Tapetarea pereților

În magazine găsești de obicei trei tipuri de tapet. Diferă ca aspect, ca rezistență și mai ales ca mod de lipire.

Tapetul vlies

Vliesul este un material nețesut din fibre de celuloză și fibre sintetice. Tapetul este rezistent, nu se întinde la lipire și, de regulă, adezivul se aplică direct pe perete. Nu trebuie deci să ungi tapetul și nici să-l lași la înmuiat, ceea ce simplifică mult treaba. Tapetul vlies lasă peretele să respire, așa că se potrivește în camerele de locuit și în construcțiile noi. Multe tapete vlies se pot dezlipi uscat la următoarea schimbare, dar informația exactă o găsești pe etichetă.

Tapetul vinil

Are stratul superior din PVC, deci se poate spăla și rezistă mai bine la frecare. Este util pe hol, în camera copiilor sau în bucătărie, departe de stropi direcți. În baie se potrivește doar în zonele unde nu ajunge apa. Vinilul lasă mai greu vaporii să treacă, așa că nu se pune pe pereți care se umezesc sau fac mucegai. Sub tapet problema doar s-ar ascunde și s-ar agrava. Multe tapete vinil au astăzi suport din vlies și adezivul se pune pe perete. Dacă suportul este din hârtie, se unge spatele tapetului.

Tapetul de hârtie

Este alegerea tradițională și simplă pentru camerele uscate. Adezivul se aplică pe spate, tapetul se pliază și se lasă câteva minute să se înmoaie. Hârtia udă se rupe ușor și se întinde puțin, de aceea lipirea cere mai multă îndemânare. Nu este potrivit pentru spațiile umede.

Nici cel mai frumos tapet nu arată bine pe un perete prost pregătit. Orice denivelare se vede prin el, mai ales la tapetele subțiri și lucioase.

• Jos tapetul vechi. Se umezește cu apă și puțin detergent sau cu un produs pentru îndepărtarea tapetului și se răzuiește cu șpaclul. Tapetul vinil trebuie mai întâi perforat cu o rolă cu ace, ca apa să ajungă sub stratul de vinil.
• Repararea defectelor. Fisurile, găurile de dibluri și colțurile ciobite se umplu cu chit sau ipsos și se șlefuiesc după uscare.
• Verificarea planeității. Un dreptar lung sau o nivelă pusă pe perete arată valurile mai mari. Acestea se îndreaptă cu un strat subțire de glet.
• Amorsarea. Amorsa uniformizează absorbția peretelui și fixează suprafețele care fac praf. Fără ea, în unele locuri adezivul intră repede în perete și tapetul se dezlipește mai târziu. Înainte de lipire amorsa trebuie să fie complet uscată, timpul îl indică producătorul.

Înainte de lipire, peretele trebuie să fie neted, curat, uscat și la fel de absorbant peste tot. Petele de grăsime din bucătărie se spală, altfel adezivul nu prinde pe ele.

Un perete de accent cu tapet vlies îl poate face și o persoană îndemânatică fără experiență. Pregătește un șpaclu de tapet sau o rolă de presare, o rolă pentru adeziv, un cutter ascuțit cu lame detașabile și o riglă metalică, o nivelă sau un nivel laser, un metru, un creion, o rolă pentru îmbinări și un burete curat, umed. Ajunge o scară obișnuită și stabilă. Pentru lucru la înălțime, de exemplu pe casa scării, e mai bine să chemi un zugrav.

1. Se oprește siguranța circuitului din tablou și se scot ramele prizelor și întrerupătoarelor.
2. Se verifică dacă toate rolele au același număr de lot, altfel nuanța poate diferi.
3. Se prepară adezivul după instrucțiunile producătorului și se lasă să stea timpul indicat.
4. Se trasează pe perete o linie verticală pentru prima fâșie, cu nivela sau laserul.
5. Se taie fâșiile cu o rezervă de câțiva centimetri sus și jos, iar la tapetul cu model se respectă raportul, adică distanța la care se repetă modelul.
6. Se aplică adezivul pe perete pe o lățime puțin mai mare decât o fâșie, nu mai mult, ca să nu se usuce.
7. Se așază prima fâșie exact pe linie și se netezește de la mijloc spre margini, de sus în jos.
8. Se pun următoarele fâșii cap la cap, fără suprapunere, și se aliniază modelul.
9. Se presează îmbinările cu rola și se șterge imediat adezivul ieșit, cu buretele umed.
10. Se taie surplusul de la tavan și de la pardoseală cu cutterul, de-a lungul riglei metalice, schimbând des lama.
11. Se decupează locurile pentru prize, iar ramele se montează abia după uscare, apoi se pornește siguranța.
12. Se lasă tapetul să se usuce la temperatură constantă a camerei, cu geamurile închise și fără căldură la maximum.

Cel mai repede merge un perete drept dintr-o construcție nouă, care trebuie doar amorsat, și un tapet vlies fără model pronunțat. Timpul și materialul cresc în schimb în situații ca acestea:

• pe perete există tapet vechi, mai ales vinil sau în mai multe straturi,
• pereții sunt fisurați sau ondulați și trebuie gletuiți,
• tapetul are un raport mare, deci la alinierea modelului rămâne mai mult rest,
• camera are multe colțuri, nișe, ferestre, calorifere și prize,
• se lipește tapet de hârtie, care e delicat la manevrare,
• se tapetează tavanul sau un perete înclinat de mansardă,
• suprafața e mică, iar pregătirea și curățenia durează cam cât lipirea propriu-zisă.

Prima fâșie strâmbă. Colțurile camerelor sunt adesea strâmbe, mai ales în blocurile vechi, așa că prima fâșie nu se aliniază după colț, ci după o linie verticală. Orice abatere crește cu fiecare fâșie.

Adeziv nepotrivit. Adezivul pentru tapet de hârtie nu ține un tapet vinil greu. Merită folosit tipul recomandat de producătorul tapetului, cu proporția de amestec respectată.

Bule și cute. Apar când netezirea e slabă sau când se pune prea mult adeziv. La tapetul de hârtie bulele mici dispar adesea după uscare, deci nu te grăbi să le înțepi. Dacă bula rămâne, se înțeapă cu un ac și se împinge aerul afară.

Îmbinări deschise. Apar când tapetul se usucă prea repede, în curent sau la căldură mare, ori când tapetul de hârtie nu s-a înmuiat destul și s-a contractat abia pe perete.

Margini zdrențuite. Un cutter tocit rupe tapetul ud. De aceea lama se schimbă des, chiar și după câteva tăieturi.

Tapet pe perete umed. Dacă peretele se umezește sau are mucegai, întâi se rezolvă cauza. Tapetul nu o elimină, doar o ascunde.

E bine să te uiți la lucrare la lumina zilei și apoi la lumina laterală a unei lămpi, care scoate în evidență denivelările. La recepție urmărește aceste puncte:

• fâșiile sunt verticale, iar modelul se continuă atât la nivelul ochilor, cât și jos, lângă pardoseală,
• îmbinările sunt strânse, nu se ridică și nu se vede peretele prin ele,
• pe suprafață nu sunt bule, cute sau pete uscate de adeziv,
• tăieturile de la tavan, pardoseală, ferestre și uși sunt drepte și curate,
• în jurul prizelor și întrerupătoarelor tapetul e decupat precis și ramele se așază bine,
• în colțuri tapetul e lipit și nu se desprinde,
• toate fâșiile au aceeași nuanță, fără diferențe vizibile între role,
• îți rămân resturi de tapet din același lot pentru eventuale reparații.