Săpătură mecanizată pentru fundații continue și izolate

Este vorba de săparea șanțurilor sau gropilor pentru fundații cu ajutorul unui utilaj, de cele mai multe ori un miniexcavator, un buldoexcavator sau un excavator pe șenile. Manual se face doar curățarea fundului săpăturii și locurile unde utilajul nu ajunge sau unde trec rețele de utilități.

Fundații continue (lățime de la 50 cm)

Fundațiile continue sunt șanțuri neîntrerupte sub pereții portanți. La o casă formează un contur închis, plus câteva linii interioare sub pereții interiori care duc greutate. Lățimea o stabilește proiectul, în funcție de încărcări și de cât de bine ține terenul. La casele obișnuite este de regulă în jur de 50 până la 60 cm, la zidării mai grele sau pe teren mai slab poate fi mai mare. Mențiunea „de la 50 cm” înseamnă că se sapă cu o cupă de lățimea potrivită, iar șanțurile mai înguste nu se fac în acest fel.

Fundații izolate (lățime de la 80 cm)

Fundațiile izolate sunt gropi separate sub stâlpi, de exemplu sub un carport, o terasă acoperită, o casă din lemn pe piloni, o hală metalică sau sub stâlpii unui gard masiv. Au de obicei formă pătrată sau dreptunghiulară în plan și sunt adesea mai adânci și mai mari decât o fundație continuă, pentru că preiau o încărcare concentrată într-un singur punct. Aici utilajul sapă multe gropi mici, iar după fiecare trebuie mutat și poziționat exact. De aceea, raportat la un metru cub, lucrarea este de regulă mai migăloasă decât un șanț continuu.

Cum se calculează metrii cubi

Prețul din listă este pe metru cub de pământ săpat. Volumul se calculează din dimensiunile din proiect: lungime ori lățime ori adâncime. La fundațiile continue se adună toate tronsoanele, la cele izolate volumul unei gropi se înmulțește cu numărul lor. Stabilește din timp dacă plătești după dimensiunile din proiect sau după volumul săpat efectiv. În practică, săpătura iese puțin mai lată, mai ales în pământ care se surpă ușor, iar diferența se poate simți.

Ai grijă și la diferența dintre pământul în stare naturală și cel afânat. Pământul scos din groapă își mărește volumul, la argile și pământuri argiloase de regulă cu zeci de procente. Când comanzi transportul, socotește cu un volum mai mare decât arată calculul săpăturii.

O zi de utilaj pierdută din cauza unei pregătiri incomplete costă timp tuturor. Înainte de sosirea excavatorului, ar trebui să ai pregătite următoarele:

• proiectul cu planul fundațiilor, dimensiunile, adâncimile și cota de referință a casei,
• trasarea construcției făcută de un topograf, ideal cu capre de trasare puse în afara zonei de săpătură, ca utilajul să nu distrugă reperele,
• marcarea rețelelor de utilități de către operatorii lor (gaz, electricitate, apă, canalizare, telecomunicații), direct pe teren,
• decopertarea, adică îndepărtarea stratului vegetal fertil, care se depozitează separat și se refolosește mai târziu la amenajarea grădinii,
• calea de acces pentru utilaj și camion, suficient de lată și de portantă, fără cabluri joase sau crengi,
• locul de depozitare a pământului sau transportul și locul de descărcare stabilite din timp,
• terenul curățat de vegetație crescută, moloz și construcții vechi, dacă acestea nu fac parte din lucrare.

Marcarea rețelelor este uneori subestimată, cu argumentul „acolo n-a fost niciodată nimic”. Pe terenurile vechi și acolo unde a fost demolată o casă apar însă des branșamente de care nu știa nimeni. Dacă la săpătură se avariază o conductă de gaz sau simți miros de gaz, oprește imediat lucrul, oprește utilajul, îndepărtează-te la o distanță sigură și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze din zona ta sau la 112. Un cablu electric avariat îl lași în seama unui electrician autorizat ANRE și a operatorului de rețea, nu-l atinge niciodată.

Ordinea diferă puțin în funcție de utilaj și de teren, dar pașii principali sunt aceiași:

1. Preluarea trasării de la topograf și verificarea caprelor, axelor și reperului de nivel de la care se măsoară adâncimea.
2. Marcarea conturului săpăturii pe teren, de obicei cu spray sau var, de-a lungul sforilor întinse.
3. Verificarea poziției rețelelor și săparea manuală sau foarte atentă în apropierea lor.
4. Pregătirea utilajului și alegerea cupei de lățime potrivită. Pentru finisarea fundului e bună o cupă fără dinți.
5. Săparea șanțului în straturi, cu verificarea continuă a adâncimii cu nivela optică sau cu laserul.
6. Depunerea pământului pe partea unde nu încurcă lucrările următoare și suficient de departe de margine, ca să nu încarce pereții săpăturii, sau încărcarea lui direct în camion.
7. Scoaterea atentă a ultimilor centimetri și curățarea manuală a fundului, ca să nu rămână pământ afânat.
8. La fundațiile izolate, verificarea poziției fiecărei gropi față de axe și a distanțelor dintre ele.
9. Verificarea dimensiunilor, adâncimilor și a stării terenului de fundare și predarea săpăturii către inginerul structurist sau dirigintele de șantier, ca să o vadă înainte de armare.

Terenul de fundare este fundul săpăturii, adică locul unde fundația se sprijină pe pământul natural. Trebuie să fie ferm, plan și nederanjat. Dacă la fund apare alt pământ decât cel prevăzut în proiect, de exemplu umplutură, argilă moale sau un izvor, situația se discută cu inginerul structurist înainte de betonare.

Tipul de pământ

Pământurile coezive, adică argilele și prafurile argiloase, se sapă bine, iar pereții unui șanț îngust țin de regulă mai mult timp. Sunt însă sensibile la apă: după ploaie fundul se înmoaie și nu mai ține la fel de bine. Nisipurile și pietrișurile se sapă ușor, dar pereții se surpă, săpătura se lărgește și volumul crește. Roca sau pietrele mari pot cere un ciocan hidraulic, ceea ce încetinește mult lucrarea. Umpluturile, beciurile vechi și resturile de fundații înseamnă surprize pe care nimeni nu le vede la început.

Dacă ai un studiu geotehnic pentru teren, dă-l din timp celui care face săpătura. Scutește discuțiile la fața locului și ajută la alegerea utilajului potrivit.

Alegerea utilajului și a cupei

Pentru o casă se folosește de cele mai multe ori un miniexcavator sau un buldoexcavator. Miniexcavatorul intră și pe un teren strâmt și strică mai puțin în jur, dar la volume mari sau pământ tare este mai lent. Un excavator mai mare sapă mai repede și mai adânc, însă are nevoie de mai mult loc și de un acces care să-l țină. Lățimea cupei trebuie să corespundă lățimii fundației. Să sapi o fundație continuă cu o cupă prea lată înseamnă pământ în plus de scos și, mai târziu, beton în plus de turnat.

Adâncimea de fundare

Fundul fundației trebuie să fie sub adâncimea de îngheț, ca apa care îngheață în pământ să nu ridice fundațiile. În România, aceasta este de regulă între aproximativ 70 și 110 cm sub terenul amenajat, în funcție de zonă, altitudine și tipul de pământ. Adâncimea concretă o stabilește întotdeauna proiectul. Dacă stratul bun de fundare este mai jos, se sapă până la el. Pe terenurile în pantă, fundațiile se fac adesea în trepte, ca să nu se sape inutil de adânc pe toată lungimea.

La același număr de metri cubi, săpătura poate fi o dată o lucrare simplă de o zi, iar altă dată o lucrare grea de mai multe zile. Lucrarea e mai simplă atunci când:

• terenul este plan, uscat și utilajul ajunge fără obstacole,
• pământul este coeziv, fără pietre și rădăcini,
• în jur există destul loc pentru depozitarea pământului,
• e vorba de fundații continue, fără mutări dese ale utilajului,
• rețelele sunt marcate exact și se află în afara săpăturii.

Devine în schimb mai laborioasă și mai scumpă atunci când:

• accesul este îngust, prin terenul vecinului sau printr-o grădină care trebuie protejată,
• apar rocă, beton, fundații vechi sau cioturi de copaci,
• în șanț stă apă subterană și trebuie pompată,
• prin săpătură sau pe lângă ea trec rețele și o parte trebuie săpată manual,
• săpătura este adâncă și pereții trebuie sprijiniți sau taluzați,
• volumul este mic, de exemplu câteva fundații izolate, pentru care utilajul trebuie oricum adus,
• pământul nu are unde să fie depozitat și totul trebuie transportat imediat.

Transportul pământului, descărcarea la groapa de depozitare, curățarea manuală, pomparea apei sau spargerea rocii apar de obicei în listele de prețuri ca poziții separate. Întreabă executantul ce intră exact în săpătură și ce se facturează separat.

Săpătura pentru fundații nu este o lucrare de sine stătătoare, ci prima verigă dintr-un lanț. Înaintea ei vin topograful și marcarea rețelelor, după ea urmează armarea și betonarea. Cu cât acești pași sunt mai bine coordonați, cu atât șanțul stă mai puțin timp deschis.

• Topograful ar trebui să fie disponibil și în timpul săpăturii, dacă se deteriorează caprele sau apar îndoieli despre poziție.
• Electricianul autorizat ANRE montează în săpătură platbanda pentru priza de pământ din fundație. Trebuie pusă înainte de betonare și conform proiectului, ca să poată fi verificată și măsurată ulterior.
• Branșamentele și golurile de trecere pentru apă, canalizare, electricitate și eventual gaz se rezolvă cu tuburi de protecție prin fundație. Poziția lor trebuie știută dinainte, găurirea ulterioară a fundației e muncă inutilă.
• Inginerul structurist sau dirigintele de șantier ar trebui să vadă terenul de fundare înainte de betonare.
• Stația de betoane și pompa se comandă astfel încât să se toarne cât mai repede după terminarea săpăturii.

În practică se întâmplă des ca săpătura să fie gata, iar betonul să se aștepte o săptămână. Între timp plouă, pereții se surpă și fundul se înmoaie. Apoi trebuie curățat și uneori săpat din nou.

• Trasare inexactă sau capre mișcate. Casa nu mai stă unde trebuie pe teren, pereții nu sunt în unghi drept sau nu se respectă distanțele. O astfel de greșeală aproape că nu se mai poate corecta după betonare.
• Fund săpat prea adânc și umplut la loc cu pământ. Pământul afânat se tasează sub greutate și fundația se lasă. Partea săpată în plus se umple cu beton, nu cu pământ.
• Săpat cu cupa cu dinți până la fund. Fundul rămâne răscolit și denivelat. Ultimul strat se scoate cu o cupă fără dinți și se curăță manual.
• Adâncime insuficientă. O fundație aflată în zona de îngheț poate fi ridicată iarna, iar în zidărie apar fisuri care se văd abia după câțiva ani.
• Pământ depus chiar la marginea șanțului. Greutatea lui împinge pereții, aceștia se surpă în șanț și apare un pericol pentru oamenii care lucrează jos.
• Săpătură lăsată mult timp deschisă. Ploaia, înghețul sau uscarea strică terenul de fundare. Stratul înmuiat trebuie scos înainte de betonare.
• Ignorarea unui alt tip de pământ la fund. Dacă apare umplutură sau un strat moale și se betonează fără să se consulte inginerul structurist, fundația se poate tasa inegal.
• Subminarea fundațiilor vecine. La o săpătură chiar lângă o construcție existentă, mai ales mai adâncă decât fundațiile ei, aceasta se poate avaria. Situația trebuie analizată dinainte de un inginer structurist.

La săpăturile mai adânci gândește-te și la siguranță. Nimeni nu trebuie să lucreze în șanț sub pereți nesprijiniți, iar săpătura lăsată peste noapte trebuie împrejmuită, ca să nu cadă nimeni în ea, mai ales copiii și animalele.

La o casă obișnuită, în pământ bun, săpătura mecanizată pentru fundațiile continue se face des în una sau două zile. Fundațiile izolate pentru un carport sau o terasă sunt gata adesea în câteva ore. Durata crește din cauza pietrelor, apei, rețelelor, accesului dificil și a transportului pământului, dacă un singur camion nu face față ritmului.

Ideal este să se betoneze în aceeași zi sau a doua zi după ce săpătura a fost verificată. Dacă se anunță o pauză mai lungă, ultimul strat se poate scoate abia chiar înainte de betonare sau fundul se poate proteja cu un strat de beton de egalizare, dacă proiectul permite. Iarna trebuie împiedicată înghețarea fundului, pe pământ înghețat nu se toarnă beton.

Înainte de betonare, parcurge săpătura împreună cu executantul și, ideal, cu inginerul structurist sau dirigintele de șantier. O simplă măsurare cu ruleta și nivela scoate la iveală majoritatea problemelor. Urmărește mai ales următoarele:

• poziția fundațiilor continue și izolate corespunde trasării și proiectului,
• lățimea șanțurilor și dimensiunile gropilor nu sunt mai mici decât în proiect,
• adâncimea este respectată pe toată lungimea, măsurată de la reperul de nivel stabilit,
• fundul este plan, ferm și fără pământ afânat, noroi sau apă,
• pe fund nu sunt rădăcini, pietre sau resturi de construcții vechi,
• pereții sunt stabili, fără surpări și fără porțiuni care atârnă,
• pământul este depus la distanță sigură de margine sau a fost transportat,
• rețelele nu sunt avariate, iar traversările lor sunt marcate,
• treptele de pe terenul în pantă corespund proiectului,
• terenul de fundare a fost văzut de inginerul structurist sau de dirigintele de șantier, iar observațiile sunt notate,
• volumul de facturat este convenit după metoda de măsurare stabilită.