Supliment pentru pavaj mărunt până la 10×10 cm

La pavelele mari, o singură bucată acoperă o suprafață destul de mare. Pavajul mărunt funcționează altfel: pe un metru pătrat intră zeci sau chiar sute de cuburi. Fiecare trebuie luat în mână, așezat, nivelat și verificat. Lucrul merge deci mult mai încet, chiar dacă suprafața nu pare mare la prima vedere.

Al doilea motiv este precizia. Un format mare iartă o mică abatere, cuburile mici nu o ascund. Dacă un rând pornește puțin strâmb, greșeala crește după câțiva metri și modelul se deformează. De aceea meseriașul verifică planeitatea, rosturile și direcția rândurilor pe parcurs, nu abia la final.

La piatra naturală mai apare un lucru: cuburile nu au exact aceeași înălțime și nici aceeași formă. Fiecare trebuie bătut în pat până când fața de sus ajunge la nivelul celor din jur. La pavajul mărunt, munca manuală este regula.

Pașii seamănă cu cei de la un pavaj obișnuit. Diferența stă mai ales în ritm și în cât de des se verifică lucrarea:

• se scoate pământul, se nivelează și se compactează terenul de bază,
• se așterne și se compactează stratul de rezistență din balast sau piatră spartă, cu o grosime care depinde de încărcarea suprafeței,
• se montează bordurile, care țin marginile și dau linia suprafeței,
• se pregătește patul din criblură fină sau nisip, iar pe o fundație rigidă, din mortar pe bază de ciment,
• cuburile se pun manual după sfoară și după model, fiecare fiind bătut cu un ciocan de cauciuc sau cu un ciocănel,
• rosturile se umplu cu nisip, criblură sau mortar de rostuire,
• suprafața se compactează cu placa vibrantă, rosturile se completează și totul se curăță.

Pentru alei, stratul de rezistență are de obicei în jur de 15 până la 30 cm, iar patul aproximativ 3 până la 5 cm. Structura exactă trebuie adaptată terenului și felului în care va fi folosită suprafața: doar pentru pietoni sau și pentru mașini. La montajul în beton se respectă indicațiile producătorului de mortar sau beton și timpul de întărire înainte ca suprafața să fie încărcată.

Suplimentul nu este peste tot la fel. Lucrarea durează mai mult, și deci costă mai mult, mai ales când există:

• piatră naturală neregulată în loc de cuburi de beton uniforme,
• un model complicat, de exemplu arcuri, evantaie, solzi de pește sau combinații de culori,
• suprafețe mici și fragmentate, cu colțuri, trepte, capace de cămin și multe tăieturi,
• o fundație proastă sau neterminată, care trebuie mai întâi reparată,
• acces dificil, când materialul nu poate fi adus direct lângă suprafață.

Din contră, așezarea în linii drepte, o suprafață mai mare și compactă, o fundație bine pregătită și accesul liber ajută mult.

Cuburile mici urmăresc bine curbele, pantele ușoare și formele neregulate. De aceea se folosesc în zone istorice, la renovarea caselor mai vechi și acolo unde suprafața trebuie să arate fin, lucrat de mână. Cu o fundație bună, încărcarea se împarte pe multe bucăți, iar pavajul ține mult timp.

Trebuie să știi însă că rosturile sunt multe. Dacă nu sunt bine umplute, apa le spală, se adună murdărie în ele și cresc buruieni. La pavajul mărunt se vede imediat și orice abatere de la planeitate. Și, ca la orice pavaj, majoritatea problemelor de mai târziu vin dintr-o fundație subestimată, nu din cuburile în sine.

• fundație compactată insuficient, după un timp apar gropi și făgașe,
• lipsa pantei, apa stă pe suprafață sau se infiltrează spre casă (de obicei se face o pantă de aproximativ 2 % dinspre clădire),
• modelul nu este gândit dinainte, iar la margini rămân bucăți tăiate foarte înguste,
• rosturi inegale, care strică aspectul și stabilitatea,
• rosturi umplute slab, cuburile se slăbesc și încep să se miște,
• borduri lipsă sau montate prost, pavajul se desface pe margini.

O alee scurtă de grădină sau bordura unui strat de flori le poți face și singur, dacă ai răbdare. Pentru o cale de acces auto sau o suprafață mare este mai bine să chemi un specialist, pentru că acolo fundația trebuie să suporte greutatea mașinii.

1. Se trasează suprafața cu țăruși și sfoară, se marchează cota și panta.
2. Se sapă pământul până la adâncimea necesară și se compactează fundul săpăturii.
3. Se așterne balastul sau piatra spartă în straturi, compactând fiecare strat.
4. Se montează bordurile în beton și se lasă să se întărească.
5. Se întinde patul din criblură fină și se trage cu dreptarul la nivel.
6. Se pun cuburile de la o margine fixă, după sfoară, și se bate fiecare cu ciocanul de cauciuc.
7. După fiecare rând se verifică planeitatea cu dreptarul și cu nivela.
8. Se umplu rosturile cu nisip sau criblură, se mătură și se compactează suprafața.
9. După câteva zile se verifică rosturile și se completează.

• suprafața este plană, sub un dreptar lung nu se văd adâncituri sau cuburi ieșite,
• când calci, niciun cub nu se mișcă și nu clămpănește,
• rosturile sunt egale și complet umplute,
• rândurile și modelul sunt drepte, iar curbele line,
• după ploaie apa se scurge și nu rămâne în bălți,
• bordurile sunt fixe și pavajul se lipește strâns de ele,
• zona din jur este curățată și materialul rămas a fost luat.