Montaj pavele autoblocante cu grosimea de 4 până la 6 cm

Grosimea pavelei nu ține de aspect, ci de încărcare. O pavelă mai groasă se răstoarnă mai greu sub roată și distribuie mai bine presiunea în fundație. O pavelă subțire, pusă sub o presiune mare și concentrată, crapă sau se înclină mai repede.

• Grosimea de 4 cm este pentru suprafețe strict pietonale: alei de grădină, terase, zona din jurul piscinei, locul de sub bancă sau grătar, aleea spre compost.
• Grosimea de 6 cm suportă și suprafețe pietonale pe care trece din când în când un vehicul ușor, dacă producătorul o indică pentru modelul respectiv și fundația e pregătită pentru asta. De obicei e vorba de o alee pe care intră ocazional o mașină cu materiale sau de o zonă pentru biciclete și tractorașul de tuns iarba.

Poți parca pe pavele de 6 cm? Producătorii le acceptă adesea pentru trecerea ocazională a unui autoturism, nu pentru parcare zilnică. Cel mai mult strică pavajul rotirea volanului cu mașina pe loc. Roata nu apasă pavelele doar în jos, ci le împinge lateral și le rupe muchiile. Pentru intrarea auto, locul de parcare și zona în care mașina manevrează, potrivită este grosimea de 8 cm.

Dacă te gândești că o parte din curte va deveni cândva loc de parcare, hotărăște de la început. Înlocuirea ulterioară a pavelelor subțiri cu unele mai groase înseamnă desfacerea suprafeței, săpătură mai adâncă și compactarea din nou a fundației.

La prima vedere, cele două grosimi arată la fel, iar aceeași formă se produce adesea în ambele variante. Pe șantier însă diferența se simte:

• Încărcarea: 4 până la 6 cm înseamnă pietoni și trecere ocazională ușoară. 8 până la 10 cm este pentru intrări auto, parcări și zone pe care circulă dube sau mașina de gunoi.
• Fundația: sub pavajul subțire ajunge de regulă un strat mai subțire de piatră spartă și o săpătură mai puțin adâncă. Se scoate mai puțin pământ și se aduce mai puțin agregat.
• Compactarea: pavajul subțire se compactează cu o placă vibrantă mai ușoară, cu covoraș de cauciuc. O placă grea, potrivită pentru pavele de 8 cm, poate crăpa pavelele de 4 cm.
• Bordurile: la suprafețele pietonale se folosesc de obicei borduri de grădină. La suprafețele carosabile, bordurile sunt mai masive și se îngroapă mai adânc în beton.
• Manipularea: pavelele subțiri sunt mai ușoare. Se pot căra cu mâna sau cu roaba prin grădină, acolo unde utilajele nu ajung.
• Tăierea: pavela subțire se taie mai repede și ajunge un utilaj mai mic. În schimb, bucățile înguste tăiate sunt mai fragile și se desprind mai ușor.

Într-o curte, cele două grosimi se combină des: intrarea auto din pavele de 8 cm, aleea spre ușă și terasa din pavele de 4 sau 6 cm. Diferența de grosime se compensează din fundație, așa că suprafața poate continua fără treaptă. Trecerea dintre ele e bine să fie separată printr-o bordură sau un rând de pavele fixate în beton, ca partea subțire să nu se miște la marginea zonei carosabile.

Cote, pante și scurgerea apei

Înainte de săpătură trebuie să fie clar unde va fi suprafața finită și încotro va merge apa. Suprafața de lângă casă trebuie să aibă pantă dinspre casă, de regulă în jur de 1,5 până la 2 %. La o alee de doi metri lățime, asta înseamnă aproximativ 3 până la 4 cm. La terasă, cota se stabilește față de pragul ușii, la intrare față de treaptă. Dacă apa nu are unde să se scurgă în gazon, trebuie hotărât dinainte un rigolă liniară sau o zonă de infiltrare.

Rețelele de sub suprafață

Înainte de săpătură, află pe unde trec rețelele subterane: apă, canalizare, gaze, curent și telecomunicații. Companiile de utilități pot marca traseele la cerere. Dacă la săpat se lovește conducta de gaze sau simți miros de gaz, părăsește locul, nu folosi foc și nu acționa întrerupătoare, apoi sună la 112 sau la numărul de urgență al distribuitorului de gaze.

Acces, depozitare și materiale

Pregătește un loc pentru paleți, agregate și deșeuri. Dacă la suprafață se poate ajunge doar prin curte sau prin grădină, spune asta dinainte, pentru că schimbă felul în care se lucrează. Comandă pavelele toate odată, din același lot de producție, cu o rezervă pentru tăieturi și eventuale reparații.

Coordonarea cu celelalte meserii

Tot ce trece pe sub pavaj trebuie terminat înainte de fundație: canalizarea pluvială, branșamentele, tuburile de protecție pentru iluminat, irigațiile. Cablurile pentru corpuri de iluminat și prize exterioare le conectează doar un electrician autorizat ANRE. Soclul casei și hidroizolația de la perete trebuie finalizate înainte ca pavajul să fie lipit de ele. Plantările și gazonul e mai bine să se facă după pavaj, ca utilajele să nu distrugă straturile de flori deja făcute.

Săpătura și pregătirea patului de pământ

Adâncimea săpăturii se compune din grosimea pavelei, a patului de pozare și a stratului de fundație. La o suprafață pietonală, aceasta este de obicei în jur de 25 până la 30 cm sub suprafața finită. Fundul săpăturii se profilează deja în pantă și se compactează. Pe pământ argilos, care la umezeală se transformă în noroi, se așază un geotextil, ca agregatul să nu fie presat în pământ.

Stratul de fundație

Fundația se face din piatră spartă sau balast cu granulație continuă, de exemplu 0/32 sau 0/63. La o suprafață pietonală are de obicei în jur de 15 până la 20 cm. La pavelele de 6 cm cu trecere ocazională de vehicule se alege mai groasă, în jur de 20 până la 25 cm. Se compactează în straturi de aproximativ 10 cm, iar agregatul trebuie să fie ușor umed. Cel uscat se compactează prost, cel îmbibat cu apă face valuri. Fundația hotărăște dacă suprafața rezistă. Nici patul de pozare, nici pavelele nu corectează o piatră spartă compactată prost.

Bordurile

Bordurile se montează înainte de pavaj, în beton, cu sprijin pe partea exterioară. Ele țin suprafața strânsă, fără ele pavelele de margine se depărtează în timp. Betonul trebuie să se întărească cel puțin câteva zile înainte de compactarea pavajului, timpul exact depinde de vreme.

Patul de pozare

Peste fundație se întinde un pat de criblură fină, de exemplu 2/4 sau 4/8, care după compactare are aproximativ 3 până la 4 cm. Se nivelează cu un dreptar tras pe țevi de ghidare puse în pantă. Pe patul nivelat nu se calcă. Un pat mai gros nu înlocuiește fundația, în timp se tasează neuniform.

Așezarea și tăierea

Se lucrează de pe pavajul deja montat spre înainte, ca să nu se calce în patul de pozare. Pavelele se iau alternativ din mai mulți paleți, altfel apar pete de culoare pe suprafață. Rostul este de regulă de 3 până la 5 mm. Multe modele au distanțiere pe laterale care îl păstrează. Liniile se verifică cu sfoara. Tăieturile la borduri, cămine și perete se fac cu fierăstrău cu apă sau cu flexul. La pavajul subțire trebuie evitate bucățile înguste. O bucată mai mică de aproximativ o treime din pavelă se desprinde ușor și crapă, așa că e mai bine ca tăietura să fie împărțită pe două pavele vecine.

Umplerea rosturilor și compactarea

În rosturi se mătură nisip uscat 0/2 sau criblură fină, după recomandarea producătorului. Apoi suprafața se compactează cu placa vibrantă cu covoraș de cauciuc sau poliuretan, de la margini spre centru, în benzi care se suprapun. La pavelele de 4 cm se folosește o placă mai ușoară. După compactare, rosturile se umplu din nou și compactarea se repetă. Nisipul se mai așază câteva săptămâni, de aceea trebuie completat după un timp.

Forma și modelul de montaj

Pe suprafețele pietonale se folosesc pavele cubice, dreptunghiulare, în formă de I cu îmbinare sau formate mai mari. Modelul în spic sau montajul decalat distribuie încărcarea mai bine decât pavelele puse în rânduri unul după altul. La pavajul subțire acest lucru contează și mai mult. Plăcile de format mare cu grosimea de 4 cm arată elegant, dar sunt mai sensibile la o fundație denivelată și crapă mai ușor dacă trece ceva peste ele. Locul lor este exclusiv pe suprafețe pietonale.

Suprafața

Pavelele fără finisaj sunt simple și rezistente. Cele cu strat de uzură au o suprafață mai fină și o culoare mai stabilă. Finisajele sablate, șlefuite sau spălate amintesc de piatră. Pentru terasă și zona piscinei, gândește-te cât de alunecoasă e suprafața când e udă și cum se va curăța. Pavajul neted și închis la culoare se încălzește tare vara, lucru pe care îl simți când mergi desculț.

Patul de pozare și rosturile

Criblura din patul de pozare lasă apa să treacă și se spală mai greu decât nisipul, de aceea se folosește tot mai des. Materialele polimerice pentru rosturi îngreunează creșterea buruienilor și spălarea rosturilor. După indicațiile producătorului, ele cer însă de regulă o fundație permeabilă, o anumită lățime a rostului și vreme uscată la aplicare. Dacă apa de sub pavaj nu are unde să plece, materialul se poate desprinde.

Bordurile

Bordurile de grădină din beton sunt obișnuite și solide. Pentru aleile curbe din grădină se folosesc uneori profile de margine din oțel sau plastic, care se pot îndoi. Ele trebuie să sprijine bine marginea, altfel pavelele de la capăt alunecă spre gazon.

Volumul de muncă pe metru pătrat poate diferi mult între două suprafețe. Lucrarea e mai ușoară când există:

• o formă dreptunghiulară simplă, fără obstacole,
• acces bun pentru încărcător și livrarea agregatelor chiar lângă suprafață,
• pământ stabil și permeabil,
• un model simplu, într-o singură culoare.

Lucrarea se complică din cauza:

• curbelor, decupajelor, căminelor, gurilor de scurgere și stâlpișorilor, care înseamnă multe tăieturi,
• aleilor înguste, unde montajul nu poate merge în ritm continuu și ponderea tăieturilor e mare,
• transportului manual al pământului și agregatelor prin grădină,
• demolării betonului sau pavajului vechi și evacuării molozului,
• pantelor, treptelor și racordurilor la prag și soclu,
• pământului argilos sau îmbibat cu apă, care cere geotextil și fundație mai groasă,
• combinațiilor de culori și ornamentelor.

O alee de grădină mai mică este de obicei gata în una până la două zile. O terasă de aproximativ 30 m² durează de regulă două până la patru zile, iar o mare parte din timp merge pe săpătură și fundație. Pavajul nu trebuie să se usuce, după compactare se poate călca pe el imediat. Se așteaptă doar betonul de sub borduri. Ploaia oprește lucrul la compactarea patului de pozare și la umplerea rosturilor, pentru că nisipul ud nu intră în rosturi.

• Fundație slabă sau necompactată: după prima iarnă apar adâncituri și valuri în care stă apa.
• Pat de pozare prea gros: pavajul se tasează neuniform, mai ales pe traseele pe care se calcă des.
• Pantă spre casă sau lipsa pantei: apa ajunge la soclu, peretele se umezește, iarna se face gheață la intrare.
• Borduri lipsă sau prinse slab: marginile se desfac, rosturile se deschid, iar pavelele se ridică.
• Pavele puse lipite, fără rosturi: la compactare și la variațiile de temperatură se rup muchiile.
• Compactare fără covoraș sau cu placă prea grea: rămân pete și zgârieturi pe suprafață, iar pavelele subțiri crapă.
• Parcare pe pavele de 4 cm: pavelele crapă și se răstoarnă, iar reparația înseamnă desfacere și fundație nouă.
• Montaj palet după palet: pe suprafață se văd benzi de culoare.
• Rosturi umplute incomplet: pavelele nu se blochează între ele, se mișcă sub picior și cresc mai repede buruieni.

Depunerea albă de pe pavajul nou este de obicei eflorescență de var. E un fenomen natural al betonului, care dispare de regulă singur în câteva luni și nu este un motiv de reclamație.

O suprafață pietonală din pavele de 4 până la 6 cm o poate face și un amator îndemânatic. Placa vibrantă cu covoraș de cauciuc se poate închiria. O terasă racordată la pragul ușii sau o suprafață lângă un soclu cu hidroizolație e mai bine să o lași în grija unei echipe cu experiență, acolo o greșeală de cotă sau de pantă se repară greu.

1. Află traseele rețelelor subterane și marchează-le pe teren.
2. Trasează suprafața cu țăruși și sfoară, stabilește cota suprafeței finite și panta dinspre casă.
3. Sapă pământul până la adâncimea necesară și compactează fundul săpăturii în pantă.
4. Pe pământ argilos, întinde geotextil cu suprapuneri.
5. Adu piatra spartă în straturi de aproximativ 10 cm și compactează fiecare strat.
6. Montează bordurile în beton după sfoară și lasă betonul să se întărească.
7. Așază țevile de ghidare în pantă, pune criblura și nivelează patul cu dreptarul.
8. Scoate țevile și umple cu grijă șanțurile rămase, apoi netezește-le.
9. Montează pavelele de pe suprafața deja făcută spre înainte, alternând paleții, cu rostul indicat de producător.
10. Verifică liniile din mers cu sfoara și corectează ușor cu ciocanul de cauciuc.
11. Taie piesele de margine cu fierăstrăul cu apă, purtând ochelari, antifoane și mască.
12. Mătură în rosturi nisip uscat sau criblură fină.
13. Compactează suprafața cu placa vibrantă cu covoraș de cauciuc, de la margini spre centru.
14. Umple din nou rosturile, mătură surplusul și completează rosturile după câteva săptămâni.

La recepție, parcurge suprafața încet și cu atenție. Un dreptar de doi metri arată denivelările. O stropitoare cu apă arată unde ajunge apa cu adevărat. Când mergi, urmărește dacă vreo pavelă se mișcă sau se înclină. Verifică mai ales că:

• panta este dinspre casă și apa nu stă nicăieri,
• sub dreptar nu sunt adâncituri sau cocoașe vizibile,
• cota la prag, treaptă și soclu este cea stabilită,
• bordurile sunt fixe, aliniate și sprijinite cu beton,
• rosturile sunt uniforme și pline,
• nicio pavelă nu se mișcă sub picior,
• pe suprafață nu sunt fisuri, muchii ciobite sau zgârieturi de la compactare,
• nuanțele de culoare sunt distribuite uniform, fără benzi,
• tăieturile la cămine și borduri sunt curate, fără bucăți mărunte,
• capacele de cămin și gurile de scurgere sunt la nivelul pavajului,
• a rămas o rezervă de pavele din același lot pentru reparații,
• zona este curățată și deșeurile au fost duse.