Montaj șarpante clasice din lemn

Primul pas este măsurarea construcției. Proiectul pornește de la dimensiuni ideale, dar zidăria poate avea mici abateri, iar centura de beton nu are peste tot aceeași înălțime. Un dulgher cu experiență verifică mai întâi dimensiunile reale și abia apoi pregătește lemnul.

O șarpantă clasică are mai multe tipuri de elemente. Cosoroabele stau pe pereții portanți, căpriorii formează planurile înclinate ale acoperișului, panele îi sprijină pe lungime, popii și contrafișele duc încărcarea mai jos, iar cleștii leagă părțile opuse între ele. Fiecare grindă trebuie să aibă dimensiunea corectă, tăietura potrivită și protecție împotriva umezelii, a mucegaiului și a insectelor xilofage, adică a insectelor care distrug lemnul.

Montajul arată de obicei așa:

1. verificarea proiectului, a calculului de rezistență și a dimensiunilor reale ale construcției,
2. pregătirea, prelucrarea și tratarea lemnului,
3. așezarea și ancorarea cosoroabelor pe centură,
4. montarea popilor, a panelor și a căpriorilor,
5. completarea cu clești, contrafișe și contravântuiri,
6. verificarea îmbinărilor, a ancorării, a planeității și a pregătirii pentru straturile următoare.

Pe tot parcursul lucrării se măsoară mereu panta, înălțimea coamei și distanța dintre căpriori. O greșeală făcută la șarpantă se mută mai târziu în șipci, în învelitoare, în termoizolație și în ferestrele de mansardă.

Șarpanta în două ape

Este soluția cea mai des întâlnită la casele obișnuite. Are două planuri și o singură coamă, așa că se proiectează ușor, se montează repede și se verifică simplu.

Șarpanta în patru ape și cea cu semișold

La acoperișul în patru ape, planurile coboară pe toate laturile casei. La varianta cu semișold, capătul e teșit doar parțial. Acoperișul pare mai jos și rezistă bine la vânt, de aceea se alege des la casele pe un singur nivel. Cere însă mai multe tăieturi înclinate, muchii și îmbinări precise.

Șarpanta pe căpriori cu clești

Cleștele este o grindă orizontală care leagă doi căpriori opuși și îi rigidizează. Acest tip se potrivește la casele mici și medii, când vrei o mansardă locuibilă fără stâlpi în mijlocul camerei.

Șarpanta pe pane

La deschideri mai mari și la acoperișuri complicate, căpriorii se sprijină pe pane, iar panele pe popi și contrafișe. Soluția este stabilă, dar cere lucru precis și o colaborare bună cu proiectantul.

Tipul de șarpantă nu se alege după cât de repede se ridică. Contează greutatea învelitorii (țigla ceramică e mult mai grea decât tabla), deschiderea casei, mansarda pe care o plănuiești, poziția ferestrelor de acoperiș și cât spațiu liber vrei să rămână sub acoperiș.

Cât de grea e lucrarea, deci și cât te costă, nu depinde doar de suprafața acoperișului. O șarpantă simplă în două ape, pe o centură dreaptă și cu acces bun pentru camion, se montează mai repede decât un acoperiș complicat. Lucrarea durează mai mult mai ales din cauza acestor lucruri:

• mai multe muchii, dolii și lucarne,
• străpungeri pentru coș și pentru ventilații,
• o deschidere mai mare și mai mult lemn,
• acces greu pe teren și lipsa unui loc pentru grinzile lungi,
• o centură strâmbă sau deteriorată, care trebuie reparată mai întâi,
• la renovare, demontarea șarpantei vechi și consolidarea zidăriei.

Când compari oferte, verifică dacă includ doar manopera sau și lemnul, tratamentul, elementele de prindere, transportul și manipularea. Două oferte cu conținut diferit nu se pot compara corect. Merită să planifici șarpanta împreună cu lucrările care urmează: astereala, folia anticondens, șipcile, termoizolația și învelitoarea.

Șarpanta este o structură de rezistență, deci are locul ei în proiect și în calculul structural. Structurile din lemn se proiectează după Eurocodul 5, care se aplică în România ca SR EN 1995. Pentru tine asta înseamnă un lucru simplu: dimensiunile grinzilor și distanța dintre căpriori nu se stabilesc din ochi, ci prin calcul.

La un bloc de locuințe, acoperișul este parte comună. De el se ocupă asociația de proprietari, prin administrator.

Montajul șarpantei înseamnă lucru la înălțime cu grinzi grele. Lucrarea e pentru dulgheri cu experiență, cu echipament de protecție și asigurare împotriva căderii. Montajul pe cont propriu nu este recomandat.

• măsurători superficiale, iar abaterile zidăriei ies la iveală abia la învelitoare,
• lemn ud sau depozitat prost, care după montaj se răsucește și crapă,
• cosoroabe strâmbe sau ancorate slab, care strică toată șarpanta,
• distanțe între căpriori care nu se potrivesc cu termoizolația, cu ferestrele de mansardă sau cu învelitoarea,
• tăieturi înclinate imprecise la muchii și dolii,
• contravântuiri lipsă sau insuficiente, deși ele împiedică structura să se miște în vânt,
• la renovare, o șarpantă nouă pe o centură deteriorată, fără să se elimine cauza umezelii sau a dăunătorilor.

În practică se întâmplă des ca o șarpantă făcută ieftin și în grabă să își arate defectele abia la montajul învelitorii sau la izolarea mansardei. Atunci reparația înseamnă desfacerea straturilor de acoperiș deja terminate.

Înainte să urce pe șarpantă tinichigiii, montatorii de învelitoare și cei care fac termoizolația, treci împreună cu dulgherul prin aceste puncte:

• cosoroabele stau drept și sunt ancorate ferm în centură,
• panta acoperișului și înălțimea coamei corespund proiectului,
• distanțele dintre căpriori sunt egale și se potrivesc cu termoizolația și ferestrele de mansardă plănuite,
• planurile acoperișului sunt drepte, fără curburi sau valuri vizibile,
• îmbinările sunt strânse, elementele de prindere sunt complete și nimic nu se mișcă,
• contravântuirile sunt montate conform proiectului,
• lemnul este tratat, fără putregai, fisuri sau urme de dăunători,
• golurile pentru coș, lucarne și ferestre de mansardă sunt în locul corect,
• terenul din jur este curat, iar resturile de lemn sunt duse sau depozitate.