Perete despărțitor din gips-carton cu placare simplă

Scheletul peretelui are două tipuri de profile. Profilele UW se fixează în pardoseală și în tavan și țin locul de ghidaje. În ele intră montanții verticali, profilele CW. Golul dintre profile se umple de obicei cu vată minerală.

La placarea simplă se montează pe fiecare parte o singură placă, de regulă de 12,5 mm grosime. Cu un profil de 75 mm, peretele are în total aproximativ 100 mm. Este mai ușor și se montează mai repede decât varianta cu placare dublă. Se potrivește pentru împărțirea obișnuită a spațiului, pentru dressinguri, holuri, paravane sau pereți de birou pe care nu atârnă lucruri grele.

Ce câștigi cu placarea dublă? Două straturi de plăci pe fiecare parte, cu îmbinările decalate, fac peretele mai rigid, mai rezistent la lovituri și mai liniștit. Între dormitor și sufragerie, la camera copiilor sau unde vei agăța o mobilă de bucătărie ori un televizor, merită să te gândești la ea. Pentru un dressing sau un hol, placarea simplă este de obicei suficientă.

Tipul plăcilor contează și la placarea simplă. În baie și bucătărie se folosesc plăci hidrofuge (verzi), iar unde se cere rezistență la foc, plăci rezistente la foc.

1. Trasarea. Cu laserul sau cu nivela se marchează pe pardoseală, pe tavan și pe pereții laterali axul peretelui și poziția ușii.
2. Profilele de ghidaj. Pe profilele UW se lipește bandă de etanșare, care separă peretele de tavan și de pardoseală și reduce transmiterea zgomotului. Profilele se fixează cu dibluri potrivite pentru suport. La fel se fixează și profilele CW de capăt, lângă pereții laterali.
3. Montanții. Profilele CW se introduc în UW la distanțe de regulă între 600 și 625 mm, în funcție de lățimea plăcilor, ca îmbinările să cadă pe profil. La ușă se folosesc profile mai rigide UA, iar deasupra golului se face o buiandrug din profile.
4. Instalațiile și întăririle. Înainte de placare se trag cablurile și se montează întăriri acolo unde vor sta dulapuri, rafturi sau un televizor.
5. Prima față și izolația. Se placează o parte, apoi se introduce vata minerală în gol, astfel încât să umple spațiul fără goluri și fără să fie strivită.
6. A doua față. Se placează și cealaltă parte. Șuruburile se pun la distanțele indicate de producător.
7. Chituirea și șlefuirea. Îmbinările se umplu cu chit, se pune banda de armare, urmează alte straturi și șlefuirea. Pe colțurile exterioare se montează profile de colț.

Efortul, deci și costul, depinde mai ales de cât de multe lucruri se întâmplă în perete:

• înălțimea peretelui: pereții înalți au nevoie de profile mai late sau dublate și de mai multă manevrare a plăcilor,
• numărul de goluri: fiecare ușă, trapă de vizitare sau trecere de instalații înseamnă întăriri și tăieturi precise,
• forma spațiului: pantele de mansardă, nișele și tavanele strâmbe înseamnă mult tăiat,
• tipul plăcilor și al izolației: plăcile hidrofuge, rezistente la foc sau cele dure se taie mai greu și sunt mai grele,
• calitatea finisajului: un perete pentru zugrăveală obișnuită cere mai puțină muncă decât unul expus la lumină laterală sau vopsit cu vopsea lucioasă.

Un perete simplu, la înălțimea obișnuită a unei camere, îl poate monta și un meșter amator îndemânatic. Instalația electrică din perete trebuie făcută însă de un electrician autorizat ANRE.

1. Trasează cu laserul axul peretelui pe pardoseală, tavan și pereții laterali.
2. Lipește bandă de etanșare pe profilele UW și pe profilele CW de capăt.
3. Fixează profilele UW în pardoseală și în tavan cu dibluri potrivite pentru suport.
4. Montează profilele CW la distanța potrivită pentru lățimea plăcilor și verifică-le verticalitatea cu nivela.
5. Întărește golul ușii și locurile unde vei agăța obiecte.
6. Lasă electricianul să tragă cablurile și să monteze dozele.
7. Placează prima față, cu îmbinările pe profil și decalate între ele.
8. Pune vata minerală în gol, fără goluri și fără s-o strivești.
9. Placează a doua față și îngroapă ușor capetele șuruburilor sub suprafața cartonului.
10. Chituiește îmbinările cu bandă de armare, lasă la uscat, aplică straturile următoare și șlefuiește.
11. Aplică amorsă înainte de zugrăvit sau de tapetat.

• Profile slab fixate. Peretele vibrează și crapă la îmbinări.
• Lipsa benzii de etanșare. Zgomotul și vibrațiile trec prin tavan și pardoseală, chiar dacă în perete există izolație.
• Goluri în izolație. Vata strivită sau tăiată prea scurt reduce izolarea fonică.
• Chituire grăbită. Fără bandă sau fără uscarea straturilor, după zugrăvit apar fisuri și pete.
• Întăriri uitate. Un corp de bucătărie agățat doar în gips-carton este un risc inutil, mai ales la placarea simplă. Întăririle se fac înainte de placare, nu după.
• Placare simplă unde trebuia dublă. Dacă peretele trebuie să țină liniștea între dormitoare sau să susțină mobilă, un singur strat poate dezamăgi.

• peretele este vertical și, verificat cu un dreptar lung, nu are valuri vizibile,
• la apăsarea cu mâna nu se mișcă și nu scârțâie,
• racordul la tavan, pardoseală și pereții laterali este etanș, fără rosturi vizibile,
• îmbinările și șuruburile nu se văd după amorsare nici în lumină laterală,
• tocul ușii este fix, iar ușa se închide fără să frece,
• ai notate sau fotografiate locurile întăririlor și traseele cablurilor.