Demontarea șipcilor la acoperișuri înclinate

Șipcile stau ani la rând în umezeală, ger și căldură. Dacă acoperișul este bine ventilat și lemnul a fost tratat, rezistă mult. Contează însă starea reală a lemnului, nu vârsta acoperișului. De aceea, la fiecare schimbare de învelitoare merită să verifici fiecare șipcă și cât de bine mai ține.

Semnele că șipcile trebuie înlocuite:

• lemn închis la culoare, moale sau putred, mai ales acolo unde atinge învelitoarea și folia,
• șipci crăpate, rupte sau desprinse, care nu mai țin învelitoarea în siguranță,
• infiltrații în pod sau în mansardă, deși învelitoarea nu pare deteriorată,
• găuri, galerii și rumeguș fin lăsate de insectele care atacă lemnul,
• o învelitoare nouă cu alt pas sau cu alte cerințe pentru suport.

De ce să nu amâni? Șipcile ude strică încet și căpriorii de sub ele. Cu cât lucrarea se amână mai mult, cu atât reparația șarpantei poate ieși mai mare.

O demontare bună nu înseamnă doar să smulgi șipcile vechi. De ea depind starea căpriorilor și cât de ușor se va monta noul sistem de acoperiș.

1. Echipa montează schela sau scările de acoperiș și asigurarea împotriva căderii. Apoi împrejmuiește zona din jurul casei, ca materialul care cade să nu rănească pe nimeni.
2. Lucrarea se programează în zile uscate și fără vânt. Lemnul ud alunecă, iar vântul crește riscul să cadă materialul sau chiar omul.
3. Învelitoarea se dă jos de la coamă spre streașină, adică în ordinea inversă montajului. Bucățile se coboară controlat pe schelă sau direct în container.
4. Șipcile se desfac tot de sus în jos, cu ranga și ciocanul. La acoperișurile mai noi trebuie și o mașină de înșurubat, pentru că șipcile sunt deseori prinse în șuruburi.
5. Fiecare șipcă se slăbește treptat, din ambele capete. Dacă smulgi cu forța cuiele lungi, scoți de multe ori și o bucată din căprior.
6. Pe tot parcursul lucrării se are grijă de folia de sub șipci, numită și membrană de difuzie sau folie anticondens. Dacă acoperișul rămâne descoperit, se acoperă cu o prelată.
7. După ce șipcile sunt scoase, dulgherul verifică căpriorii, panele și cosoroabele. Abia acum se vede starea reală a șarpantei.

Dacă la verificare apar putregai, fisuri sau insecte, elementele de rezistență se repară înainte să se monteze șipcile noi. Când deteriorarea este mai mare, e bine să chemi un inginer structurist.

Cât de grea este demontarea, deci cât durează și cât costă, diferă de la un acoperiș la altul. Contează mai ales:

• forma acoperișului: un acoperiș în două ape are suprafețe drepte și șipci de aceeași lungime, unul în patru ape are muchii cu șipci tăiate oblic și o suprafață mai mare,
• panta: pe un acoperiș abrupt se lucrează mai încet, iar asigurarea este mai complicată,
• înălțimea casei și accesul: schela, o stradă îngustă sau o curte în care containerul nu poate intra prelungesc lucrarea,
• detaliile: lucarne, ferestre de mansardă, coșuri și dolii, unde șipcile sunt scurtate, iar folia se rupe ușor,
• acoperișul mansardat, care are altă distanță între șipci pe partea de jos și pe cea de sus,
• starea lemnului: șipcile putrede se rup, iar manipularea lor durează mai mult,
• dacă în lucrare intră și demontarea învelitorii și transportul deșeurilor.

Atenție la casele vechi. În România se mai găsesc multe acoperișuri cu plăci de azbociment, cunoscute ca eternit. Acestea se îndepărtează doar de o firmă specializată în lucrul cu azbest, cu echipament de protecție adecvat. Până când învelitoarea nu este dată jos de această firmă, nimeni nu se atinge de șipci.

Șipcile vechi sunt deșeuri din construcții și trebuie sortate chiar pe șantier. Lemnul curat, netratat, se poate de obicei preda la un centru de colectare. Lemnul tratat chimic sau vopsit cu produse vechi de protecție poate intra la deșeuri periculoase. Cum se predă, afli de la operatorul de salubritate din localitate sau de la firma care preia deșeurile. Lemnul tratat nu se arde în centrală, în sobă sau în grădină, pentru că fumul este dăunător sănătății.

Contrașipcile sunt de multe ori într-o stare mai bună decât șipcile. După verificare și un nou tratament, uneori pot rămâne pe loc. Șipcile cu urme de putregai sau de insecte nu se refolosesc, pentru că putregaiul din interiorul lemnului adesea nu se vede din afară.

• lucrul fără schelă și fără asigurare, sau fără împrejmuirea zonei din jurul casei,
• acoperișul lăsat descoperit peste noapte sau înainte de ploaie, fără prelată,
• folia ruptă cu ranga, care rămâne ascunsă sub șipcile noi și se observă abia la o ploaie puternică,
• bucăți smulse din căpriori când șipcile sunt scoase cu forța,
• verificarea șarpantei sărită, astfel încât învelitoarea nouă acoperă elemente de rezistență deteriorate,
• lipsa pozelor cu starea inițială, care ar ajuta la o reclamație sau la o daună de asigurare.

În practică se întâmplă des ca timpul să fie economisit tocmai la verificarea foliei și a căpriorilor. Și totuși, acesta este singurul moment în care totul se vede și se ajunge ușor la orice punct.

Înainte să înceapă montajul șipcilor noi, treci împreună cu meșterul prin aceste puncte:

• pe căpriori nu au rămas cuie ieșite sau resturi de șipci,
• căpriorii nu sunt rupți sau așchiați de la demontare,
• folia este întreagă, iar eventualele rupturi sunt reparate cu bandă sau cu petic, după indicațiile producătorului,
• căpriorii, panele și cosoroabele deteriorate sunt marcate și s-a stabilit cum se repară,
• șorțurile de tablă din jurul coșului, lucarnelor și ferestrelor de mansardă sunt verificate, iar defectele notate,
• acoperișul este bine acoperit atunci când lucrarea se întrerupe,
• deșeurile sunt sortate și duse, iar zona din jurul casei este curățată,
• starea dinainte și de după demontare este fotografiată pe porțiuni.