Termoizolație fațadă cu polistiren (lipire pe toată suprafața)

Termoizolația înseamnă mai multe etape care se leagă una de alta. Fiecare are nevoie de vreme potrivită și de timp de uscare. Dacă una dintre ele se grăbește, efectul se vede adesea abia după prima iarnă.

Pregătirea peretelui

Peretele trebuie să fie solid, uscat și curat. Se îndepărtează praful, petele de grăsime, mușchiul, algele și toată tencuiala care se fărâmițează sau sună a gol la ciocănit. Fisurile și zonele degradate se repară și se lasă la uscat. Un suport care absoarbe mult apă, de exemplu BCA-ul sau o tencuială veche pe bază de var, se grunduiește, ca adezivul să nu se usuce prea repede. Pentru lipirea pe toată suprafața contează și planeitatea peretelui. Stratul de adeziv întins cu gletiera dințată este subțire și nu poate compensa denivelări mari. De aceea un perete strâmb se îndreaptă mai întâi. Altfel se alege lipirea pe contur și în puncte.

Profilul de soclu și lipirea plăcilor

De-a lungul marginii de jos se montează profilul de soclu. Primul rând de plăci se sprijină pe el, iar profilul protejează în același timp marginea inferioară a izolației. Adezivul se prepară după instrucțiunile producătorului, se întinde cu gletiera dințată pe placă, iar placa se presează imediat pe perete. Pe cantul plăcilor nu se pune adeziv. Plăcile se așază decalat, ca la zidăria de cărămidă, astfel încât rosturile verticale din rânduri vecine să nu fie una deasupra celeilalte. La colțurile casei plăcile se întrețes alternativ. În jurul ferestrelor plăcile se decupează în formă de L, ca rostul să nu pornească exact din colțul golului.

Fixarea mecanică, armarea și tencuiala

După ce adezivul s-a întărit, de obicei după una până la trei zile în funcție de vreme, izolația se fixează cu dibluri de fațadă. Numărul și poziția lor le stabilește proiectul sau schema de prindere a producătorului. Contează înălțimea clădirii, tipul zidăriei și cât de expusă este la vânt. La margini și la colțuri se pun de regulă mai multe dibluri. Apoi suprafața plăcilor se șlefuiește până devine plană. În masa de șpaclu proaspătă se înglobează plasa din fibră de sticlă, complet acoperită, cu fâșiile suprapuse cam 10 cm. La colțurile ferestrelor se adaugă fâșii de plasă pe diagonală, iar pe muchii profile de colț cu plasă. După uscare urmează grundul și tencuiala decorativă în strat subțire, cu textura și culoarea alese.

• Polistirenul expandat alb pentru fațadă este materialul obișnuit și verificat pentru majoritatea caselor.
• Polistirenul gri (cu grafit) izolează mai bine la aceeași grosime, deci te descurci cu o placă mai subțire. În schimb se încălzește mai tare la soare, așa că pe durata montajului schela trebuie acoperită cu plasă de umbrire.
• Polistirenul extrudat (XPS) sau EPS pentru soclu se pune la soclu și sub nivelul terenului, unde apa și loviturile sunt mai frecvente.
• Vata minerală este alternativa pentru clădirile unde siguranța la incendiu o cere sau unde vrei un perete care lasă vaporii să treacă mai ușor. La blocuri și clădiri mai înalte se folosesc de obicei cel puțin benzi antifoc din vată minerală.

Grosimea izolației nu se stabilește din ochi. Proiectantul sau auditorul energetic calculează grosimea necesară pentru peretele tău, ținând cont de cerințele de performanță energetică. La casele de azi se aleg de obicei plăci între 15 și 20 cm. Diferența de material dintre o placă mai subțire și una mai groasă nu e mare, manopera rămâne aproape aceeași, iar ulterior nu mai poți adăuga izolație.

Adezivul, diblurile, plasa, grundul și tencuiala merită luate ca un singur sistem, de la același producător. Componentele sunt testate împreună. Dacă amesteci mărci și apare o problemă, poți rămâne fără garanție.

Cel mai mult contează cât de complicată este fațada. Un perete mare și drept merge repede. Fiecare fereastră, colț, bovindou, balcon sau cornișă înseamnă tăieturi, profile și mai mult timp. O casă mai veche cu tencuială care nu mai ține sau cu pereți strâmbi are nevoie de reparații și îndreptare înainte să se lipească prima placă. Lucrarea mai durează în plus din cauza:

• schelei la o fațadă înaltă sau greu accesibilă,
• demontării și remontării glafurilor, burlanelor, corpurilor de iluminat, antenei de satelit sau unității exterioare a aerului condiționat,
• conductei de gaz sau a firidei cu robinetul principal de gaz aflate pe fațadă,
• izolației mai groase, care cere glafuri exterioare noi, mai late.

Instalația de gaz de pe fațadă o poate modifica doar un instalator autorizat ANRE, iar la branșament doar în colaborare cu operatorul de distribuție. Dacă simți miros de gaz în timpul lucrărilor, ieși din zonă și sună la numărul de urgență al distribuitorului sau la 112.

Dacă vrei să aplici la un program de finanțare, de exemplu o sesiune Casa Verde, află din timp condițiile sesiunii în curs. Programele cer de obicei documente și un executant de specialitate încă dinainte de începerea lucrărilor. Pentru o termoizolație deja făcută, de regulă nu mai poți obține finanțare.

• Lipirea pe un suport cu praf sau care nu mai ține. Adezivul se prinde de praf, nu de perete, și cu timpul plăcile se desprind.
• Lipirea pe toată suprafața pe un perete strâmb. Placa atinge doar zonele ieșite, iar în spatele ei rămân goluri. Aerul circulă prin ele, izolația pierde din efect, iar la vânt puternic poate fi smulsă.
• Plăci montate fără decalaj și rosturi umplute cu resturi. Pe tencuială apar apoi fisuri care urmăresc rosturile. Rosturile înguste se umplu doar cu spumă cu expandare redusă, făcută pentru asta, iar cele mai late cu o fâșie de polistiren.
• Lucrul pe vreme nepotrivită. Sub aproximativ +5 °C adezivul nu se întărește corect. În bătaia soarelui și pe caniculă se usucă înainte ca placa să fie presată. Limita de sus o dă producătorul, de obicei în jur de +25 până la +30 °C. Ploaia și vântul puternic fac și ele rău.
• Prea puține dibluri sau dibluri puse greșit. Problema se vede abia după o furtună, mai ales în zonele expuse.
• Lipsa profilelor și a armăturilor la ferestre. Fără fâșiile de plasă pe diagonală și fără profilele de racord, tencuiala crapă exact la colțurile ferestrelor.
• Polistiren lăsat mult timp neacoperit. Soarele degradează suprafața plăcilor, iar masa de șpaclu se prinde apoi mai greu.

La recepție, parcurge fațada la lumina zilei și, ideal, și când soarele bate pieziș, pentru că atunci denivelările se văd bine. Verifică mai ales că:

• tencuiala este dreaptă, fără valuri, bule și fără conturul plăcilor sau al diblurilor vizibil,
• pe fațadă nu sunt fisuri, mai ales la colțurile ferestrelor și ușilor,
• colțurile casei și glafurile laterale sunt drepte și au profile de colț,
• racordul la ferestre este făcut cu bandă sau cu profil de racord, nu doar cu un rost acoperit cu material,
• soclul este dintr-un material rezistent la apă, iar profilul de soclu este drept,
• glafurile ies suficient în afară, au lăcrimar și apa se scurge departe de fațadă,
• culoarea tencuielii este uniformă, fără pete și fără îmbinări vizibile între zonele lucrate,
• ai primit de la firmă în scris sistemul folosit, grosimea izolației, condițiile de garanție și, dacă e cazul, documentele pentru finanțare.