Montare palisade peste 50 cm

Palisadele joase, până la 50 cm, servesc mai ales la delimitare: despart aleea de gazon sau formează un strat de flori scund. La înălțimi mai mari, rolul lor se schimbă. Pământul din spate împinge, după ploaie devine mai greu, iar palisada trebuie să reziste ani la rând fără să se încline.

Palisadele înalte se potrivesc mai ales în aceste situații:

• nivelarea terenului în jurul unei case noi construite în pantă,
• împărțirea grădinii în mai multe terase drepte,
• susținerea unui rambleu lângă aleea de acces sau locul de parcare,
• straturi înălțate și separarea zonei de relaxare de cea utilitară.

Față de un zid clasic din beton, palisadele arată mai ușor și mai natural. Când înălțimea crește sau în spatele zidului va circula o mașină, nu mai e vorba de o lucrare obișnuită de grădină. Atunci merită să ceri părerea unui inginer structurist.

Palisade din beton

La înălțimi de peste 50 cm sunt alegerea cea mai des întâlnită. Sunt rezistente, suportă bine înghețul și umezeala și aproape nu cer întreținere. Se găsesc în mai multe culori și texturi, adesea cu aspect de piatră sau lemn, așa că le poți asorta cu pavelele sau cu fațada.

Palisade armate

La ziduri mai înalte și la presiune mare a pământului se folosesc elemente cu armătură din oțel. Armătura crește capacitatea portantă și scade riscul ca elementul să se rupă sub presiune. Dacă ai nevoie de ele îți spune producătorul în fișa tehnică sau inginerul, în funcție de înălțime și încărcare.

Palisade din lemn

Arată natural, dar la înălțimi mari și în contact permanent cu pământul țin mult mai puțin și trebuie tratate periodic. Sunt mai potrivite pentru zone decorative, cu încărcare mică, nu pentru zidul principal de sprijin.

La alegere nu contează doar aspectul. Contează tipul solului, cât de mare e diferența de nivel, câtă apă se adună în zonă și dacă în spatele zidului va fi doar gazon sau și o suprafață pavată. Dacă producătorul indică o înălțime maximă de zid de sprijin pentru elementul respectiv, respect-o.

Ca să știi ce se întâmplă în curte, iată pașii obișnuiți ai unei echipe care face lucrarea corect:

1. Se află pe unde trec rețelele subterane (apă, gaz, cabluri) și se marchează linia palisadelor cu sfoară și țăruși.
2. Se sapă șanțul pentru fundație. Adâncimea depinde de înălțimea palisadelor, de sol și de încărcare. Producătorii arată adesea că aproximativ o treime din lungimea elementului trebuie să intre în fundație.
3. Se compactează fundul șanțului și, la nevoie, se adaugă și se compactează un strat de pietriș.
4. Se pregătește patul de beton și palisadele se așază pe rând în betonul proaspăt.
5. Se verifică pe parcurs înălțimea, alinierea și verticalitatea cu nivela și sfoara, eventual cu un aparat de nivelment.
6. Se betonează și partea din spate, ca palisadele să formeze un tot solid.
7. Se lasă betonul să se întărească după indicațiile producătorului, de regulă câteva zile, și abia apoi se face umplutura.
8. În spatele zidului se pun tubul de drenaj, geotextilul și umplutura de pietriș, compactată în straturi.
9. Se racordează suprafețele din jur: pavaj, trepte sau gazon.

Dacă palisadele se leagă de un pavaj din pavele, la final se presară nisip și se mătură în rosturi.

De ce se înclină uneori palisadele înalte după câțiva ani? Aproape mereu cauza e apa sau o fundație slabă. Pământul îmbibat după ploaie e mai greu și apasă pe zid mult mai tare decât cel uscat. Dacă apa nu are pe unde să se scurgă, presiunea crește și terenul de sub fundație se înmoaie treptat. Solurile argiloase, frecvente în multe zone din țară, rețin apa și fac problema și mai serioasă.

De aceea, în spatele palisadelor nu se pune înapoi pământul scos din șanț. Se folosește pietriș sau piatră spartă, care lasă apa să treacă, iar jos se montează un tub de drenaj dus într-un loc unde apa se poate scurge fără să facă rău. Geotextilul separă pietrișul de pământ, ca să nu se colmateze în timp. Terenul de deasupra zidului trebuie să aibă o pantă ușoară dinspre zid, nu spre el.

La fel de importantă e compactarea în straturi. Dacă umplutura se aruncă dintr-odată, mai târziu se tasează, ploaia înmoaie pământul din spate și palisadele primesc o presiune neuniformă.

Dificultatea, deci și volumul total de muncă, diferă mult de la o curte la alta. Lucrarea e mai ușoară pe un teren drept și accesibil, unde intră un miniexcavator și poate ajunge autobetoniera, cu un sol stabil și coeziv și o linie scurtă și dreaptă.

Lucrarea se complică în aceste cazuri:

• panta abruptă și o diferență mare de nivel,
• acces dificil, când materialele se cară cu mâna sau cu roaba,
• sol umed, argilos sau de umplutură,
• curbe, trepte și racorduri cu pavaje sau ziduri,
• rețele aproape de șanț și mult pământ de transportat,
• o mașină care circulă în spatele zidului, ceea ce cere o soluție mai robustă.

Montajul pe cont propriu nu se recomandă la această înălțime. E vorba de o construcție de sprijin, iar o greșeală iese la iveală abia după ani, când zidul începe să se miște odată cu pământul.

• șanț prea puțin adânc sau prea puțin beton în fundație, iar palisadele se înclină,
• lipsa drenajului și umplutura cu pământ în loc de pietriș,
• umplerea înainte ca betonul să se întărească,
• turnarea betonului pe ger, fără protecție,
• montaj imprecis, care arată urât și încarcă zidul neuniform,
• subestimarea presiunii pământului la o înălțime care cere deja un inginer,
• palisade gândite pentru înălțimi mici, montate într-un zid de sprijin înalt.

La recepție, merită să mergi de-a lungul întregului zid și să te uiți la aceste lucruri:

• palisadele sunt verticale, iar muchia de sus are înălțimea stabilită sau o pantă continuă,
• linia e dreaptă, fără elemente ieșite în afară sau lăsate,
• între palisade nu sunt goluri mari prin care să curgă pământul,
• betonul din fundație e compact, fără goluri vizibile,
• în spatele zidului există umplutură de pietriș și un drenaj cu ieșire clară,
• terenul de deasupra are pantă dinspre palisade,
• elementele nu sunt crăpate sau ciobite,
• racordul cu pavajul, treptele și gazonul e curat și stabil,
• executantul ți-a dat informații despre materialul folosit și recomandările producătorului.

Mai târziu e suficient să verifici zidul din când în când, mai ales după ploi puternice și după iarnă: dacă nu se înclină, nu crapă și dacă drenajul scoate apa.