Polițe și nișe în rigips

Totul pornește de la structura din profile metalice. Pe conturul viitorului gol se montează profile care îl delimitează și îl rigidizează. Adâncimea nișei o dau pereții laterali și fundul, făcute din fâșii de gips-carton înșurubate pe profile. Abia apoi urmează placarea, colțarele de protecție, chituirea și zugrăveala.

Pe scurt, lucrarea arată așa:

• se marchează exact poziția, dimensiunile și adâncimea nișei înainte de montarea structurii,
• se montează profilele în jurul golului, iar la polițele care vor duce greutate se adaugă ranforsări,
• dacă nișa are iluminare, se pregătesc traseul cablului, doza și locul pentru sursă,
• se placează peretele și suprafețele interioare ale nișei, iar muchiile se întăresc cu colțare,
• se chituiesc îmbinările și muchiile, apoi, după uscare, se șlefuiesc și se pregătesc pentru finisaj.

De ce contează ordinea? Când nișa e gândită odată cu peretele, rigipsarul așază profilele astfel încât să nu treacă prin gol. Se poate tăia și ulterior într-un perete gata făcut, dar de multe ori trebuie demontată o parte din placare și adăugate profilele care lipsesc.

Adâncimea nișei e limitată de grosimea peretelui. Un perete despărțitor obișnuit are în interior doar lățimea profilului, așa că o nișă mai adâncă se face mai ușor într-o placare montată la distanță de peretele vechi. Dacă nișa ar trece prin tot peretele, pe partea cealaltă rămâne doar un fund subțire, iar în acel loc peretele izolează mai slab fonic. Merită să te gândești la asta mai ales la peretele dintre dormitor și sufragerie.

Rezistența nu ține de grosimea plăcii, ci de ce se află în spatele ei. Pentru decorațiuni ușoare ajunge structura obișnuită. Pentru cărți, aparatură sau sticle pline în baie e nevoie de profile întărite ori de o grindă de lemn sau o placă de lemn montată în structură, în care se prind polițele sau suporturile ascunse. Încărcarea admisă o dau întotdeauna producătorul sistemului și producătorul diblului, așa că e bine să spui de la început ce vei ține pe poliță.

• nișă încastrată în perete: alegerea cea mai des întâlnită în baie și pe hol, nu iese din perete și nu te agăți de ea,
• firidă cu mai multe polițe: înlocuiește o bibliotecă sau un raft și cere ranforsare atentă pentru fiecare poliță,
• nișă decorativă: încărcare mică, accent pe muchii curate, adesea cu iluminare ascunsă,
• poliță sau brâu ieșit din perete, tot din rigips: potrivit acolo unde peretele nu are destulă adâncime pentru încastrare,
• polițe de sticlă sau lemn în nișă: au nevoie de un loc solid de prindere a suporturilor, ascuns în spatele plăcii.

În baie se folosesc plăci rezistente la umiditate. În cabina de duș asta nu ajunge: suprafețele nișei se tratează cu hidroizolație tip membrană lichidă, în colțuri se pune bandă de etanșare, iar fundul se face cu o pantă ușoară spre exterior, ca apa să nu stagneze.

Cel mai simplu e la un perete nou sau la o placare nouă, când nișa intră în plan înainte de montaj. Mai multă muncă cer situațiile de mai jos:

• tăierea ulterioară într-un perete terminat și deja zugrăvit,
• forme neobișnuite, arcade sau multe polițe mici în aceeași firidă,
• încărcări mari, care cer un cadru portant ascuns,
• iluminare integrată, găuri pentru spoturi sau difuzoare,
• faianță în interiorul nișei, unde rosturile trebuie să se potrivească cu restul peretelui,
• o calitate ridicată a suprafeței la lumină laterală, care scoate în evidență orice denivelare.

Dacă vrei bandă LED sau spoturi, partea electrică o face un electrician autorizat ANRE. Sursa de alimentare trebuie să rămână accesibilă, de aceea nu se închide definitiv în spatele plăcii.

În practică se întâmplă des ca nișa să arate bine doar în primele luni. Cauzele se repetă:

• lipsa ranforsării, polița se lasă în timp și chitul crapă pe muchie,
• dibluri puse direct în placa goală în loc de prindere în profil sau în lemnul din structură,
• nișă prea puțin adâncă, în care nu încape ce trebuia să încapă,
• muchii fără colțare, care se ciobesc la primul impact,
• placă obișnuită în baie sau lipsa hidroizolației la duș,
• gol tăiat fără verificarea traseelor, cu un cablu sau o țeavă deteriorate.

Înainte să tai într-un perete existent, verifică pe unde trec instalațiile. Dacă nișa ar urma să fie făcută într-un perete de zidărie sau într-unul de rezistență, nu mai e lucrare de rigips, ci intervenție asupra structurii. În acest caz ai nevoie de un inginer structurist.

Dacă îți montezi singur placarea și ai mai lucrat cu rigips, poți face o nișă mică decorativă sau de baie, fără iluminare. Pentru partea electrică și pentru orice intervenție în pereți de zidărie cheamă un specialist.

1. Marchează nișa pe pardoseală, pe tavan și pe perete și verifică poziția instalațiilor.
2. Montează profile verticale pe laturile golului și profile orizontale deasupra și dedesubt.
3. Pentru obiecte mai grele, introdu în structură o grindă de lemn pentru prindere.
4. Placează peretele și decupează golul exact după structură.
5. Taie fâșii de placă pentru laterale, tavanul și fundul nișei și înșurubează-le în profile.
6. Pune colțare pe toate muchiile exterioare.
7. Chituiește îmbinările și muchiile în mai multe straturi și lasă fiecare strat să se usuce cât indică producătorul.
8. Șlefuiește, grunduiește și zugrăvește, iar la duș aplică mai întâi hidroizolația și abia apoi faianța.

• muchiile nișei sunt drepte și în unghi drept, privite din lateral nu fac valuri,
• suprafețele interioare sunt netede și la lumină laterală, fără îmbinări vizibile,
• colțarele nu se simt sub zugrăveală și muchiile nu sunt ciobite,
• polițele nu se îndoaie sub greutate și suporturile stau ferm,
• fundul nișei de la duș are pantă spre exterior și colțurile sunt etanșate,
• iluminarea funcționează și sursa este accesibilă,
• în jurul nișei nu apar fisuri, iar peretele nu sună a gol desprins când bați în el.