Raport de verificare pentru branșamentul exterior de joasă tensiune

Verificarea este un pas obișnuit, pe care operatorul de distribuție îl cere de regulă. Situațiile tipice sunt acestea:

• racordare nouă: casă, cabană sau atelier unde se creează un loc de consum nou,
• înlocuirea sau mutarea cablului: cablu nou, alt traseu, firidă sau tablou nou,
• reparație după deteriorare: de exemplu când un excavator a tăiat cablul la săpături. Nu ajunge să fie înnădit, reparația trebuie confirmată prin măsurători,
• mărirea puterii sau schimbarea întrerupătorului general, când operatorul vrea un document recent despre starea instalației,
• clădiri mai vechi care își schimbă proprietarul sau utilizatorul și pentru care nu există un document de verificare recent.

Fiecare operator de distribuție are propriile condiții tehnice de racordare. Ele stabilesc, de exemplu, tipul și poziția firidei și locul unde se termină rețeaua lui și începe instalația ta. Merită să le citești înainte de a săpa șanțul pentru cablu, nu după.

Verificarea nu înseamnă doar o privire aruncată pe cablu. Electricianul citește documentația, verifică montajul și măsoară valorile electrice cu aparate etalonate. De obicei arată așa:

1. Cere documentele: schița sau proiectul traseului, datele despre cablul și aparatele folosite, fotografii din șanț înainte de astupare și verificări mai vechi, dacă există.
2. Parcurge traseul de la firidă până la tabloul general din casă. Verifică dacă firida și tabloul corespund documentației, dacă sunt închise și etichetate și dacă au gradul de protecție potrivit pentru exterior.
3. Verifică dacă cablul este făcut pentru pozare în pământ și dacă secțiunea lui se potrivește cu întrerupătorul general. Se uită și la tuburile de protecție, la trecerile prin perete și la etanșări, acolo unde se văd.
4. Măsoară rezistența de izolație a conductoarelor, adică verifică dacă izolația nu e deteriorată sau umedă.
5. Verifică continuitatea conductoarelor de protecție și separarea corectă a conductorului PEN în PE și N, în locul stabilit prin proiect.
6. Măsoară impedanța buclei de defect. Așa află dacă întrerupătorul decuplează destul de repede la un defect.
7. Măsoară rezistența prizei de pământ și, dacă în tablou există dispozitive diferențiale, le testează declanșarea.
8. Întocmește raportul cu rezultatele, concluzia și eventualele deficiențe și îl predă semnat.

Branșamentul exterior suportă umezeală, îngheț și lovituri. De aceea electricianul se uită și la lucruri care în interior contează mai puțin: patul de nisip sub cablu, banda de avertizare deasupra lui, tubul de protecție sub alee sau sub locul de parcare și etanșarea intrării în casă.

Verificarea se face după standardele din seria SR HD 60364, care tratează protecția împotriva șocurilor electrice și verificarea instalațiilor, și după normele tehnice aplicate în România. Un raport complet cuprinde de obicei:

• identificarea clădirii, a locului de consum și tipul verificării (la un branșament nou este verificarea inițială),
• descrierea instalației: tipul și secțiunea cablului, lungimea traseului, modul de pozare, firida, tabloul și valoarea întrerupătorului general,
• schema rețelei și modul de protecție împotriva șocurilor electrice,
• valorile măsurate și aparatele de măsură folosite,
• lista deficiențelor găsite și recomandările de remediere,
• o concluzie clară dacă instalația poate funcționa în siguranță,
• numele electricianului, gradul de autorizare ANRE, data, semnătura și ștampila.

Dacă concluzia este negativă, operatorul nu pune locul de consum sub tensiune. După remediere, verificarea se repetă.

Cât de grea este verificarea, deci cât timp și cât efort cere, depinde mai ales de ce găsește electricianul la fața locului. Lucrurile merg mai simplu când:

• branșamentul este nou și are schiță și fotografii din șanț,
• traseul este scurt și clar, iar firida și tabloul sunt ușor accesibile,
• montajul l-a făcut o firmă care cunoaște condițiile operatorului din zonă.

Verificarea se complică dacă traseul este lung sau neclar, dacă lipsesc documentele, dacă branșamentul e vechi și nu se știe ce cablu are, dacă priza de pământ e greu de găsit sau dacă termenul e foarte strâns. Dacă apar defecte, se adaugă reparația și o verificare repetată. În practică se întâmplă des ca nimeni să nu fi fotografiat șanțul, iar cablul să fie deja îngropat. Electricianul nu mai poate confirma modul de pozare și poate cere un sondaj, adică o mică săpătură de control, sau o declarație scrisă a firmei care a montat cablul.

• Priză de pământ proastă sau lipsă. Electrodul nu e legat, legăturile sunt ruginite sau rezistența măsurată e prea mare. Atunci protecția împotriva electrocutării nu funcționează cum trebuie.
• Cablu subdimensionat. Secțiunea nu se potrivește cu întrerupătorul general sau cu lungimea traseului. Cablul se poate încălzi, iar impedanța buclei iese necorespunzătoare.
• Cablu sau pozare nepotrivite. Cablul nu e făcut pentru pământ, lipsește patul de nisip, banda de avertizare sau tubul de protecție sub aleea de acces.
• Legături improvizate. Cablu legat la un tablou vechi fără întrerupător, cleme provizorii sau o mufă de reparație care nu e făcută pentru îngropare.
• Documente lipsă. Proprietarul are doar o confirmare verbală că „a lucrat un electrician”. Asta nu ajunge.

Părerea unui electrician cunoscut, fără autorizare ANRE pentru acest tip de lucrare, nu are valoare pentru operatorul de distribuție. Cel care semnează raportul răspunde personal pentru corectitudinea lui. De aceea e bine ca verificarea să nu o facă aceeași persoană care a montat branșamentul.

Înainte să atașezi raportul la dosarul de racordare, citește-l punct cu punct:

• adresa, locul de consum și descrierea instalației corespund realității,
• sunt trecute tipul și secțiunea cablului și valoarea întrerupătorului general,
• raportul conține valori măsurate, nu doar o constatare generală,
• concluzia spune clar că instalația poate funcționa în siguranță,
• dacă sunt trecute deficiențe, ai confirmarea că au fost remediate,
• apar numele electricianului și gradul lui de autorizare ANRE,
• raportul are dată, număr, semnătură și ștampilă,
• îl ai atât pe hârtie, cât și în format electronic, împreună cu fotografiile traseului.