Pardoseală epoxidică turnată până la 4 mm

Stratul subțire suportă fără probleme mersul obișnuit, rularea unui autoturism, uleiul, sarea de pe drum și detergenții. Suprafața nu are rosturi, deci murdăria nu se adună în ele și apa nu pătrunde printre plăci. De aceea se folosește des în garaje, ateliere, centrale termice și zone de intrare, dar și în showroomuri și birouri.

Există totuși situații în care trebuie să fii atent. Epoxidul este rigid și nu preia mișcările suportului. Dacă șapa se mișcă sau crapă, fisurile vor apărea cu timpul și în stratul nou. În pivnițele vechi fără hidroizolație, umezeala din pământ poate împinge epoxidul de dedesubt și poate forma bășici. Epoxidul obișnuit se îngălbenește în timp sub soarele direct, așa că lângă suprafețe vitrate mari se alege un strat final rezistent la UV. În camerele de locuit, unde vrei o suprafață mai moale și mai silențioasă, uneori se potrivește mai bine o pardoseală turnată din poliuretan, care este ceva mai elastică.

Dacă pardoseala va rezista sau nu depinde în mare parte de pregătirea suportului. Turnarea propriu-zisă este doar a doua jumătate a lucrării.

1. Evaluarea suportului. Meseriașul verifică rezistența, fisurile, planeitatea și umiditatea. Pentru o șapă de ciment, majoritatea producătorilor cer o umiditate de aproximativ până la 4 %, măsurată cu metoda cu carbură (CM). Pentru șapa pe bază de anhidrit limita este mult mai mică. Umiditatea se măsoară, o estimare din ochi nu ajunge.
2. Pregătirea mecanică. Suportul se șlefuiește, se frezează sau se sablează, ca să dispară resturile de adeziv, vopsea, grăsime și stratul superior slab. Scopul este o suprafață curată și ușor rugoasă. Denivelările mai mari se corectează dinainte cu o masă de șpaclu, nu cu un strat gros de epoxid.
3. Aspirarea prafului. După șlefuire, suprafața se aspiră temeinic cu un aspirator industrial. Praful fin este una dintre cauzele principale ale exfolierii.
4. Amorsarea. Pe suportul uscat se aplică un grund epoxidic. El întărește suprafața, uniformizează absorbția și creează legătura cu stratul următor. Pe un suport foarte absorbant se dă uneori de două ori.
5. Amestecarea. Rășina și întăritorul se amestecă exact în proporția indicată de producător, cu un mixer cu turație mică, până când amestecul devine omogen. Apoi trebuie respectat timpul de lucru, altfel materialul începe să se întărească în găleată.
6. Aplicarea. Amestecul se întinde cu o gletieră dințată sau cu un fierăstrău de nivelare pe zone, care se unesc „ud pe ud”, ca să nu rămână îmbinări vizibile.
7. Dezaerarea. Cu un trafalet cu țepi se scot bulele de aer din stratul încă lichid.
8. Întărirea. De obicei se poate călca pe pardoseală după aproximativ 24 de ore. Încărcarea completă este posibilă, în funcție de produs și de temperatură, de regulă după câteva zile, adesea în jur de o săptămână. Până atunci pardoseala trebuie protejată de praf, apă și obiecte grele.

Epoxidul neîntărit irită pielea și poate provoca alergii. Se lucrează cu mănuși și ochelari, iar încăperea se aerisește. Dacă faci pardoseala într-o pivniță sau un garaj dintr-un bloc, anunță din timp administratorul sau asociația de proprietari, pentru că vaporii și mirosul se pot răspândi în spațiile comune.

• Suprafață într-o singură culoare. Alegerea obișnuită, nuanțele se iau de regulă din paleta RAL. Suprafața lucioasă arată curat, dar pe ea se văd mai ușor zgârieturile și praful. Cea mată sau semilucioasă este mai practică într-o casă.
• Finisaj antiderapant. În strat se presară sau se amestecă nisip cuarțos fin sau alt agregat. Se potrivește în garaj, atelier și holul de la intrare, unde se calcă des cu încălțăminte udă. Cu cât textura e mai pronunțată, cu atât aderența e mai bună, dar suprafața se spală ceva mai greu.
• Fulgi decorativi. Fulgi colorați se presară în stratul ud și se fixează cu un lac final transparent. Rezultatul amintește de terrazzo și, în plus, ascunde bine murdăria măruntă.
• Efect metalic. Pigmenții metalici creează o suprafață lucioasă, cu adâncime. Arată deosebit, dar cere multă îndemânare de la executant, iar fiecare pardoseală iese puțin diferit.
• Zone colorate și marcaje. În spațiile de lucru se pot marca benzi de siguranță, locuri de parcare sau sigla firmei.

Când alegi culoarea, gândește-te și la folosire: nuanțele deschise măresc optic spațiul, cele închise și gri ascund mai bine murdăria. De aceea, pentru garaje se alege de cele mai multe ori griul.

Situația simplă este o încăpere mare, dreptunghiulară, cu beton solid, uscat și drept. Munca, și odată cu ea costul, crește atunci când există:

• vopsea veche, adeziv sau gresie care trebuie îndepărtate ori șlefuite temeinic,
• fisuri, zone desprinse și denivelări care trebuie reparate și șpăcluite,
• un suport umed, pentru care trebuie așteptat sau folosit un grund special,
• un plan complicat, cu multe colțuri, stâlpi și treceri între încăperi,
• finisaje decorative și lacuri finale, care înseamnă straturi în plus și timpi de așteptare între ele,
• o încăpere rece, care trebuie încălzită dinainte.

Cele mai multe defecte nu se văd imediat, ci după câteva săptămâni sau luni. În practică se repetă des aceste greșeli:

• Suportul nu este bine curățat. Praful, grăsimea sau stratul superior slab al șapei duc la exfoliere și bășici.
• Proporție greșită a componentelor. Amestecul nu se întărește complet și rămâne moale sau lipicios.
• Dezaerarea a fost sărită. Pe suprafață rămân mici cratere și găuri în care se adună murdăria.
• Condiții nepotrivite. La frig epoxidul se întărește încet și neuniform, iar la umiditate mare a aerului poate apărea o peliculă lăptoasă sau o suprafață lipicioasă. Temperatura suportului ar trebui să fie, de regulă, cu cel puțin 3 °C peste punctul de rouă.
• Fisuri acoperite fără reparație. Fisurile din suport trebuie reparate, altfel apar și în epoxid. Rosturile de dilatație din șapă trebuie preluate și în stratul nou.
• Încărcare prea devreme. Mobila, mașina sau spălatul cu apă prea curând după turnare lasă urme.

• suprafața este continuă, fără bășici, cratere și zone exfoliate,
• la ciocănire nu se aude nicăieri sunet de gol,
• culoarea și luciul sunt uniforme, fără îmbinări vizibile între zone,
• suprafața nu este lipicioasă sau moale după timpul indicat de producător,
• marginile de la pereți, tocuri și praguri sunt finisate curat,
• rosturile de dilatație sunt păstrate și umplute,
• finisajul antiderapant, dacă a fost convenit, este distribuit uniform pe toată suprafața,
• ai primit informații despre sistemul folosit, timpul până la încărcarea completă și modul recomandat de curățare.