Armarea pereților cu plasă din fibră de sticlă și adeziv

Lucrarea are două etape. Primul strat de adeziv servește la înglobarea plasei, al doilea o acoperă și nivelează suprafața. Grosimea totală este de obicei în jur de 3 până la 5 mm, în funcție de sistem.

1. Verificarea suportului: plăcile de termoizolație trebuie să fie bine prinse și să nu cedeze la apăsare. Plăcile desprinse se relipesc sau se completează cu dibluri, iar denivelările dintre plăci se șlefuiesc.
2. Montarea profilelor: profile de colț cu plasă, profile de racord la tâmplărie și profilul de soclu. Ele dau muchii drepte și protejează zonele solicitate puternic.
3. Lipirea fâșiilor diagonale: la colțurile ferestrelor și ușilor se lipesc, la 45°, bucăți de plasă de aproximativ 30 × 20 cm. Ele preiau tensiunea care altfel produce fisuri oblice din colțurile golurilor.
4. Aplicarea primului strat de adeziv: cu gletiera zimțată, de sus în jos, pe porțiuni mici, ca adezivul să nu se usuce înainte de a pune plasa.
5. Înglobarea plasei: fâșiile verticale, cu suprapunere de cel puțin 10 cm, se presează cu gletiera de la mijloc spre margini, fără cute și fără bule. Plasa trebuie acoperită complet și poziționată mai aproape de suprafața exterioară, nu lipită direct de termoizolație.
6. Uscarea și al doilea strat: cu gletiera netedă, în strat subțire, cu trageri lungi și ușor suprapuse. La aproximativ 20 °C se așteaptă de obicei cam o zi între straturi, pe frig și umezeală mai mult. Unele sisteme permit și lucrul „ud pe ud”, iar fișa tehnică a producătorului decide.

Înainte de tencuiala decorativă, stratul de armare trebuie să se usuce complet, de regulă câteva zile, în funcție de vreme și de indicațiile producătorului. Apoi se aplică amorsa pentru tencuială.

Plasa de fațadă trebuie să fie rezistentă la alcalii. Adezivul pe bază de ciment este alcalin, iar o plasă obișnuită de interior se degradează treptat în el. Din afară nu se vede nimic, dar după câțiva ani stratul rămâne practic fără armătură. Pentru suprafețele obișnuite se folosește de regulă plasă de aproximativ 145 până la 160 g/m². La soclu și în zonele expuse la lovituri se adaugă o plasă întărită, așa-numita plasă blindată.

Adezivii diferă mai ales prin compoziție:

• adezivii polimerici pe bază de ciment sunt cei mai folosiți, au aderență bună și o oarecare elasticitate,
• adezivii pe bază de ciment sunt rezistenți, dar mai puțin elastici, potriviți mai ales pe suporturi minerale,
• pastele de armare în dispersie se aplică ușor și nu se amestecă cu apă, apar mai ales în anumite sisteme, pe suprafețe mai mici.

Regula de bază: plasa, adezivul, profilele și tencuiala ar trebui să provină din același sistem de termoizolare certificat (ETICS, adesea numit termosistem). Sistemul este testat ca întreg, conform standardelor SR EN aplicabile. Dacă amesteci componente de la producători diferiți, nimeni nu mai garantează ansamblul și se pierde garanția.

Cel mai simplu de armat este un perete mare și drept, fără goluri, ușor accesibil. Lucrarea durează mai mult și costă mai mult în aceste situații:

• multe ferestre, uși și colțuri, pentru că fiecare are nevoie de profile și fâșii diagonale,
• fațadă cu multe detalii, cu bovindouri, nișe sau ancadramente,
• suport denivelat sau desprins, care trebuie reparat mai întâi,
• înălțimea și accesul, adică nevoia de schelă, mutarea ei, spațiu îngust lângă vecin,
• vreme nepotrivită, când lucrul se întrerupe sau fațada trebuie acoperită cu plasă de protecție,
• suprafață mică, unde pregătirea și curățenia durează proporțional mult.

O fațadă proaspăt terminată arată aproape întotdeauna bine. Problemele apar de obicei după primele înghețuri și ploi. Greșelile tipice sunt:

• prea puțin adeziv sub plasă, iar plasa nu se prinde peste tot și formează umflături,
• suprapuneri mici sau lipsă, îmbinarea rămâne fără armătură și fisura apare exact acolo,
• lipsa fâșiilor diagonale la colțurile ferestrelor, care duce la fisuri oblice,
• plasa presată până pe termoizolație sau, invers, vizibilă la suprafață,
• adezivul diluat cu apă în plus, ceea ce îi scade rezistența și aderența,
• al doilea strat peste primul încă ud, umezeala închisă produce apoi bășici,
• lucrul în soare direct, în ploaie sau sub +5 °C, când adezivul nu se întărește corect.

De ce contează atât de mult vremea? Pe un perete încins, apa din adeziv se evaporă înainte ca materialul să facă priză, iar stratul rămâne slab. Pe frig, priza aproape se oprește, iar înghețul de peste noapte poate strica stratul. De aceea se lucrează de obicei la temperaturi între aproximativ +5 și +25 °C, ideal la umbră și fără vânt puternic. Plasa de protecție de pe schelă ferește stratul proaspăt de soare și ploaie.

Verificarea e bine să o faci înainte de tencuiala decorativă, pentru că după aceea defectele se repară mult mai greu. La recepție urmărește următoarele:

• plasa nu se vede și nu se simte nicăieri sub suprafață,
• suprafața este plană, iar un dreptar de cel puțin 2 m nu arată abateri mai mari decât permite producătorul pentru tencuiala aleasă,
• nu există bule, umflături, plasă ondulată sau urme de gletieră,
• la colțurile tuturor ferestrelor și ușilor există fâșii diagonale, ideal documentate prin fotografii din timpul lucrării,
• colțurile sunt drepte și vii, cu profile de colț montate,
• profilele de racord la tâmplărie sunt întregi, nedeteriorate și bine lipite de toc,
• soclul este armat cu plasă întărită,
• stratul este uscat, rezistent și fără fisuri,
• executantul poate spune ce sistem ETICS a folosit și îți predă fișele tehnice ale materialelor.