Strat de nivelare pentru pavaj

Stratul de nivelare nu preia sarcinile. Greutatea oamenilor și a mașinilor ajunge în fundația de piatră spartă de dedesubt. Stratul de nivelare are o singură sarcină: să ofere un pat precis și uniform. La vibrare, pavelele se presează ușor în el și se fixează bine.

De aici rezultă un lucru important: stratul de nivelare nu are voie să umple gropi mari sau să acopere cocoașe din fundație. Să zicem că într-un loc are un centimetru, iar la un metru distanță are zece. Zona mai groasă se tasează mai mult în timp și pavajul se lasă exact acolo. Planeitatea și panta se fac deci încă din fundație. Stratul de nivelare doar le finisează, cu aceeași grosime pe toată suprafața.

În practică se folosește cel mai des criblură, adică piatră concasată cu granulație fină, de obicei cam 2 până la 4 sau 5 mm. Boabele colțuroase se împănează între ele, lasă apa să treacă și nu se deplasează sub pavaj. Unii producători de pavele acceptă și savura, un sort care conține și particule foarte fine. Aceasta se trage mai ușor la nivel, dar drenează mai slab.

• criblură 2 până la 4 mm: alegerea universală pentru alei, terase și intrări auto,
• savură, cu parte fină: se lucrează plăcut cu ea, potrivită mai ales pentru suprafețe puțin solicitate,
• nisip de râu cu bob rotunjit: boabele alunecă unele pe altele, de aceea nu se recomandă sub pavaj circulat de mașini,
• material cu argilă sau pământ: nepotrivit, ține apa, iar iarna, la îngheț, poate ridica pavelele.

Dacă producătorul pavelelor tale indică în fișa tehnică un anumit sort și o anumită grosime a patului, respectă-le. La garanțiile pentru pavaj se ține deseori cont de asta.

Te apuci de treabă abia când fundația de piatră este compactată, are panta corectă și bordurile sunt montate. Pentru scurgerea apei, panta pavajului este de obicei cam 1 până la 2 %, întotdeauna dinspre casă spre exterior.

Pe fundație se așază rigle de ghidaj sau țevi metalice. Se reglează pe înălțime astfel încât muchia lor de sus să dea fața superioară a stratului de nivelare. Între ele se toarnă agregatul și se trage la nivel cu un dreptar lung. După ce scoți ghidajele, șanțurile rămase se umplu și se netezesc cu mistria sau cu un drișcă.

Pe stratul tras nu se mai calcă. Pavelele se montează stând pe zona deja pavată, înaintând spre stratul pregătit. Stratul de nivelare nu se compactează separat înainte de montaj. Se compactează împreună cu pavajul, după montarea pavelelor și umplerea rosturilor, cu placa vibrantă prevăzută cu covoraș de cauciuc. La vibrare, pavelele coboară câțiva milimetri, iar acest lucru trebuie calculat încă de la reglarea înălțimii.

După vibrare, stratul are de obicei cam 3 până la 5 cm. Un strat mai subțire nu corectează micile abateri, unul mai gros se tasează neuniform.

Cel mai simplu este un teren dreptunghiular, cu o singură pantă, o fundație bine compactată și acces ușor cu roaba. În acest caz, stratul se trage repede, dintr-o bucată.

Mai mult timp cer:

• suprafețele cu mai multe pante, rigole și guri de scurgere, unde se schimbă direcția pantei,
• curbele, treptele, zonele din jurul capacelor de cămin și de lângă pereții casei,
• o fundație denivelată, care trebuie mai întâi corectată,
• accesul greu, când materialul se cară de mână prin grădină,
• vremea ploioasă, când stratul deja tras se înmoaie și trebuie refăcut.

Tot aceste lucruri decid de obicei și cât timp de lucru trece meseriașul în deviz.

• corectarea fundației denivelate cu un strat de nivelare mai gros: după un an apar adâncituri exact în acele locuri,
• mersul pe stratul deja tras: urmele rămân sub pavaj ca niște gropițe,
• prea mult deodată: se trage toată curtea, apoi vine ploaia sau trece pisica peste noapte și patul se strică,
• material nepotrivit: nisip cu pământ sau bob rotunjit, care fuge sub roata mașinii,
• înălțime reglată greșit: se uită de coborârea pavelelor la vibrare, iar suprafața finală rămâne sub borduri sau sub prag,
• vibrare fără covoraș de cauciuc: strică fața și muchiile pavelelor.

La o terasă sau la o alee poți pregăti singur stratul de nivelare, dacă fundația este gata și compactată. Ai nevoie de două țevi metalice sau rigle drepte, un dreptar lung, o nivelă cu bulă, sfoară și o greblă.

1. Verifică cu sfoara și cu dreptarul planeitatea și panta fundației compactate, iar abaterile mai mari corectează-le întâi în piatra spartă.
2. Așază țevile de ghidaj paralel, la o distanță puțin mai mică decât lungimea dreptarului.
3. Reglează înălțimea țevilor astfel încât, după montarea și vibrarea pavelelor, suprafața să iasă la cota și panta dorite.
4. Toarnă agregat ușor umed între țevi și împrăștie-l cu grebla.
5. Trage agregatul cu dreptarul sprijinit pe țevi, cu o mișcare de du-te-vino, ca la fierăstrău, și împinge surplusul mai departe.
6. Scoate cu grijă țevile, umple șanțurile și netezește-le cu mistria.
7. Pregătește doar suprafața pe care reușești s-o pavezi în aceeași zi.
8. Montează pavelele stând pe zona deja pavată și nu călca pe stratul de nivelare.

După montarea pavajului, stratul de nivelare nu se mai vede. De aceea îl verifici înainte de montaj, iar apoi după felul în care se comportă pavajul:

• stratul are aceeași grosime pe toată suprafața și nu are urme de pași,
• materialul este curat, fără pământ, rădăcini sau pietre mari,
• un dreptar de doi metri pus pe strat, iar mai târziu pe pavaj, nu lasă goluri vizibile dedesubt,
• după ploaie, apa se scurge în direcția planificată și nu rămân bălți,
• pavelele nu se mișcă și nu scârțâie când calci pe ele,
• pavajul finit este aliniat corect cu bordurile, pragul și capacele de cămin,
• după vibrare, rosturile sunt umplute până sus.