stabilești dinainte cine aduce glaful și cine îl montează, ca lucrarea să nu rămână în aer.

Izolație groasă și glaf adânc

La o termoizolație de aproximativ 15 până la 20 cm, glaful devine adânc și iese mult în față. Sub un asemenea glaf se pune o pană izolantă sau un profil de bază termoizolant, iar la adâncimi mari și console metalice. Fără sprijin, glaful se îndoaie la încărcare, de exemplu când cineva sprijină o scară pe el.

Apartamente și blocuri

La bloc, glaful face parte din fațada comună a tuturor proprietarilor. Înainte să-l schimbi, întreabă administratorul sau asociația de proprietari ce culoare și ce model se folosesc pe bloc, ca fațada să arate unitar. Dacă blocul urmează să fie anvelopat, de multe ori prin programe de finanțare pentru eficiență energetică, merită să aștepți, pentru că glafurile se schimbă de obicei odată cu termoizolația.

Lucrarea se calculează la metru liniar, dar același metru poate fi o dată simplu și altă dată complicat. E util să știi de ce depinde.

Lucrarea e mai ușoară când există:

• fereastră nouă cu profil de bază de înălțime potrivită,
• spalete drepte, solide și în unghi drept,
• acces de la sol sau de pe o schelă deja montată,
• mai multe ferestre de aceeași lățime în același loc,
• glaf tăiat și pregătit după o măsurătoare exactă.

Lucrarea durează mai mult și e mai grea când apar:

• demontarea glafului vechi, mai ales a tablei sau pietrei prinse în zidărie,
• repararea tencuielii și a spaletei după demontare,
• ferestre la înălțime fără schelă, când e nevoie de nacelă sau de alpiniști utilitari,
• glaf foarte adânc la termoizolație groasă și nevoia de console,
• ferestre de colț, arcuite sau atipice cu glaf făcut pe măsură,
• profil de bază lipsă sau deteriorat,
• spalete strâmbe, la care capacele trebuie ajustate.

Un glaf montat greșit nu se trădează imediat. Problema apare după prima iarnă sau după o ploaie puternică cu vânt.

• pantă mică sau inversă: apa stă pe glaf sau curge spre fereastră, sub ramă apar pete de umezeală, iar în interior spaleta face mucegai. Panta trebuie să se vadă clar, de regulă cel puțin aproximativ 3 până la 5 grade,
• ieșire prea mică în fața fațadei: apa se scurge direct pe fațadă și sub fiecare fereastră rămân dâre închise la culoare sau alge verzi,
• capace lipite rigid, fără dilatare: aluminiul se dilată vara și se bombează sau capacul rupe tencuiala,
• glaf gol pe dedesubt, fără spumă: toacă la ploaie, se îndoaie ușor și cedează când calci pe el,
• prea multă spumă expandabilă: spuma ridică glaful, panta se pierde sau glaful iese din îmbinarea din spate,
• glaf neintrodus sub ramă: apa își găsește drum pe după muchia din spate și intră în zidărie,
• lipsa benzii de etanșare: rostul dintre fereastră și zid e protejat doar de mastic, care crapă după câțiva ani,
• șuruburi prin suprafața orizontală: fiecare gaură neetanșată e un loc pe unde intră apa,
• folie de protecție uitată: la soare se lipește de glaf și mai târziu se scoate foarte greu,
• tăieturi neprotejate la tabla zincată: pe muchii apare rugina, care se scurge pe fațadă.

În practică se întâmplă des ca proprietarul să caute cauza umezelii de sub fereastră în fereastra însăși, deși apa intră pe sub un glaf montat greșit. Înainte să reclami fereastra, merită să verifici glaful.

Montajul propriu-zis al unui glaf obișnuit pe un suport pregătit îi ia unei echipe cu experiență de regulă sub o oră pe fereastră. Mai mult timp cer demontarea glafului vechi, pregătirea suportului și piesele atipice.

Spuma cu expandare redusă sau adezivul de montaj se întăresc de regulă în câteva ore, iar rezistența completă o ating mai târziu, după indicațiile producătorului. Masticurile din rosturi au nevoie de obicei de aproximativ o zi. În acest timp nu e bine să plouă pe glaf, să fie încărcat sau să se calce pe el. Spuma și adezivul nu se aplică pe îngheț, iar majoritatea produselor au trecută pe ambalaj temperatura minimă de lucru. Glaful din piatră lipit în adeziv se lasă nemișcat mai mult, de obicei cel puțin o zi sau două, înainte de etanșarea rosturilor.

Dacă ai o fereastră la parter, unde ajungi comod la glaf de pe sol, iar fațada e terminată, poți schimba glaful și singur. La ferestrele de la etaj, unde ar trebui să stai pe scară sau să te apleci peste pervaz, lasă montajul unei echipe cu schelă sau nacelă. O cădere de la înălțime nu e un risc care merită asumat pentru un glaf. La bloc, vorbește dinainte cu administratorul despre culoare și model.

1. Măsoară lățimea golului între spalete și adâncimea de la ramă până la fațadă, apoi adaugă o ieșire de aproximativ 30 până la 40 mm.
2. Comandă glaful în adâncimea și culoarea potrivite, împreună cu capacele laterale, banda antivibrație și spuma adezivă.
3. Scoate cu grijă glaful vechi, fără să deteriorezi rama ferestrei.
4. Curăță suportul de spuma veche, praf și tencuiala desprinsă.
5. Verifică profilul de bază și starea rostului dintre fereastră și zid.
6. Acoperă rostul dintre fereastră și zid cu bandă exterioară permeabilă la vapori.
7. Taie glaful la lungime cu un fierăstrău fin pentru metal sau cu foarfeca de tablă și pilește muchia.
8. Lipește banda antivibrație pe partea de jos a glafului.
9. Pune capacele laterale, probează glaful pe uscat și verifică panta cu nivela.
10. Aplică spuma sau adezivul în câteva benzi, nu pe toată suprafața într-un strat gros.
11. Împinge glaful sub ramă, apasă-l și fixează muchia din spate în profil cu șuruburi din inox.
12. Încarcă glaful, de exemplu cu un sac de nisip, și lasă spuma să se întărească.
13. Etanșează îmbinarea capacelor cu tencuiala și cu rama folosind un mastic potrivit.
14. Scoate folia de protecție și, după întărire, toarnă apă pe glaf dintr-o stropitoare.

Verificarea se poate face fără scule speciale, îți ajung o nivelă și o stropitoare cu apă. Fă-o chiar la predare, cât timp montatorul e încă acolo.

Pune nivela pe glaf, perpendicular pe fereastră: bula trebuie să arate clar panta spre exterior. Apoi toarnă încet apă pe glaf, lângă fereastră. Apa trebuie să curgă repede spre muchia din față și să picure liber în fața fațadei, nu să se prelingă pe tencuială. Nu trebuie să rămână bălți, nici lângă capace.

Bate ușor cu degetul de-a lungul întregului glaf. O mică diferență de sunet e normală, dar porțiunile lungi care sună a gol arată că lipsește spuma dedesubt. Uită-te și pe dedesubt: lăcrimarul trebuie să fie suficient de departe de fațadă, iar ieșirea glafului trebuie să fie aceeași pe toată lungimea.

Verifică și capacele: trebuie să stea ferm, dar glaful nu trebuie să se blocheze în ele. Rosturile cu tencuiala trebuie să fie continue, fără goluri. Suprafața nu trebuie să aibă zgârieturi sau adâncituri, iar folia trebuie să fie scoasă.

• glaful are pantă vizibilă spre exterior pe toată lungimea,
• la testul cu apă, apa se scurge și picură în fața fațadei,
• ieșirea în fața fațadei este uniformă și suficientă,
• glaful este introdus sub ramă sau în profilul de bază,
• sub glaf nu există porțiuni lungi care sună a gol,
• capacele laterale sunt montate și permit dilatarea,
• rosturile cu tencuiala și rama sunt etanșate fără goluri,
• pe suprafața orizontală nu există șuruburi neetanșate,
• suprafața este fără zgârieturi și adâncituri, iar folia este scoasă,
• tăieturile tablei zincate sunt protejate,
• zona ferestrei și fațada sunt curățate de spumă și mastic,
• montatorul a predat informațiile despre material și întreținere.