Montarea bordurilor de grădină

Bordurile se montează înainte de pavele, pentru că ele formează cadrul în care se așază apoi pavajul. Principiul e simplu, dar rezultatul depinde de precizia de la fiecare pas.

• Trasarea: cu țăruși și o sfoară întinsă se marchează traseul și, mai ales, înălțimea muchiei de sus a bordurii. Încă de acum trebuie să te gândești la nivelul viitorului pavaj și la panta pe care se va scurge apa, de obicei dinspre casă spre exterior.
• Săpătura: se sapă un șanț puțin mai lat decât bordura și destul de adânc cât să încapă fundația, patul de beton și bordura. La bordurile obișnuite de grădină asta înseamnă cam 25 până la 35 cm sub muchia de sus, iar unde circulă mașina, mai mult.
• Fundația: fundul șanțului se compactează și, la nevoie, se completează cu pietriș sau piatră spartă, compactate și ele.
• Patul de beton: peste fundație se pune beton semiuscat, adică un beton care se strânge în pumn ca un bulgăre, dar nu curge. De obicei stratul are în jur de 10 cm.
• Așezarea: bordura se presează în beton și se bate cu un ciocan de cauciuc până ajunge la nivelul sforii. Planeitatea se verifică din mers cu nivela.
• Sprijinul lateral: pe una sau pe ambele părți, bordura se sprijină cu o pană de beton care urcă cam până la o treime sau jumătate din înălțimea ei. Tocmai această pană o împiedică să se încline cu timpul.

Înainte să sapi, află dacă pe traseu trec rețele subterane: apă, gaz, curent sau cabluri de telecomunicații. Distribuitorii și operatorii de rețele îți pot indica traseul lor, la cerere. Dacă dai de o conductă de gaz deteriorată sau simți miros de gaz, îndepărtează-te și sună la numărul de urgență al distribuitorului sau la 112.

Cele mai răspândite sunt bordurile de grădină din beton, de obicei groase de aproximativ 5 până la 10 cm și înalte de circa 20 până la 25 cm. Se potrivesc la alei, terase și suprafețe din jurul casei. Unde va parca mașina, se aleg piese mai groase și un pat de beton mai solid. Bordurile carosabile sunt mult mai masive și se folosesc la drumuri și parcări circulate.

Bordurile din piatră, de exemplu granitul, rezistă foarte bine și arată elegant. Sunt însă mai grele, au dimensiuni mai puțin precise, așa că montarea și tăierea lor durează mai mult. Bordurile din plastic pentru grădină servesc doar ca să separi gazonul de pietriș sau de mulci. Nu țin un pavaj pe care se calcă sau se circulă cu mașina.

Și patul de montaj? La pavaje aproape întotdeauna beton. Montarea doar în pietriș merge la marginile pur decorative din grădină, dar acolo bordura se mișcă sau se răstoarnă mai ușor în timp.

Cel mai simplu e un traseu drept, pe teren plan și stabil, unde se ajunge ușor cu roaba și unde pot fi aduse betonul și pietrișul. Lucrarea durează mai mult și costă mai mult în situații ca acestea:

• multe curbe și colțuri, unde bordurile trebuie tăiate sau se folosesc piese curbe,
• pantă și diferențe de nivel, unde înălțimea bordurii trebuie să varieze lin,
• teren slab, argilos sau umplutură, care trebuie înlocuit cu pietriș,
• demontarea bordurilor vechi și spargerea betonului vechi,
• acces dificil, când materialul se cară de mână prin casă sau prin grădină,
• borduri din piatră în loc de beton.

Contează și vremea. Betonul nu ar trebui turnat la temperaturi sub aproximativ 5 °C și nici pe pământ înghețat. Pe caniculă se usucă prea repede, așa că e bine să-l acoperi sau să-l umezești.

O bordură care arată bine în ziua montării se poate înclina după prima iarnă. De obicei cauza e una dintre greșelile de mai jos:

• fundația necompactată: bordura se tasează treptat și linia devine ondulată,
• lipsa sprijinului lateral: sub presiunea pavajului și la trecerea mașinii, bordura se înclină spre exterior,
• beton prea ud: bordura „plutește” în el și nivelul se ține greu,
• înălțime greșită față de pavaj: lângă casă apar bălți sau apa curge spre fațadă,
• apa ignorată: fundația îmbibată cu apă își pierde capacitatea portantă, iar iarna o mișcă înghețul,
• încărcare prea devreme: compactarea pavelelor cu placa vibrantă chiar lângă betonul proaspăt.

În practică se întâmplă des să se facă economie tocmai la pana de beton dinspre gazon. E partea cea mai puțin vizibilă, dar una dintre cele mai importante din toată lucrarea.

Dacă e vorba de o alee de grădină sau de o terasă pe care nu circulă mașini, poți monta bordurile și singur. Ai nevoie de cazma, sfoară, țăruși, nivelă, ciocan de cauciuc, maiu manual sau placă vibrantă și betonieră ori o găleată pentru beton. Bordurile sunt grele, așa că ridică-le cu spatele drept și, de preferat, în doi. Când tai cu flexul, poartă ochelari, antifoane și mască de protecție. Praful e cel mai puțin când tai umed.

1. Verifică traseul rețelelor subterane.
2. Bate țăruși la capetele traseului și întinde sfoara la nivelul muchiei de sus a bordurii, ținând cont de pantă.
3. Sapă șanțul la adâncimea necesară și puțin mai lat decât bordura.
4. Compactează fundul șanțului și, dacă e nevoie, completează cu pietriș și compactează din nou.
5. Prepară beton semiuscat după indicațiile producătorului amestecului uscat.
6. Întinde patul de beton pe lungimea a două sau trei borduri.
7. Așază bordura și bate-o cu ciocanul până la nivelul sforii.
8. Verifică cu nivela planeitatea și continuitatea cu piesa anterioară.
9. Lasă între piese un rost mic și egal.
10. Fă sprijinul lateral din beton și netezește-l cu mistria.
11. Lasă betonul să se întărească și nu-l încărca până când producătorul nu permite.
12. Umple șanțul cu pământ pe partea dinspre gazon și continuă cu montarea pavajului.

La recepție, parcurge încet toată linia și privește-o și din lateral: din unghi jos, denivelările se văd cel mai bine. Verifică:

• dacă linia e dreaptă sau curbele sunt line, fără zimți și salturi,
• dacă muchiile de sus ale pieselor vecine se continuă fără trepte,
• dacă înălțimea bordurii se potrivește cu nivelul planificat al pavajului și al terenului,
• dacă panta duce apa dinspre casă și nu se formează bălți nicăieri,
• dacă rosturile dintre piese sunt egale,
• dacă sprijinul lateral din beton e continuu și bordura nu se mișcă atunci când o împingi,
• dacă tăieturile sunt curate și colțurile îmbinate fără goluri mari,
• dacă zona e curată, fără resturi de beton pe pavele și pe borduri.