Vopsirea caloriferelor (pe element)

Un calorifer clasic din fontă este format din elemente așezate unul lângă altul. Fiecare element are pe ambele fețe o suprafață cu proeminențe și spații înguste, unde pensula ajunge greu. De aceea lucrarea nu se calculează pe metru pătrat, ca un perete, ci pe bucată: câte elemente, atâtea unități. Un calorifer obișnuit de sub fereastră are de regulă câteva zeci de elemente, iar caloriferele mari din casele mai vechi pot avea și mai multe.

Vopsirea unui element include de obicei curățarea, degresarea, șlefuirea și aplicarea stratului final. Îndepărtarea ruginii, grundul anticoroziv sau demontarea caloriferului apar adesea ca lucrări separate, așa că merită să stabilești dinainte cu zugravul ce intră exact în lucrare.

Mai întâi se oprește încălzirea și caloriferul se lasă să se răcească complet. Pe o suprafață caldă vopseaua se usucă prea repede, face pete și aderă mai slab. Apoi se acoperă pardoseala, peretele din spatele caloriferului și obiectele din jur cu folie sau o prelată, pentru că între elemente vopseaua picură ușor.

Urmează curățarea. Praful dintre elemente se scoate cu o perie îngustă, suprafața se spală cu apă cu detergent și se degresează. Bucățile de vopsea care nu mai țin și rugina se îndepărtează cu peria de sârmă, cu hârtie abrazivă sau cu o perie montată pe bormașină. Înainte de vopsire, suprafața trebuie să fie curată, uscată și fără zone care se cojesc.

Locurile ruginite se tratează cu un convertor de rugină sau cu un grund anticoroziv. La caloriferele vechi, vopsite de mai multe ori, grundul ajută stratul final să se prindă mai bine. Vopsirea propriu-zisă se face în straturi subțiri. Între elemente se lucrează cu o pensulă curbată pentru calorifere, iar pe părțile drepte cu o rolă mică. Al doilea strat se aplică abia după ce primul s-a uscat, conform indicațiilor de pe ambalaj.

Lavabilul de interior și lacul obișnuit pentru lemn nu sunt potrivite pentru calorifer. La căldură se îngălbenesc, crapă și se cojesc. Pe calorifere se folosesc vopsele pe care producătorul le indică explicit pentru corpuri de încălzire. Verifică întotdeauna pe etichetă la ce temperatură rezistă.

• Email pentru calorifere pe bază de apă (acrilic): se usucă repede, miroase puțin și se potrivește într-o locuință în care se stă. Pentru încălzirea obișnuită, cu apă caldă, este suficient.
• Email pentru calorifere pe bază de solvent (alchidic): mai dur și mai rezistent la frecare, dar se usucă mai greu și are miros puternic. Cere aerisire bună, de aceea se alege mai des pentru beci, atelier sau centrală termică.
• Vopsele cu componentă anticorozivă: potrivite pentru caloriferele vechi cu puțină rugină. Unele se pot aplica direct pe metalul curățat.

La vopsea nu contează doar nuanța. Albul rămâne alegerea clasică, dar caloriferul poate fi astăzi și antracit, negru mat sau în culoarea peretelui, ca să se piardă în cameră. La nuanțele metalizate ține cont că, după unii producători, pot reduce ușor căldura radiată.

Merge repede un calorifer cu vopseaua întreagă, doar decolorată, ușor accesibil și lăsat pe loc. Ajunge să fie curățat, șlefuit și vopsit.

Durează mai mult când există:

• rugină, vopsea crăpată sau un strat gros, aplicat de multe ori,
• elemente mari sau neobișnuite, cu spații adânci între ele,
• un calorifer lipit de perete, sub un pervaz lat sau în spatele mobilei,
• nevoia de grund și de straturi în plus,
• trecerea de la o culoare închisă la una deschisă, când un singur strat nu acoperă.

Rezultatul cel mai complet se obține cu caloriferul dat jos de pe perete. Asta înseamnă însă o intervenție în instalația de încălzire, care trebuie golită, și o face un instalator, nu zugravul. În blocurile racordate la o centrală comună, golirea afectează toată coloana, așa că se face de obicei în afara sezonului de încălzire. Zugravul vopsește de regulă caloriferul pe loc.

• Vopsirea caloriferului cald. Vopseaua se usucă neuniform și după câteva zile poate începe să se cojească.
• Strat prea gros. Vopseaua curge, lasă picături și pete, iar între elemente rămân depuneri. Două straturi subțiri ies mereu mai bine decât unul gros.
• Curățarea și șlefuirea sărite. Pe praf și grăsime vopseaua nouă nu ține. Pregătirea hotărăște cât rezistă stratul.
• Vopsea nepotrivită. Vopseaua pentru pereți sau lemn se îngălbenește și crapă pe metalul cald.
• Pornirea prea devreme a încălzirii. Căldura pe un strat neîntărit lasă pete, bule sau schimbă nuanța.
• Robineți vopsiți. Capul termostatic, aerisitorul și racordurile nu se vopsesc, altfel se blochează sau nu se mai pot desface.

Poți vopsi singur caloriferul pe loc, dacă ai răbdare cu spațiile dintre elemente. Vopselele foarte vechi pot conține plumb. Nu le șlefui uscat fără mască de protecție respiratorie și șterge praful cu o cârpă umedă după lucru.

1. Se închide robinetul termostatic și se lasă caloriferul să se răcească complet.
2. Se acoperă pardoseala și peretele din spate cu folie, iar robineții și capul termostatic se lipesc cu bandă.
3. Se scoate praful dintre elemente cu o perie îngustă și se spală suprafața cu apă cu detergent.
4. Se îndepărtează vopseaua desprinsă și rugina cu peria de sârmă sau hârtie abrazivă, iar restul vopselei se șlefuiește ușor.
5. Se șterge praful, se degresează suprafața și se lasă la uscat.
6. Se tratează locurile ruginite cu convertor de rugină sau grund anticoroziv.
7. Se vopsesc întâi părțile interioare și spațiile dintre elemente cu pensula curbată, apoi fețele elementelor.
8. Se lasă la uscat conform ambalajului și se aplică al doilea strat subțire.
9. Se scoate banda, se aerisește camera, iar încălzirea se pornește abia după timpul recomandat de producătorul vopselei.

• stratul este uniform și acoperă și între elemente,
• nu există picături, scurgeri sau depuneri de vopsea,
• prin vopsea nu se vede rugina sau culoarea veche,
• robineții, capul termostatic și racordurile nu sunt vopsite și se pot manevra,
• pardoseala, peretele și obiectele din jur sunt curate, fără pete,
• după prima pornire a încălzirii, vopseaua nu se îngălbenește, nu face bule și nu e lipicioasă.