Termoizolarea fațadei cu vată minerală (inclusiv ancorare)

Vata minerală pentru fațade se produce în principal din bazalt topit și alte roci. Avantajul ei principal este că nu arde: plăcile pentru sisteme de termoizolație au de regulă clasa de reacție la foc A1, adică nu propagă flacăra și nu se topesc. De aceea, la clădirile mai înalte și în zonele cu case lipite una de alta, este des cerută sau cel puțin recomandată insistent.

Al doilea avantaj este permeabilitatea la vapori. Vaporii de apă din interior trec mai ușor prin vata minerală decât prin polistiren. La casele vechi, unde zidăria are încă umiditate, contează mult, pentru că peretele se poate usca treptat spre exterior. Al treilea plus este fonic: structura fibroasă amortizează zgomotul străzii, lucru apreciat de cei care stau lângă un drum aglomerat.

Dezavantajul este greutatea mai mare și suprafața mai moale. Tocmai de aceea, la vata minerală, ancorarea mecanică este o parte obligatorie a sistemului, nu un extra.

Pregătirea suportului

Peretele trebuie să fie curat, uscat, fără grăsimi, eflorescențe și tencuială desprinsă. Denivelările mai mari, de obicei peste aproximativ 1 cm, se îndreaptă cu mortar. O suprafață prea absorbantă sau prăfoasă se amorsează. În practică, pasul acesta este des făcut în grabă, deși de el depinde cât timp va sta izolația pe perete.

Profilul de soclu și zona soclului

La marginea de jos a termoizolației se montează profilul de soclu (de pornire). El susține primul rând de plăci și protejează muchia de jos a sistemului. Zona de lângă teren, unde stropește ploaia, se rezolvă de obicei separat, cu o izolație de soclu rezistentă la apă. Vata minerală nu ar trebui să stea permanent în umezeală.

Lipirea plăcilor

Adezivul se presează întâi într-un strat subțire în suprafața plăcii, ca să se lege de fibre, și abia apoi se aplică stratul principal. Lamelele se lipesc pe toată suprafața, iar plăcile după indicațiile sistemului ales, fie pe toată suprafața, fie pe contur și în puncte, cu acoperirea minimă cerută. Plăcile se așază decalat, ca la cărămizi, astfel încât rosturile verticale să nu fie în linie. La colțuri, plăcile se întrețes alternativ, iar în jurul ferestrelor rosturile nu au voie să se întâlnească exact în colțul golului, pentru că acolo apar mai târziu fisuri.

Ancorarea cu dibluri

După ce adezivul s-a întărit, de obicei după una până la trei zile, în funcție de vreme, se montează diblurile cu rozetă. La vata minerală se folosesc dibluri cu rozetă mai mare sau cu o rozetă suplimentară, ca să repartizeze efortul pe suprafața moale. Numărul diblurilor și poziția lor le stabilește documentația sistemului, în funcție de înălțimea clădirii, de vânt și de suport. La colțuri și la marginile fațadei sunt mereu mai multe dibluri, pentru că acolo vântul trage cel mai tare. Adâncimea de ancorare în peretele portant depinde de tipul diblului și de zidărie: betonul cere alt diblu decât cărămida cu goluri sau BCA-ul.

Stratul de armare

Peste izolație se aplică masa de șpaclu, în care se înglobează plasa din fibră de sticlă. Plasa se suprapune la îmbinări și trebuie să fie complet acoperită de material, să nu se vadă și să nu se simtă la atingere. Pe colțuri și pe șpaleți se pun profile de colț cu plasă, iar la colțurile ferestrelor fâșii de plasă așezate oblic, care previn fisurile în diagonală.

Amorsa și tencuiala decorativă

După ce stratul de armare s-a uscat, urmează amorsa și tencuiala decorativă în strat subțire. La vata minerală se potrivesc mai ales tencuielile silicatice sau siliconice, pentru că păstrează permeabilitatea la vapori. Tencuiala acrilică lasă vaporii să treacă mai greu, așa că la vată se alege cu mai multă grijă. Toate straturile ar trebui să provină din același sistem certificat, altfel straturile pot să nu fie compatibile și se pierde garanția sistemului.

Cel mai simplu caz este o fațadă dreaptă și solidă, la o casă joasă cu puține ferestre. Volumul de muncă, și odată cu el complexitatea lucrării, crește când:

• tencuiala veche trebuie reparată mult sau decopertată,
• zidăria este umedă și trebuie întâi rezolvată cauza umezelii,
• fațada are multe ferestre, cornișe, bovindouri și balcoane,
• casa este mai înaltă și schela se montează mai greu,
• alegi o izolație mai groasă, mai grea, care cere dibluri mai lungi,
• trebuie mutate burlane, lămpi, antene sau unități exterioare de aer condiționat,
• ferestrele sunt montate astfel încât șpaleții se pot izola doar cu un strat subțire.

Când compari ofertele, verifică dacă au aceleași poziții: grosimea și tipul izolației, tipul tencuielii, ancorarea, schela și pregătirea suportului. Diferențele dintre oferte apar adesea pentru că lipsește ceva.

• Suport neglijat. Adezivul nu ține pe un perete prăfos sau gras, iar problema iese la iveală abia după ani.
• Prea puțin adeziv. În spatele plăcilor rămân goluri de aer, iar sistemul pierde din rezistență și din eficiența termică. Din exterior nu se vede, de aceea ajută verificarea pe parcursul lucrării.
• Dibluri economisite. Mai puține dibluri decât cere sistemul sau dibluri prea scurte pot duce la deteriorarea fațadei la vânt puternic.
• Profile lipsă. Fără profile de colț, de dilatație și de racord la ferestre, șpaleții și colțurile crapă, iar apa intră în sistem.
• Vreme nepotrivită. Adezivii, masele de șpaclu și tencuielile se aplică de obicei între aproximativ +5 °C și +25 până la +30 °C, nu în soare direct, pe ploaie sau vânt puternic. Condițiile exacte le dă producătorul.
• Mărci amestecate. Straturile din sisteme diferite pot să nu se potrivească, iar garanția se pierde.

Grosimea izolației nu ar trebui stabilită din obișnuință, ci prin calcul. Un proiectant sau un auditor energetic o propune în funcție de cerințele de performanță energetică și de starea casei tale și verifică, totodată, riscul de condens în perete. La renovare merită să te gândești și la ferestre, ca după termoizolare șpaleții să poată fi rezolvați corect.

La bloc, lucrarea se organizează prin asociația de proprietari, iar administratorul ține legătura cu firma. Dacă te gândești la un program de sprijin, de tipul Casa Verde, verifică direct la finanțator condițiile actuale înainte să semnezi contractul cu firma, pentru că unele programe nu acoperă lucrări începute înainte de aprobarea finanțării.

Cere de la executant documentația tehnică a sistemului, cu evaluarea tehnică europeană (ETA), planul de ancorare și o garanție scrisă atât pentru manoperă, cât și pentru sistem.

• tencuiala are textură și culoare uniformă, fără pete și fără îmbinări vizibile,
• pe suprafață nu se văd conturul plăcilor, rozetele diblurilor sau plasa,
• la ciocănire ușoară, fațada nu sună nicăieri a gol,
• colțurile sunt drepte, șpaleții curați și fără fisuri,
• racordurile la ferestre, glafuri și acoperiș sunt etanșate cu benzi sau profile,
• glafurile exterioare ies în afara fațadei și au lăcrimar, iar apa nu se scurge pe perete,
• soclul este separat de teren și protejat de stropii de apă,
• în procesul-verbal de recepție apar sistemul folosit, grosimea izolației și tipul diblurilor,
• ai primit garanția și fotografii cu ancorarea făcute înainte de acoperire.