Montajul glafului interior

În lista de prețuri, montajul se calculează pe metru liniar, adică după lungimea glafului montat. La o fereastră obișnuită de apartament, montajul unui glaf durează de regulă mai puțin de o oră. Durează mai mult la zidurile vechi și strâmbe sau când trebuie spart glaful vechi.

Măsurarea și pregătirea plăcii

Montatorul măsoară lățimea golului, adâncimea de la tocul ferestrei până la fața peretelui și verifică dacă glafurile laterale ale golului (șpaletele) sunt drepte. În blocurile vechi, lățimea golului diferă des în față și în spate cu un centimetru sau doi, așa că se măsoară în mai multe puncte. Apoi placa se taie la lungime și la adâncime. De obicei se lasă o ieșire în fața peretelui de aproximativ 2 până la 4 cm și niște „urechi” laterale, care trec de muchia șpaletei, în perete sau pe suprafața lui.

Tăieturile se fac cu un disc ascuțit pentru laminat sau PVC, ideal cu un fierăstrău circular cu șină de ghidare. Așa muchia nu se ciupește. La PAL, muchia tăiată care rămâne ascunsă se unge cu chit sau lac, ca să nu tragă umezeala.

Pregătirea suportului

Suportul de sub glaf trebuie să fie solid, uscat și aproximativ plan. Tencuiala desprinsă, resturile de mortar vechi și praful se îndepărtează. Denivelările mai mari se corectează cu mortar sau cu distanțiere. Cu nivela, montatorul stabilește înălțimea astfel încât glaful să stea strâns sub toc sau să intre în canalul ori sub profilul de bază al ferestrei, dacă fereastra are așa ceva.

Așezarea și lipirea

Placa se așază mai întâi „pe uscat”, pe distanțiere sau pene de plastic, și se verifică cu nivela. Glaful interior se montează orizontal sau cu o pantă foarte mică spre cameră, niciodată spre fereastră. Abia apoi se lipește. Cel mai des se folosește spumă poliuretanică de montaj cu expansiune redusă sau un adeziv de montaj, de exemplu pe bază de polimer MS.

Spuma se aplică în benzi, nu pe toată suprafața. Până se întărește, glaful se încarcă, de exemplu cu saci cu nisip, găleți cu apă sau o proptea fixată în buiandrug. Fără greutate, spuma ridică placa și glaful apoi se balansează sau stă strâmb. Greutatea rămâne pe glaf, după indicațiile producătorului spumei, de regulă câteva ore, ideal până a doua zi.

Finisarea

La final se montează capacele laterale, dacă sistemul le are, și se etanșează rosturile. Rostul dintre glaf și tocul ferestrei se umple cu un chit elastic, de obicei silicon sau acril în culoarea ferestrei. Rostul spre tencuială se face de regulă cu acril vopsibil, ca să poată fi zugrăvit odată cu peretele. Folia de protecție de pe fața glafului se dezlipește abia după ce s-au terminat toate lucrările din cameră, inclusiv zugrăveala.

Cea mai importantă decizie pe care o iei este materialul. El influențează aspectul, rezistența și modul de montaj.

PAL sau MDF melaminat (glaf tip Werzalit)

Este tipul cel mai răspândit. Miezul din PAL sau MDF este acoperit cu un strat rezistent de laminat, iar muchia din față este de obicei rotunjită prin postforming. În România, multă lume le spune „glafuri Werzalit”, chiar dacă sunt produse ale mai multor mărci. Au o gamă largă de decoruri (alb, imitații de lemn și de piatră) și rezistă bine la folosirea obișnuită. Punctul slab este apa: dacă ajunge în muchia tăiată sau printr-o zgârietură adâncă, miezul se umflă, iar asta nu se mai poate repara. De aceea, la capete trebuie capace și rosturi etanșate cu grijă.

Glaf din PVC cu camere

Un profil gol din PVC, cu nervuri în interior. Este ușor și nu îl deranjează umezeala, deci se potrivește în baie, în bucătărie sau la fereastra unde ții ghivece cu flori. La atingere pare mai ieftin, în culori închise se poate dilata mai mult în soare direct și se zgârie mai ușor cu un obiect ascuțit. Capetele trebuie închise cu capace din același sistem, altfel rămân vizibile camerele goale.

Lemn masiv

Un glaf din stejar, fag sau molid încleiat se potrivește la casele din lemn, la casele de vacanță și în interioarele cu ferestre din lemn stratificat. Arată bine și poate fi șlefuit și refăcut după ani. Lemnul însă „lucrează”: la schimbările de umiditate își modifică dimensiunile. Are nevoie de un rost de dilatare la șpalete, de un tratament bun (ulei sau lac) pe toate fețele, inclusiv dedesubt, și de întreținere periodică.

Piatră și conglomerat

Marmura, granitul sau conglomeratul compact sunt foarte rezistente, dar grele și le montează de regulă pietrarii, nu tâmplarii. Acest articol se ocupă de glafurile pe care le montează tâmplarul: melaminate, din PVC și din lemn masiv.

Adâncime și grosime

Glafurile melaminate și cele din PVC se fac de obicei în grosimi de circa 2 cm și în adâncimi de la înguste până la foarte late. Un glaf adânc, care iese mult în fața peretelui, are nevoie de sprijin mai solid, altfel se îndoaie în timp. La adâncimi peste cele obișnuite, merită să întrebi montatorul de console sau suporturi pe dedesubt. În casele cu termoizolație la interior sau cu ziduri groase de cărămidă, adâncimea poate fi mare, așa că discută asta de la măsurare.

De ce stă caloriferul aproape mereu sub fereastră? Aerul cald urcă de-a lungul geamului și formează o „perdea” care oprește curentul rece de la fereastră și aburirea geamului. Glaful nu are voie să blocheze această perdea.

• Glaful nu ar trebui să acopere complet caloriferul. De regulă se recomandă să rămână spațiu liber între muchia din față a glafului și calorifer, pentru circulația aerului.
• Dacă vrei un glaf adânc deasupra caloriferului, există variante cu fante de aerisire frezate sau cu grilă.
• Un glaf prea adânc deasupra caloriferului duce la aburirea părții de jos a ferestrei, la mucegai în colțuri și la o încălzire mai slabă a camerei.

A doua problemă este umezeala din lucrare. Tencuiala proaspătă sau mortarul de egalizare de sub glaf trebuie să se usuce. Dacă pui un glaf din PAL pe un suport ud, umezeala urcă în miez de dedesubt și placa se poate umfla fără ca la suprafață să se vadă vreo apă.

Glaful este una dintre ultimele lucrări din jurul ferestrei. Ce se sare înaintea lui se recuperează greu după.

• Fereastra montată și ancorată. Tocul trebuie fixat solid, iar rostul de montaj umplut cu spumă și acoperit.
• Banda de barieră de vapori pe interior. La un montaj bun de fereastră, rostul se acoperă pe interior cu o bandă care oprește vaporii. Ea trebuie să meargă continuu și pe sub glaf. Dacă montatorul glafului o taie sau o rupe, aburul din cameră ajunge în spumă, iar în jurul ferestrei pot apărea cu timpul umezeală și mucegai.
• Șpaletele pregătite. Cel mai des glaful se montează după tencuirea brută a șpaletelor, dar înainte de glet și zugrăveală. Așa rostul spre perete se poate finisa frumos. Dacă șpaletele sunt deja zugrăvite, montajul se poate face, doar că trebuie să te aștepți la mici retușuri.
• Caloriferul și instalația electrică rezolvate. Dacă se schimbă caloriferul sau se mută o priză de sub fereastră, instalatorul și electricianul trebuie să termine înainte. Prizele și circuitele electrice le face întotdeauna un electrician autorizat ANRE.
• Acces la fereastră. Perdelele, ghivecele și mobila de sub fereastră îndepărtate, plus un loc liber pentru tăiere.

Dacă schimbi ferestrele într-un program de eficiență energetică, de tipul Casa Verde, e bine ca glaful interior să fie gândit din start, ca parte din același șantier, ca să nu revii peste rostul de montaj abia terminat.

Chiar dacă prețul se calculează pe metru liniar, dificultatea unui montaj concret poate varia destul de mult.

Situații mai simple

• clădire nouă sau tencuială nouă, cu șpalete drepte și în unghi corect,
• adâncimi standard ale glafului, fără ajustări,
• fereastră cu profil de bază sub care glaful intră exact,
• mai multe ferestre identice la rând, unde plăcile se taie dintr-odată.

Situații mai complicate

• spargerea glafului vechi, mai ales a celor din beton sau mozaic din blocurile anilor '70 și '80,
• șpalete strâmbe, oblice sau de lățimi diferite, care cer tăiere precisă după șablon,
• ziduri groase și glafuri foarte adânci, care trebuie îmbinate sau sprijinite,
• ferestre de colț, bow-window și goluri arcuite, unde glaful se îmbină în unghi,
• decupaje în jurul țevilor de încălzire sau al altor obstacole,
• suport denivelat sau friabil, care trebuie reparat mai întâi.

În clădirile mai vechi, chiturile sau plăcile vechi pot conține materiale periculoase, inclusiv azbest. Dacă ai o bănuială, cere verificarea materialului înainte să spargi ceva. Îndepărtarea azbestului o face doar o firmă specializată, nu meseriașul obișnuit și nici tu.

Majoritatea problemelor cu glaful nu apar în ziua montajului, ci după câteva săptămâni sau după prima iarnă.

• Spumă aplicată pe toată suprafața, fără greutate. Spuma ridică placa, glaful se arcuiește sau se desprinde de toc.
• Glaf fără distanțiere. Placa stă doar pe spumă și se lasă când te sprijini de ea. Mai târziu crapă chitul de la toc sau placa se rupe.
• Pantă spre fereastră. Apa din ghiveci sau condensul curg spre toc, intră sub glaf și în zidărie.
• Muchii tăiate ale PAL-ului netratate. În colțurile de la fereastră sau de la perete, glaful se umflă după o vreme, iar laminatul se exfoliază.
• Lipsa rostului de dilatare la lemn masiv. Vara lemnul se umflă, împinge în șpalete și se poate bomba sau poate crăpa tencuiala.
• Chit rigid în loc de elastic. Rostul dintre toc și glaf crapă la primele schimbări de temperatură.
• Banda de barieră de vapori deteriorată. În jurul părții de jos a ferestrei apar umezeală și mucegai, adesea abia după ani.
• Calorifer acoperit. Fereastra se aburește iarna, iar camera se încălzește mai greu.
• Ieșire în față sau urechi laterale prea scurte. La perete rămâne un spațiu vizibil, greu de acoperit după aceea.

Montajul propriu-zis al unui glaf durează de obicei de la câteva zeci de minute până la aproximativ o oră. Pentru un apartament întreg, cu mai multe ferestre, e de regulă treabă de o zi. Durează mai mult când trebuie sparte glafuri vechi sau egalizat suportul, pentru că trebuie așteptat ca mortarul să se usuce.

Spuma sau adezivul de montaj se întăresc, după indicațiile producătorului, de regulă în câteva ore. Rezistența deplină o ating de obicei până a doua zi. Siliconul sau acrilul din rosturi au nevoie de aproximativ 24 de ore până poți să le atingi sau să le vopsești. Până atunci nu pune ghivece sau obiecte grele pe glaf și nu te sprijini de el.

Dacă ai un fierăstrău circular cu șină, o nivelă și puțină răbdare, poți schimba singur glaful interior. Cel mai mult timp îl iau măsurarea și tăierea exactă, nu lipirea. Nu te apuca de lucrare dacă trebuie modificată instalația electrică sau țevile de încălzire.

1. Se măsoară lățimea golului în față și în spate, adâncimea de la toc până la fața peretelui și se verifică dacă șpaletele sunt drepte.
2. Se adaugă ieșirea în fața peretelui (aproximativ 2 până la 4 cm) și urechile laterale, iar dimensiunile se notează.
3. La șpalete strâmbe se face un șablon din carton și conturul se transferă pe placă.
4. Placa se taie cu un disc ascuțit, laminatul pe fața recomandată de producătorul fierăstrăului, ca muchia să nu se ciupească.
5. Muchiile tăiate ascunse ale PAL-ului se ung cu chit sau lac.
6. Suportul se curăță de praf și de tencuiala desprinsă, denivelările mari se egalizează și se lasă la uscat.
7. Se verifică dacă banda de barieră de vapori de sub fereastră e intactă și nu se taie în ea.
8. Placa se așază pe uscat pe distanțiere de plastic și se reglează cu nivela.
9. Placa se scoate, distanțierele rămân pe loc, suportul se umezește după indicațiile de pe tubul de spumă și se aplică spumă cu expansiune redusă în benzi.
10. Glaful se pune înapoi, se împinge spre toc și se verifică din nou cu nivela.
11. Glaful se încarcă uniform și se lasă să se întărească după indicațiile producătorului spumei, ideal până a doua zi.
12. Se montează capacele laterale, dacă sistemul le are.
13. Rostul spre toc se etanșează cu chit elastic, iar cel spre perete cu acril vopsibil.
14. După întărirea chitului se dezlipește folia de protecție și se retușează tencuiala din jurul glafului.

Recepția nu durează mult. Îți ajung o nivelă, ochii și mâna. Verifică glaful după ce spuma și chitul s-au întărit, ideal la lumina zilei.

• glaful este orizontal sau are o pantă ușoară spre cameră, niciodată spre fereastră,
• când apeși pe muchia din față, nu se lasă și nu se balansează,
• placa stă lipită de tocul ferestrei pe toată lungimea, fără spațiu,
• rostul spre toc este umplut cu chit elastic, drept și continuu,
• rostul spre perete este etanșat și poate fi zugrăvit,
• ieșirea în fața peretelui este egală pe toată lungimea,
• urechile laterale și capacele sunt montate curat, fără camere goale sau tăieturi la vedere,
• suprafața nu are zgârieturi, laminat desprins sau resturi de spumă,
• sub glaf nu iese spumă, iar banda de barieră de vapori nu este vizibil deteriorată,
• deasupra caloriferului a rămas spațiu pentru circulația aerului cald,
• zona este curățată și știi de când poți încărca glaful.