Montarea rigolei de drenaj în beton

Lucrarea începe cu trasarea traseului și a cotelor. Meseriașul întinde o sfoară sau folosește o nivelă laser. Așa știe unde va fi muchia de sus a grătarului și încotro va curge apa. Abia după aceea se sapă.

Șanțul trebuie să fie mai lat și mai adânc decât rigola, pentru că în jurul ei vine beton. Fundul șanțului se compactează. În funcție de teren și de încărcare, peste el se pune un strat de pietriș, compactat și el. Deasupra se întinde un strat de beton, în care rigolele se așază pe rând.

Elementele se pun de la punctul cel mai jos, adică de la ieșire sau de la gura de scurgere, în sens invers curgerii apei. Fiecare bucată se aliniază la sfoară, îmbinările intră una în alta, iar la capătul de început se montează un capac de capăt. Apoi rigola se betonează pe ambele părți. La rigolele din plastic, grătarele rămân montate în timpul betonării. Altfel presiunea betonului poate îndoi pereții laterali.

La final, rigola se racordează la scurgere și se termină suprafața din jur, de exemplu cu pavele sau cu beton. Înainte să treacă mașina peste ea, betonul trebuie să se întărească suficient. În funcție de vreme și de tipul de beton, asta durează de obicei câteva zile.

Contează mai ales ce va trece peste rigolă: oameni sau mașini. Rigolele și grătarele se împart în clase de încărcare după standardul SR EN 1433. Pentru zone pietonale și terase ajunge clasa cea mai mică. Pentru intrarea cu autoturismul se alege o clasă potrivită pentru parcări, iar pentru vehicule grele una și mai mare. Clasa o găsești în fișa tehnică a producătorului.

• rigolele din plastic sunt ușoare și se taie ușor. Se potrivesc la terasă, la alee pietonală și la intrarea pentru autoturism, dacă producătorul le permite pentru clasa respectivă,
• rigolele din beton polimeric și din beton sunt mai grele și mai rigide. Suportă mai bine încărcarea și se folosesc la intrări auto, parcări și curți cu trafic,
• grătarele din oțel zincat sunt obișnuite pe suprafețe pietonale și terase,
• grătarele din fontă se aleg acolo unde circulă mașini, pentru că sunt rezistente și se fixează sigur.

Regula e simplă: și rigola, și grătarul trebuie să aibă aceeași clasă de încărcare ca suprafața sau una mai mare. Un grătar puternic pe o rigolă slabă nu rezolvă problema.

Apa din rigolă trebuie să aibă unde curge. Unele rigole au panta făcută direct în fund. Altele se pun orizontal, iar apa se scurge datorită adâncimii rigolei și ieșirii. Dacă panta se face din montaj, în practică se alege de obicei cam 0,5 până la 1 %, după recomandarea producătorului. Asta înseamnă cam 5 până la 10 mm pe metru. La o rigolă lungă de cinci metri, cu pantă de 1 %, diferența de nivel este de aproximativ cinci centimetri.

La fel de importantă este suprafața din jur. Pavajul sau betonul trebuie să aibă pantă spre rigolă. Altfel apa trece pe lângă ea.

Scurgerea se rezolvă în funcție de teren:

• racordare la canalizarea pluvială sau la cea unitară,
• descărcare într-un bloc sau un puț de infiltrare, dacă terenul permite,
• colectare într-un rezervor pentru apa de ploaie.

Tot mai des se preferă ca apa de ploaie să rămână pe propriul teren, prin infiltrare sau colectare. Pentru grădină, un rezervor e adesea o soluție practică.

Cel mai simplu e la o suprafață nouă. Rigola se montează înainte de pavaj, iar gura de scurgere sau infiltrarea sunt chiar lângă ea. Lucrarea merge atunci repede și fără surprize.

Mai multă muncă cer:

• montarea ulterioară într-o suprafață gata făcută, când trebuie tăiat și spart pavajul sau betonul, apoi refăcut,
• un traseu lung, cu mai multe colțuri sau ramificații, ori cu ieșirea departe de rigolă,
• o clasă de încărcare mai mare, care înseamnă mai mult beton în jur și elemente mai grele,
• un teren slab, de exemplu argilos sau de umplutură, care trebuie înlocuit sau consolidat,
• rețele îngropate, acces strâmt sau săpătură manuală fără utilaje.

În practică se întâmplă des ca rigola să fie montată prea sus. Grătarul iese atunci peste pavaj, apa se oprește lângă el și roțile îl lovesc mereu. Muchia de sus a grătarului trebuie să fie de obicei cu câțiva milimetri sub suprafața din jur. Producătorii indică în general cam 3 până la 5 mm.

• prea puțin beton pe laterale: rigola se mișcă în timp, iar pavajul din jur se desface,
• betonare fără grătare montate la rigolele din plastic: pereții se îndoaie și grătarul nu mai intră bine,
• teren necompactat: rigola se lasă și în ea se formează o adâncitură cu apă stătută,
• lipsa rosturilor de dilatație la suprafețe mari de beton: betonul crapă lângă rigolă,
• capac de capăt uitat sau ieșire neetanșă: apa curge pe sub rigolă și spală stratul de bază,
• suprafață cu panta invers: rigola rămâne uscată, iar apa merge spre casă.

O rigolă scurtă din plastic lângă terasă sau pe o alee pietonală o poți monta și singur, dacă ai o nivelă, o sfoară și puțină răbdare. Pentru intrarea auto și pentru racordarea la canalizare e mai înțelept să chemi o echipă specializată.

1. Stabilește unde va merge apa și pregătește ieșirea, gura de scurgere sau infiltrarea.
2. Trasează traseul și întinde sfoara la înălțimea viitoarei muchii de sus a grătarului.
3. Sapă un șanț mai lat și mai adânc decât rigola, după instrucțiunile producătorului.
4. Compactează fundul, pune pietriș și compactează din nou.
5. Întinde un strat de beton cu consistență umedă, nu fluidă.
6. Așază primul element la ieșire și continuă în sens invers curgerii apei.
7. Aliniază fiecare element la sfoară și verifică-l cu nivela.
8. Montează capacul de capăt și etanșează racordul la ieșire.
9. Pune grătarele și betonează rigola pe ambele părți.
10. Lasă betonul să se întărească și abia apoi termină pavajul din jurul rigolei.
11. Toarnă o găleată de apă în rigolă și urmărește dacă se scurge toată.

• grătarul este pe toată lungimea ușor sub nivelul suprafeței din jur și nu iese nicăieri,
• rigola este pe o singură linie, fără trepte la îmbinări,
• grătarele stau fix, nu clămpănesc și la intrarea auto sunt asigurate,
• după turnarea apei nu rămân bălți în rigolă,
• apa se scurge în ieșire și nu fuge nicăieri pe sub rigolă,
• betonul de pe laterale este compact, fără fisuri și goluri,
• suprafața din jur are pantă spre rigolă,
• clasa de încărcare a rigolei și a grătarului corespunde cu ce circulă pe suprafață,
• rigola are acces ușor pentru curățare, iar grătarele se pot scoate.