Răzuirea zugrăvelii vechi (solubile în apă)

Cel mai simplu test durează câteva secunde. Trece palma uscată peste perete. Dacă rămâne pe mână o pulbere albă, peretele „lasă alb” și foarte probabil are zugrăveală cu cretă sau clei. Al doilea test se face cu un burete ud: zugrăveala solubilă în apă se înmoaie după câteva treceri, se întinde sau începe să se spele. Vopseaua lavabilă rămâne fixă.

De ce contează? Stratul de cretă e moale și nu are coeziune. Vopseaua nouă se lipește de el, dar se ține doar de această pulbere. La uscare stratul nou se strânge și vopseaua începe să se cojească în solzi, uneori după doar câteva săptămâni. Te ajută și o bandă adezivă obișnuită: lipește-o pe perete, apas-o bine și smulge-o brusc. Dacă rămâne multă zugrăveală veche pe ea, suprafața trebuie curățată.

Zugrăveala cu var e de obicei mai tare și lasă mai puțin alb pe mână. Când are doar unul sau două straturi solide, uneori ajunge o amorsare temeinică. Straturile groase, crăpate sau care se cojesc trebuie însă îndepărtate.

La zugrăveala solubilă în apă se folosește aproape întotdeauna metoda umezirii. Apa înmoaie stratul vechi, așa că nu e nevoie de șlefuire sau de chimicale. În practică, pașii arată așa:

• pregătirea camerei: mobila se scoate sau se acoperă, iar pe pardoseală se pune folie și peste ea hârtie sau carton, care absoarbe apa și nu alunecă,
• protejarea instalației electrice: se oprește siguranța circuitului din tablou, iar prizele și întrerupătoarele se acoperă cu bandă, pentru că apa se scurge în ele,
• umezirea: peretele se udă cu apă caldă, cu trafaletul, cu bidineaua sau cu un pulverizator, mereu pe suprafețe mici,
• așteptarea: apa se lasă să acționeze până se înmoaie zugrăveala, de obicei cam 10 până la 20 de minute, la straturi groase mai mult și cu umeziri repetate,
• răzuirea: cu un șpaclu lat sau o racletă se trage sub un unghi mic, fără a apăsa în tencuială,
• spălarea: resturile se spală cu buretele și apă curată, până când peretele nu mai lasă alb,
• uscarea: peretele se lasă să se usuce bine înainte de următorii pași.

După răzuire urmează de obicei chituirea fisurilor și a ciupiturilor, gletul unde e nevoie, o șlefuire fină și amorsarea. Amorsa consolidează suprafața și îi uniformizează absorbția. Aceste lucrări se fac separat, dar fără ele nu iese o zugrăveală bună.

Aceeași suprafață poate dura o dată o oră, iar altă dată o după-amiază întreagă. Efortul, deci și costul, depind mai ales de:

• numărul de straturi: un strat subțire de cretă iese aproape singur, zece straturi din decenii diferite trebuie umezite de mai multe ori,
• tipul zugrăvelii: creta și cleiul se înmoaie repede, varul mai încet și uneori cere mai mult efort,
• tavan sau perete: tavanul e mai solicitant fizic, apa picură, iar lucrul se face de pe scară sau de pe o schelă mobilă,
• starea tencuielii: dacă la umezire apare tencuială care sună a gol sau se sfărâmă, se adaugă o reparație,
• detaliile: stucaturile, rozetele, baghetele, colțurile și zona din jurul ferestrelor se lucrează încet și manual,
• camera goală sau mobilată: într-o cameră goală se lucrează mai repede și cu mai puțin risc de deteriorare,
• mucegaiul: zonele afectate se tratează cu o soluție antimucegai, iar cauza umezelii trebuie găsită.

Un caz aparte este gips-cartonul. Acesta nu se udă în exces, pentru că stratul de hârtie s-ar îmbiba și ar începe să se desprindă. Se umezește doar ușor și se răzuiește cu multă grijă.

Răzuirea zugrăvelii solubile în apă o poate face și un amator îndemânatic. Nu ai nevoie de chimicale sau de scule zgomotoase, doar de răbdare. La tavan, folosește o scară stabilă sau o schelă mică. Poartă ochelari de protecție, pentru că picăturile cu var irită ochii.

1. Fă testul cu palma și cu buretele ud, ca să verifici că e zugrăveală solubilă în apă.
2. Scoate mobila, acoperă pardoseala cu folie și hârtie absorbantă, apoi lipește marginile cu bandă.
3. Oprește siguranța circuitului din cameră și acoperă prizele și întrerupătoarele cu bandă.
4. Pregătește o găleată cu apă caldă, un trafalet sau un pulverizator, un șpaclu lat și un burete.
5. Umezește o suprafață de aproximativ unul până la doi metri pătrați.
6. Așteaptă să se înmoaie zugrăveala și, la nevoie, umezește încă o dată.
7. Răzuiește stratul înmuiat cu mișcări de sus în jos, ținând șpaclul aproape culcat.
8. Spală resturile cu buretele și schimbă apa din când în când.
9. Treci la suprafața următoare până termini tot peretele.
10. Lasă peretele să se usuce în funcție de temperatură și aerisire, de obicei cel puțin o zi.
11. Verifică peretele cu palma și cu banda adezivă, abia apoi chituiește și amorsează.

Dacă la desfacerea benzii observi prize sau doze deteriorate ori umede, nu le repune singur sub tensiune: cheamă un electrician autorizat ANRE.

În practică se întâmplă des ca cineva să răzuiască doar zonele care se cojesc și să vopsească peste rest. Vopseaua nouă stă atunci pe creta veche și, cu timpul, se cojește și acolo unde peretele părea în regulă. O altă greșeală este spălarea superficială. Dacă peretele încă lasă alb după răzuire, amorsa nu are de ce să se prindă.

Frecvente sunt și sculele prea ascuțite sau apăsarea prea mare. Șpaclul zgârie atunci tencuiala și apare chituire inutilă. Problemă face și graba: chituirea sau vopsirea pe un perete ud duc la pete și la aderență slabă. Nu subestima nici apa din jurul prizelor. Oprirea siguranței și acoperirea cu bandă durează un minut.

Fie că recepționezi lucrarea făcută de un zugrav, fie că îți verifici propria muncă, urmărește aceste puncte:

• peretele nu lasă alb când treci cu palma uscată,
• banda adezivă nu mai ia resturi de zugrăveală când o smulgi,
• pe perete nu au rămas insule de zugrăveală veche, mai ales în colțuri, lângă plinte și în jurul ferestrelor,
• tencuiala nu are zgârieturi adânci de la șpaclu,
• zonele care sună a gol sau se sfărâmă sunt marcate și stabilite pentru reparație,
• pardoseala, ferestrele și tocurile ușilor sunt curate, fără resturi uscate,
• peretele este uscat la vedere și la atingere înainte de pașii următori.