Tăierea pavelelor cu grosimea de 4 până la 6 cm

Mai întâi se montează pavelele întregi până aproape de marginea suprafeței. Spațiul rămas lângă bordură sau perete se lasă liber. Abia apoi se taie bucățile de completare, pentru că fiecare margine are o dimensiune ușor diferită și estimarea „din ochi” nu funcționează.

1. Măsurarea: pavela se așază pe poziție și linia de tăiere se trasează direct după bordură sau perete. La curbe se folosește un șablon sau o sfoară întinsă.
2. Fixarea: bucata se pune pe un suport stabil, ca să nu se miște în timpul tăierii. Altfel tăietura iese strâmbă.
3. Tăierea: discul se conduce încet pe linie, fără apăsare. Ideal se taie cu apă, care răcește discul și leagă praful.
4. Verificarea și finisarea: se încearcă bucata pe poziție, iar bavurile ascuțite se șlefuiesc.
5. Montarea: bucata tăiată se așază în patul de nisip, se aliniază cu pavelele vecine, iar la final toată suprafața se compactează cu placa vibrantă și se umple cu nisip în rosturi.

În practică merită planificată așezarea astfel încât la margine să nu rămână fâșii înguste. Bucata de capăt ar trebui să aibă, de regulă, cel puțin jumătate din lățimea pavelei întregi. Triunghiurile mici și fâșiile subțiri se înțepenesc greu, se rup sub sarcină și în timp ies din loc.

Pentru pavelele din beton se folosesc patru tipuri de scule, fiecare potrivită unei situații puțin diferite.

• Polizorul unghiular cu disc diamantat pentru beton: e la îndemână și permite tăieturi direct pe suprafață sau în curbă. Cere însă mână sigură. Muchiile se ciobesc mai ușor, iar la tăierea uscată se face mult praf.
• Mașina de tăiat pavele cu răcire cu apă: dă o tăietură dreaptă și curată și e potrivită când sunt multe tăieturi drepte. Apa reduce mult praful.
• Fierăstrăul cu disc pe benzină (motocutter): se folosește mai ales la pavele groase și borduri, unde polizorul mic nu are adâncime suficientă.
• Ghilotina (despicătorul) pentru pavele: nu taie, ci rupe bucata. E rapidă și fără praf, dar muchia nu iese netedă. Se potrivește acolo unde marginea va fi acoperită de bordură sau gazon, nu la detaliile vizibile.

Discul se alege după material: pentru beton, disc de beton sau disc universal pentru construcții, iar pentru piatră naturală, disc pentru materiale dure. Un disc nepotrivit sau uzat se încălzește, taie strâmb și rupe muchiile.

Grosimea pavelei ține de ce va circula pe ea. Pavelele de 4 cm se pun de obicei la alei și terase doar pentru pietoni. Cele de 6 cm sunt obișnuite în jurul caselor și, după indicațiile producătorului, suportă și trecerea ocazională a unui autoturism. Grosimile de 8 și 10 cm se folosesc la accese auto, locuri de parcare și zone cu vehicule mai grele. Destinația exactă o indică întotdeauna producătorul.

La tăiere, diferența se simte mai ales aici:

• Adâncimea tăieturii: o pavelă de 4 până la 6 cm se taie dintr-o trecere cu un polizor mai mare. La 8 până la 10 cm se taie adesea din ambele părți sau cu un utilaj cu disc mai mare.
• Timpul și uzura: bucata groasă se taie mai greu, iar discul se încălzește și se uzează mai repede.
• Riscul de rupere: când tăieturile se fac din două părți, trebuie să se întâlnească exact, altfel rămâne o treaptă sau bucata se rupe oblic.

Pe suprafețele cu mașini, orice margine tăiată prost se vede mai repede. Roata apasă pe pavelele de capăt, iar o bucată mică sau prost înțepenită se slăbește în scurt timp.

Efortul nu depinde doar de suprafață, ci mai ales de câte detalii are. O terasă dreptunghiulară între borduri drepte se completează doar pe două laturi. O curte cu colțuri, cămine, burlane și un strat de flori în curbă poate avea de câteva ori mai multe tăieturi de margine.

Lucrarea se complică mai ales din cauza:

• curbelor și racordurilor oblice, unde fiecare bucată are altă formă,
• decupajelor în jurul căminelor, capacelor, stâlpilor și burlanelor,
• pavelelor foarte dure, de exemplu cu agregat de piatră la suprafață,
• pavelelor cu strat colorat sau tratat, unde orice ciobitură se vede imediat,
• spațiului mic pentru tăiere sau a necesității de a evita praful din cauza vecinilor.

Ajută, în schimb, bordurile drepte și bine montate, un model gândit fără fâșii înguste și posibilitatea de a tăia umed, în afara suprafeței pavate.

Se vede des tăierea uscată direct deasupra pavajului deja montat. Praful de beton, amestecat cu apă sau rouă, formează pe suprafață o pojghiță greu de curățat. Nici apa cu nămol de la tăierea umedă nu trebuie lăsată să se usuce, se clătește imediat. O altă greșeală este așezarea bucății tăiate fără aliniere cu cele din jur. Rămâne o mică treaptă de care te împiedici și care se poate rupe la compactare. Și, nu în ultimul rând, fâșiile prea înguste la margine, care ies din loc după primele luni.

Tăieturile drepte la o terasă sau alee din pavele de 4 până la 6 cm le poți face și singur, dacă ai experiență cu polizorul unghiular. La curbe complicate sau multe bucăți e mai sigur să lași lucrarea unui meseriaș cu mașină de tăiat cu apă. Praful de beton conține cuarț, care afectează plămânii, așa că nu renunța la echipamentul de protecție.

1. Pune-ți ochelari de protecție, mască FFP2 sau FFP3, antifoane, mănuși și încălțăminte rezistentă.
2. Verifică dacă polizorul are apărătoarea montată, dacă discul diamantat este pentru beton și dacă nu e deteriorat.
3. Așază pavela pe poziție și trasează linia de tăiere cu creionul sau markerul pe toată lungimea.
4. Pune pavela pe un suport stabil, în afara suprafeței pavate, și asigur-o să nu alunece.
5. Taie încet, în mai multe treceri, fără să apeși, lăsând discul să lucreze în ritmul lui.
6. Dacă poți, udă locul tăieturii, ca să reduci praful și încălzirea discului.
7. Dacă polizorul nu ajunge la toată adâncimea, întoarce bucata și taie din partea cealaltă exact pe aceeași linie.
8. Încearcă bucata pe poziție și șlefuiește ușor eventualele denivelări.
9. Așază bucata în patul de nisip, aliniaz-o cu un ciocan de cauciuc și clătește praful de pe suprafață.

La recepția lucrării, parcurge toată marginea suprafeței și urmărește aceste puncte:

• tăieturile sunt drepte sau urmăresc curba lin, fără zimți,
• muchiile vizibile nu sunt ciobite sau fisurate,
• bucățile de capăt nu sunt prea mici și stau fix între vecine și bordură,
• rostul de lângă bordură sau perete e uniform și umplut cu nisip,
• bucățile tăiate sunt la același nivel cu restul și nu formează trepte,
• în jurul căminelor și capacelor nu rămân goluri mari umplute doar cu nisip,
• pe pavaj nu există urme uscate de praf sau nămol de la tăiere,
• resturile și deșeurile sunt strânse de pe suprafață și din jur.