Tencuială decorativă exterioară subțire (structură bob, 2 mm)

Lucrarea pare simplă. Rezultatul depinde însă de ordinea pașilor, de pauzele dintre ei și de vreme. O echipă de fațadă lucrează de obicei așa:

1. Verifică suportul. Trebuie să fie solid, uscat, curat și fără praf. La termoizolație, stratul de armare cu plasă trebuie să fie bine întărit, de regulă câteva zile, conform indicațiilor producătorului.
2. Aplică amorsa care face parte din același sistem cu tencuiala aleasă. Amorsa egalizează absorbția suportului și îmbunătățește aderența. Înainte de tencuire trebuie să se usuce complet.
3. Pregătește materialul. Tencuielile sub formă de pastă doar se amestecă. Amestecul uscat mineral se amestecă cu o cantitate exactă de apă, mereu aceeași, ca toată suprafața să aibă aceeași nuanță.
4. Întinde tencuiala cu drișca din inox, la grosimea granulei.
5. Cât materialul este încă proaspăt, îl drișcuiește cu o drișcă din plastic, cu mișcări circulare. Granulele se așază uniform și apare structura fină, granulată, tipică.
6. Lucrează fiecare suprafață continuă, de exemplu un perete de la un colț la altul, fără întrerupere. Se lucrează „ud pe ud”.
7. Protejează tencuiala proaspătă de ploaie, soare direct și vânt, de obicei cel puțin una sau două zile.

Vremea contează mult. Tencuiala, suportul și aerul ar trebui să aibă în timpul lucrului și al uscării aproximativ între +5 °C și +25 °C. Limitele exacte le găsești în fișa tehnică a producătorului. Ideal este un timp înnorat și fără vânt. Pe un perete sudic încins de soare, materialul se usucă atât de repede încât nu mai poate fi drișcuit cum trebuie.

Structura granulată de 2 mm se produce în mai multe tipuri. Arată asemănător, dar se comportă diferit.

• tencuiala minerală are la bază ciment și var. Lasă vaporii să treacă, nu arde și, fiind alcalină, rezistă la început bine la alge. Se livrează ca amestec uscat, de obicei albă sau într-o gamă restrânsă de culori, și se vopsește de regulă după întărire cu vopsea de fațadă,
• tencuiala siliconică respinge foarte bine apa. Ploaia se scurge pe ea și spală praful, așa că fațada rămâne mai mult timp curată. Este elastică și își păstrează culoarea. Se potrivește la umbră, lângă copaci și pe pereții mai expuși la ploaie,
• tencuiala silicatică lasă bine vaporii să treacă și rezistă la intemperii. Se lucrează mai greu, pentru că face priză repede și cere o mână experimentată,
• tencuiala acrilică este elastică și există în foarte multe nuanțe. Lasă însă cel mai puțin vaporii să treacă, de aceea de obicei nu se folosește pe termoizolație cu vată minerală.

La termoizolația cu vată minerală se alege o tencuială permeabilă la vapori: minerală, silicatică sau siliconică. Pe polistiren se pot folosi toate tipurile. E bine să rămâi la un singur sistem de termoizolație de la același producător: adezivul, masa de șpaclu, amorsa și tencuiala sunt gândite să lucreze împreună. Dacă se amestecă produse de la firme diferite, producătorul adesea nu mai acordă garanție.

Câteva lucruri fac lucrarea mai simplă sau mai grea, deci și mai ieftină sau mai scumpă:

• starea suportului: un strat de armare drept și proaspăt este cazul cel mai simplu. O fațadă veche trebuie mai întâi curățată, scăpată de alge, reparată la fisuri și uneori nivelată,
• cât de complicată este fațada: multe ferestre, colțuri, cornișe și glafuri înseamnă mai multe racorduri și finisaje la margini,
• accesul și înălțimea: la o casă mai înaltă e nevoie de schelă și de lucru la înălțime,
• mărimea suprafețelor continue: un perete mare trebuie lucrat fără pauză de mai mulți oameni în același timp,
• vremea și termenul: pe vreme nepotrivită nu se lucrează, așa că programul se poate amâna,
• nuanța: culorile închise și intense cer mai mult de la material și o aplicare foarte uniformă.

Cele mai multe greșeli nu se văd imediat. Apar după prima iarnă sau după câțiva ani. În practică se repetă des acestea:

• îmbinări și pete: lucrul s-a întrerupt la mijlocul peretelui sau s-a tencuit în soare, iar după uscare rămân dungi vizibile,
• drișcuire prea târzie: materialul a început deja să facă priză, granulele se smulg și structura iese neuniformă,
• tencuire pe un strat de armare umed sau neîntărit: apar eflorescențe, fisuri și aderență mai slabă,
• amorsă sărită: suportul trage apa din tencuială neuniform, apar diferențe de culoare și tencuiala ține mai slab,
• lipsa plaselor diagonale la colțurile ferestrelor: e o greșeală a stratului de dedesubt, dar fisurile apar tocmai în tencuială,
• nuanță prea închisă pe termoizolație: o suprafață închisă se încălzește puternic la soare și termoizolația se poate deteriora. De aceea producătorii de sisteme stabilesc un coeficient minim de reflexie a luminii pentru culoare (valoarea HBW). La culorile închise verifică-l mereu.

Privește suprafața ziua, în lumină laterală, când soarele bate oblic pe perete. Atunci se văd cel mai clar denivelările și îmbinările. La recepție verifică:

• structura este uniformă pe toată suprafața, fără locuri goale și fără aglomerări de granule,
• pe pereți nu se văd dungi, îmbinări sau pete de altă nuanță,
• tencuiala este terminată curat la ferestre, glafuri, soclu și profile,
• în jurul ferestrelor și la colțuri nu există fisuri fine,
• ferestrele, glafurile și pavajul sunt curățate de tencuială,
• ai primit de la executant informații despre sistemul folosit, tipul tencuielii și numărul lotului,
• știi când și cu ce se poate vopsi fațada, dacă e cazul, și cum se întreține.