Pardoseală uscată din plăci Rigidur

Alcătuirea e simplă. Pe suportul portant se întinde o folie de protecție. Peste ea vine umplutura uscată, care preia denivelările, eventual o placă rigidă de termoizolație, iar deasupra se montează plăcile de pardoseală. Pe tot perimetrul camerei se lipește o bandă perimetrală, care separă pardoseala de pereți.

Placa de pardoseală Rigidur este, de fapt, formată din două plăci din gips-fibră lipite între ele cu un decalaj. Pe margini se formează astfel un falț, adică o treaptă în care intră placa vecină. Îmbinarea se unge cu adeziv și, după indicațiile producătorului, se fixează cu șuruburi sau capse. Rezultă o suprafață rigidă și continuă.

De ce nu o șapă clasică? Șapa de ciment sau cea pe bază de anhidrit aduce multă apă în construcție și se usucă săptămâni întregi. Este și mult mai grea, iar un planșeu vechi din lemn sau o mansardă s-ar putea să nu o suporte. Pardoseala uscată este ușoară, se poate circula pe ea imediat ce adezivul din îmbinări s-a întărit și nu aduce umezeală într-o locuință în care se stă.

1. Se îndepărtează vechiul finisaj și straturile desprinse, se curăță suportul și se verifică dacă este solid și uscat.
2. Se întinde folia de protecție, cu suprapuneri. Pe un planșeu din lemn împiedică scurgerea umpluturii prin rosturi, pe beton protejează împotriva umezelii de dedesubt.
3. Pe perimetru și în jurul elementelor fixe se lipește banda perimetrală.
4. Se toarnă umplutura, se trage cu dreptarul pe ghidaje până la nivel și se compactează, după cum cere sistemul.
5. Dacă alcătuirea o cere, se montează plăcile rigide de termoizolație.
6. La primul rând de plăci se taie falțul de pe latura dinspre perete, iar montajul începe de la peretele cel mai drept.
7. Falțurile se ung cu adeziv, plăcile se așază și îmbinările se fixează cu șuruburi sau capse.
8. Rândurile se decalează, astfel încât rosturile transversale să nu cadă pe aceeași linie.
9. După întărirea adezivului se răzuiesc resturile ieșite din îmbinări, iar surplusul de bandă perimetrală se taie abia după montarea finisajului.

Plăcile se fabrică în mai multe grosimi și și în variantă cu termoizolație lipită dedesubt. O placă mai subțire ajunge de obicei pentru apartamente și case cu încărcări obișnuite. Placa mai groasă se alege acolo unde circulă mai mulți oameni sau unde stau mobilă grea și electrocasnice mari. Variantele cu polistiren sau vată minerală îmbunătățesc izolarea termică și reduc zgomotul pașilor, lucru apreciat mai ales de vecinii de la etajul de dedesubt într-un bloc.

Ca umplutură se folosește umplutura uscată din sistemul producătorului sau granule de argilă expandată. Producătorul stabilește ce umplutură și în ce grosime se poate pune sub plăci. Când stratul e mai gros, umplutura se pune în straturi și se compactează bine, altfel pardoseala se va tasa mai târziu.

Peste pardoseala uscată se poate monta parchet laminat, vinil, lemn, mochetă sau gresie. Finisajele flotante se pun de obicei direct pe plăci. La finisajele lipite și la gresie, suprafața se amorsează de regulă și, în funcție de finisaj, se șpăcluiește. Sub gresie se folosește adeziv flexibil. În baie e nevoie de hidroizolație, pentru că placa din gips-fibră nu este făcută singură pentru spații umede. Pardoseala uscată se poate combina și cu încălzirea în pardoseală, dar numai cu un sistem pe care producătorul îl admite pentru această alcătuire.

Cel mai repede se lucrează într-o cameră goală, cu colțuri drepte și cu un suport solid și relativ plan. Mai multă muncă înseamnă:

• îndepărtarea straturilor vechi, a adezivilor și a cartonului bitumat,
• o diferență mare de nivel, care trebuie compensată cu un strat mai gros de umplutură,
• un plan complicat, cu nișe, holuri înguste și treceri spre alte camere,
• țevi și cabluri în pardoseală, în jurul cărora trebuie tăiat și turnat cu grijă,
• acces dificil, de exemplu urcarea materialelor la etaj fără lift.

În casele mai vechi cu planșeu din lemn merită să afli mai întâi în ce stare sunt grinzile. Dacă planșeul vibrează sau lemnul e atacat, ar trebui să-l evalueze un inginer structurist. Într-un bloc, anunță din timp administratorul sau asociația de proprietari, mai ales din cauza zgomotului și a izolării fonice față de vecini. Circuitele electrice noi din pardoseală trebuie realizate doar de un electrician autorizat ANRE.

• Lipsește banda perimetrală. Pardoseala atinge pereții, transmite zgomotul, iar la mișcările materialului rosturile pot crăpa.
• Umplutura compactată prost. Cu timpul se tasează, iar pardoseala se lasă pe alocuri sau scârțâie.
• Umplutură care nu face parte din sistem. Nisipul sau materialele neverificate pot să nu aibă stabilitatea necesară.
• Folia omisă. Umplutura se scurge prin rosturi sau trage umezeală de dedesubt.
• Cabluri lăsate libere în umplutură. Circuitele trebuie puse în tuburi de protecție și nu au voie să formeze denivelări.
• Falțul netăiat lângă perete. Marginea plăcii nu mai are sprijin și crapă sau scârțâie lângă perete.
• Prea puțin adeziv în îmbinare. Plăcile se mișcă una față de alta, iar îmbinarea se deschide în timp.

Dacă ai un suport solid, o nivelă precisă sau o nivelă laser și răbdare, poți face montajul și singur. La un planșeu din lemn despre care nu știi cât duce sau când ai circuite în pardoseală, cheamă mai bine un specialist. Citește din timp instrucțiunile producătorului: ele au prioritate față de pașii de mai jos.

1. Golește camera, scoate vechiul finisaj și aspiră suportul.
2. Găsește punctul cel mai înalt al pardoselii și stabilește cota pardoselii finite, inclusiv finisajul și trecerile spre uși.
3. Întinde folia cu suprapuneri și ridic-o puțin pe pereți.
4. Lipește banda perimetrală pe tot conturul camerei.
5. Așază ghidajele, toarnă umplutura, trage-o cu dreptarul și compacteaz-o.
6. Nu călca direct pe umplutură: montează plăcile treptat și pășește doar pe cele deja puse.
7. Taie falțul primului rând pe latura dinspre perete și așază rândul de-a lungul peretelui drept, lăsând distanța față de perete preluată de bandă.
8. Aplică adezivul pe falț în două fâșii, pune placa următoare și fixează îmbinarea cu șuruburi sau capse.
9. Decalează fiecare rând nou, ca rosturile transversale să nu se repete pe aceeași linie.
10. Verifică planeitatea cu un dreptar lung pe parcurs, nu abia la final.
11. După întărirea adezivului, răzuiește resturile și aspiră suprafața.

• pardoseala este plană, dreptarul nu lasă goluri mari și nu se clatină,
• la mers nu scârțâie nimic și plăcile nu se lasă sub picior,
• banda perimetrală există pe tot conturul și pardoseala nu atinge nicăieri peretele,
• îmbinările sunt lipite, fixate și fără resturi de adeziv ieșite în afară,
• rosturile transversale sunt decalate între rândurile vecine,
• cota pardoselii se potrivește cu trecerile și cu ușile,
• la încălzirea în pardoseală, alcătuirea respectă indicațiile producătorului, iar țevile și cablurile nu sunt deteriorate,
• executantul ți-a spus ce sistem a folosit și ce finisaj și ce adeziv poți pune peste el.