Pardoseală uscată din argilă expandată și plăci Rigidur

Pardoseala are mai multe straturi. Jos de tot se pune un strat de separare. Pe planșeul de beton acesta este de obicei o folie care oprește umiditatea reziduală. Pe planșeul din lemn se folosește hârtie sau un material textil, ca granulele fine să nu cadă prin rosturi. Pe tot conturul camerei se lipește o bandă perimetrală de dilatare. Urmează stratul de nivelare din argilă expandată, adică argilă arsă, ușoară, incombustibilă, care nu absoarbe apa. Deasupra vin plăcile Rigidur, din ipsos și fibre de celuloză. Elementele de pardoseală au de obicei o grosime de aproximativ 20 până la 25 mm și sunt adesea formate din două straturi lipite decalat, astfel încât la margini rezultă o falț (suprapunere) sau un sistem de îmbinare.

Lucrarea apare uneori și sub numele de „pardoseală uscată Liapor”. Liapor este doar o denumire comercială pentru argila expandată, deci tehnic e același sistem. Diferența ține mai mult de ce include meseriașul în lucrare. Când primești o ofertă, verifică:

• ce grosime a stratului de umplutură este luată în calcul și ce se întâmplă dacă e nevoie de mai mult,
• dacă stratul de separare, banda perimetrală și șuruburile sunt incluse,
• ce tip de plăci se folosește și dacă îmbinările sunt atât lipite, cât și înșurubate,
• dacă e inclusă șlefuirea îmbinărilor și pregătirea pentru finisajul ales.

Are cel mai mult sens acolo unde o șapă umedă ar crea probleme. Un planșeu din grinzi de lemn nu suportă bine nici umezeala, nici greutatea mare. Într-un bloc mai vechi nu vrei să încarci inutil planșeul și nici să aștepți câteva săptămâni până se usucă betonul. La mansardă, materialul se urcă greu și nu ai unde să amesteci mortar. În plus, argila expandată îmbunătățește puțin izolarea termică și fonică, lucru pe care îl simți deasupra unei pivnițe neîncălzite sau într-un apartament cu vecini dedesubt.

Sistemul suportă parchet laminat, vinil, parchet din lemn, mochetă și gresie. Sub gresie trebuie însă respectate instrucțiunile producătorului plăcilor, folosit un adeziv flexibil, iar în baie și o hidroizolație din același sistem. În spații cu umiditate permanentă sau cu sarcini concentrate mari, pardoseala uscată nu se montează fără să consulți producătorul. Dacă planșeul este vechi sau deteriorat, cere unui inginer constructor să verifice cât poate duce.

Un meșter amator îndemânatic poate face singur această pardoseală, dacă lucrează încet și precis. Contează planeitatea umpluturii, nu viteza. Înainte de a începe, citește instrucțiunile de montaj ale producătorului plăcilor, pentru că distanța dintre șuruburi, tipul de adeziv și grosimea minimă a umpluturii diferă de la un sistem la altul.

1. Îndepărtează pardoseala veche și verifică dacă planșeul este solid, uscat și fără bucăți desprinse.
2. Aspiră suprafața, scoate bucățile slabe și repară găurile mai mari.
3. Așază stratul de separare cu suprapuneri și ridică-l pe pereți.
4. Lipește pe contur banda perimetrală, astfel încât să depășească înălțimea viitoarei pardoseli.
5. Marchează cu laserul sau cu nivela cota pardoselii finite și scade grosimea plăcilor.
6. Montează profile de ghidaj sau șipci exact la înălțimea umpluturii.
7. Toarnă argila expandată, trage-o cu dreptarul pe ghidaje și compacteaz-o ușor conform instrucțiunilor. La straturi groase, lucrează în etape.
8. Scoate ghidajele, umple și nivelează șanțurile rămase.
9. Pune primul rând de plăci de la peretele opus ușii. Nu mai călca pe umplutura nivelată, ci doar pe plăcile deja montate.
10. Aplică adezivul din sistem pe falțuri, așază plăcile cu rosturile decalate și înșurubează îmbinarea.
11. După întărire, răzuiește adezivul ieșit în afară și șlefuiește denivelările.
12. Verifică planeitatea cu dreptarul, taie banda perimetrală care iese și lasă spațiu la perete pentru plintă.

Cel mai simplu este într-o cameră dreptunghiulară, cu planșeu solid din beton și diferențe mici de nivel. Efortul crește odată cu grosimea umpluturii: mai mult material de cărat, mai multe straturi de compactat. Timp în plus cer și camerele cu forme complicate, nișele, conductele din pardoseală în jurul cărora trebuie turnat cu grijă și trecerile dintre camere, unde înălțimea trebuie să se potrivească exact. Dacă mai întâi trebuie spartă o pardoseală veche, reparat planșeul sau cărat materialul la etaj fără lift, lucrarea durează mai mult. Sub gresie și în baie se adaugă hidroizolația și o înșurubare mai deasă.

• Umplutură denivelată sau nivelată insuficient. Placa de deasupra se lasă sub pas, îmbinarea scârțâie, iar laminatul se rupe la îmbinări.
• Călcatul pe umplutura gata nivelată. Urmele de pași lasă gropițe pe care nimeni nu le mai vede sub placă.
• Adeziv prea puțin sau nepotrivit. Plăcile nu lucrează ca un întreg, iar îmbinările se mișcă.
• Lipsa dilatației la perete. Pardoseala nu are unde să se extindă, iar zgomotul trece în pereți.
• Praf și resturi de mortar sub stratul de separare. Umplutura se tasează neuniform.
• Capacitate portantă subestimată. Chiar și un sistem ușor are o greutate, iar la planșeele vechi din lemn trebuie verificată.

Înainte de montarea finisajului, verifică pardoseala împreună cu meseriașul. Planeitatea se măsoară cu un dreptar de doi metri. La pardoselile obișnuite se acceptă de regulă o abatere de aproximativ 2 mm pe această lungime. La gresia de format mare sau la vinilul subțire trebuie să fie și mai precisă, după cerințele producătorului.

• dreptarul nu se depărtează nicăieri mai mult decât permite producătorul finisajului,
• la mers, placa nu se lasă, nu se clatină și nu scârțâie,
• rosturile sunt decalate, lipite, iar adezivul ieșit în afară este îndepărtat,
• capetele șuruburilor sunt îngropate și nu iese nimic în relief,
• pe tot conturul a rămas rostul de dilatare,
• la uși înălțimea se potrivește cu camerele vecine,
• în baie hidroizolația urcă și pe pereți, iar colțurile sunt armate cu bandă.