Realizare strat suport grosier până la 30 cm

Grosimea nu se alege din ochi. Ea depinde de ce va circula sau va sta pe suprafață și de tipul de pământ de dedesubt. Aceeași alee poate merge cu un strat mai subțire pe un teren nisipos și poate cere unul mai gros pe o argilă moale.

• Până la 30 cm se face de obicei sub alei, terase, zone de grădină și accesul unui autoturism, pe un teren bun și portant. De regulă sunt două straturi, iar fiecare se compactează separat.
• Mai gros de 30 cm, adesea în jur de 50 cm, se face la încărcări mai mari sau pe teren slab: sub garaje, pe căi de acces unde intră și vehicule grele, la parcări sau acolo unde pământul moale și umed trebuie înlocuit cu piatră.

Sub placa de fundație a unei case, grosimea și alcătuirea straturilor le stabilește proiectantul, de multe ori pe baza unui studiu geotehnic. Stratul de sub casă nu e locul pentru improvizații.

1. Se măsoară suprafața, se trasează marginile și se stabilesc cota finală și panta.
2. Se îndepărtează stratul vegetal și tot pământul moale, organic sau îmbibat cu apă, până la terenul ferm.
3. Se sapă la adâncimea necesară, iar pământul rezultat se transportă sau se depozitează pe teren.
4. Se compactează fundul săpăturii și se verifică dacă undeva se lasă sau iese noroi.
5. Pe teren argilos sau umed se pune un geotextil de separare, ca piatra să nu se afunde în pământ.
6. Se aduce primul strat de piatră mai mare și se împrăștie la grosime egală.
7. Stratul se compactează cu placa vibrocompactoare pe lungime și pe lățime, cu treceri care se suprapun.
8. Se așterne și se compactează al doilea strat, iar dacă e nevoie, al treilea, până la grosimea totală.
9. Stratul de sus se nivelează după cote și pantă, cu verificări repetate cu dreptarul și nivela.

Un strat are de obicei cam 10 până la 20 cm, în funcție de cât de grea e utilajul de compactare. O placă ușoară compactează doar un strat subțire, o placă grea sau un cilindru compactor face față unuia mai gros. De aceea nici 30 cm nu se pun dintr-o dată: suprafața ar fi tare doar deasupra, iar dedesubt ar rămâne zone afânate.

Stratul suport funcționează ca un sandviș: jos material mare și portant, sus material mai fin, care se poate nivela precis. O alcătuire obișnuită arată așa:

• stratul portant de jos din piatră spartă de sort mare, de exemplu 31,5/63, care preia încărcarea și lasă apa să treacă,
• stratul intermediar din balast sau piatră spartă cu granulație continuă, de exemplu 0/31,5, care umple golurile și leagă straturile între ele,
• stratul de egalizare din material mai fin; sub pavaj urmează apoi un pat subțire de nisip sau split, iar sub beton se pune de obicei nisip cu pietriș sau piatră spartă fină.

De ce piatră spartă și nu pietriș rotund de râu? Muchiile ascuțite ale granulelor se înțepenesc unele în altele la compactare, iar stratul „se blochează”. Granulele rotunde alunecă mai ușor una peste alta. Materialul trebuie să fie curat, fără pământ și resturi organice, altfel după ploaie se transformă în noroi și își pierde capacitatea portantă.

Efortul, și deci și costul final, depind mai ales de condițiile din teren. Lucrarea e mai simplă când ai:

• teren plat și un pământ ferm și uscat,
• acces bun pentru excavator și camion până la suprafață,
• posibilitatea de a lăsa pământul săpat pe proprietate.

Lucrarea devine mai scumpă și durează mai mult când există:

• o pantă care trebuie corectată sau un teren argilos ori îmbibat cu apă, care cere geotextil sau drenaj,
• spațiu strâmt în spatele casei, unde materialul se cară cu roaba și săpătura se face manual,
• transport al pământului la distanță mare,
• lucru într-o perioadă ploioasă.

• Straturi prea groase dintr-o dată. Suprafața pare tare, dar mai jos materialul rămâne necompactat și se tasează în timp.
• Prea puține treceri cu placa. În practică se întâmplă des ca suprafața să fie trecută o singură dată. Se compactează până când placa nu mai lasă urme.
• Material prea uscat. Balastul complet uscat se compactează greu. O umezire ușoară ajută, udarea excesivă strică.
• Stratul vegetal sau noroiul lăsat pe fund. Pământul organic putrezește în timp, iar stratul de deasupra coboară.
• Panta și drenajul uitate. Apa care stă în stratul suport îi scade rezistența, iar iarna, când îngheață, ridică pavajul.
• Economie la grosime pe suprafețe încărcate. Sub un acces auto, un strat subțire se deformează repede și apar făgașe.

Uită-te la stratul suport înainte să vină pavajul sau betonul. Mai târziu, greșelile se repară doar desfăcând tot. La recepție verifică:

• grosimea totală corespunde celei convenite, până la 30 cm,
• stratul vegetal și pământul moale au fost îndepărtate până la terenul ferm,
• fiecare strat a fost compactat separat, nu toată grosimea odată,
• la mers sau la o trecere cu placa nu rămân urme și suprafața nu se lasă,
• cotele corespund planului și panta duce apa departe de casă sau spre rigola de scurgere,
• sub un dreptar de 2 m nu apar adâncituri sau cocoașe vizibile,
• marginile sunt compactate la fel de bine ca mijlocul suprafeței,
• la stratul de sub o placă de fundație, compactarea a fost verificată în modul cerut de proiectant, de exemplu printr-o încercare cu placa.