Montaj sistem ETICS până la 20 cm

ETICS este un sistem testat ca întreg. Fiecare strat are un rol precis, iar toate componentele ar trebui să provină de la același producător. Alcătuirea arată de obicei așa:

• adezivul care ține plăcile pe perete,
• plăcile termoizolante din polistiren expandat sau vată minerală,
• diblurile de fixare, adică dibluri cu rozetă,
• stratul de armare din masă de șpaclu cu plasă din fibră de sticlă înglobată,
• amorsa și tencuiala decorativă în strat subțire.

Din sistem fac parte și profilele de soclu, profilele de colț și profilele pentru ferestre. Rolul lor nu este decorativ. Ele protejează muchiile și îmbinările, adică locurile unde tencuiala ar crăpa altfel. Dacă folosești adezivul unei mărci și tencuiala alteia, sistemul nu mai este cel testat, iar producătorul de obicei nu mai acordă garanție.

Materialele termoizolante pentru ETICS au standarde proprii. Pentru polistiren se aplică SR EN 13499, iar pentru vata minerală SR EN 13500. Când alegi echipa, cere să lucreze după aceste standarde și după fișa tehnologică a producătorului sistemului.

Ordinea pașilor nu se schimbă. Nici pauzele tehnologice nu se scurtează. Pe șantier, lucrarea arată de obicei așa:

1. Se pregătește suportul. Peretele trebuie să fie rezistent, uscat și curat, fără praf, mușchi sau tencuială desprinsă. Meseriașul ciocănește tencuiala veche, scoate zonele care sună a gol și le repară. Denivelările mari se corectează înainte, pentru că adezivul le preia doar până la o anumită limită. Suporturile care absorb mult se amorsează.
2. Se montează profilul de soclu. Trebuie să fie perfect orizontal, pentru că de el depinde poziția tuturor rândurilor de plăci de deasupra.
3. Se lipesc plăcile. Adezivul se aplică pe tot conturul plăcii și în câteva puncte la mijloc. Astfel acoperă cel puțin aproximativ 40 % din suprafața plăcii. Plăcile se așază decalat, ca la zidăria din cărămidă, iar rosturile trebuie să fie strânse. Golurile mai late de aproximativ 2 mm se umplu cu fâșii de material izolant sau cu spumă specială, nu cu adeziv. În jurul ferestrelor, plăcile se taie în formă de L, ca rostul să nu pornească din colțul golului.
4. Se fixează plăcile cu dibluri. Diblurile se montează după ce adezivul s-a întărit, de regulă după una până la trei zile, în funcție de producător și de vreme. Numărul și tipul diblurilor rezultă dintr-un calcul. Calculul ține cont de suport, de înălțimea clădirii și de încărcarea din vânt. La colțurile și marginile fațadei se pun mai multe dibluri.
5. Se șlefuiește polistirenul. Șlefuirea egalizează micile diferențe de nivel dintre plăci, ca să nu se vadă sub tencuială.
6. Se aplică stratul de armare. Plasa se presează în masa de șpaclu proaspătă, fără cute, în zona de mijloc a stratului. Fâșiile de plasă se suprapun cu cel puțin aproximativ 10 cm. Înainte, colțurile ferestrelor se întăresc cu fâșii de plasă puse oblic.
7. Se aplică amorsa și tencuiala. Straturile finale se pun abia după ce masa de șpaclu s-a uscat. Uscarea durează de obicei câteva zile, în funcție de producător și de vreme.

Pe toată durata lucrării, temperatura aerului și a peretelui ar trebui să fie de cel puțin aproximativ +5 °C. Fațada nu ar trebui să stea în soare puternic direct, în vânt puternic sau în ploaie.

La grosimi de până la 20 cm se folosesc două materiale principale. Fiecare se potrivește altei situații.

Polistiren expandat de fațadă (EPS)

Polistirenul alb este ușor, se taie bine și plăcile se manevrează ușor. Pe o casă cu pereți obișnuiți din cărămidă sau BCA, este alegerea cea mai frecventă. Polistirenul gri, cu grafit, izolează puțin mai bine. Același efect se obține deci cu o grosime mai mică. În timpul montajului, plăcile gri trebuie protejate de soarele direct, altfel se pot încălzi și deforma. Polistirenul este combustibil. La clădirile mai înalte, de aceea, proiectul prevede benzi antifoc din vată minerală, de exemplu deasupra ferestrelor sau la fiecare etaj.

Vată minerală bazaltică

Vata bazaltică nu arde, lasă vaporii de apă să treacă și amortizează mai bine zgomotul. Se potrivește la blocuri, la clădirile cu cerințe mai stricte de siguranță la foc și la zidăriile vechi care trebuie să elimine umezeala. Este mai grea, se fixează cu mai multe dibluri și lucrul cu ea durează mai mult. Pe fațade se folosesc plăci sau lamele destinate sistemelor ETICS. Vata obișnuită pentru mansardă nu este potrivită.

Soclul și tencuiala

Pe soclu, chiar deasupra terenului, nu se pune nici polistiren obișnuit, nici vată. Aici se folosește polistiren extrudat XPS sau polistiren pentru soclu, care rezistă la umezeală și la lovituri. Vata minerală cere o tencuială silicatică sau siliconică, ce lasă vaporii să treacă. La polistiren, alegerea este mai largă. Pe fațadele termoizolate se aleg des tencuielile siliconice, pentru că se murdăresc mai greu și resping apa.

Aceeași suprafață de fațadă poate cere cantități de muncă foarte diferite. Lucrarea merge mai ușor dacă există:

• un perete drept și solid, fără vopsele vechi,
• o casă cu formă simplă, cu puține colțuri și goluri,
• acces bun în jurul casei și o înălțime mică, unde ajunge o schelă simplă.

Lucrarea durează mai mult când casa are multe ferestre, bovindouri, balcoane și nișe. O complică și decopertarea tencuielii vechi, tratarea umezelii sau a fisurilor și mutarea burlanelor, a paratrăsnetului, a corpurilor de iluminat și a unității exterioare de aer condiționat. Corpurile de iluminat și cablurile de pe fațadă le mută doar un electrician autorizat ANRE.

La grosimi apropiate de 20 cm trebuie gândite și detaliile. Glafurile exterioare trebuie să fie suficient de lungi. Spaletele ferestrelor primesc o izolație mai subțire. La unele case trebuie rezolvată și streașina, ca termoizolația să nu rămână neprotejată sub jgheab. Montajul se face de pe schelă, la înălțime, deci este o lucrare pentru o echipă cu experiență, nu pentru făcut singur.

Greșelile de la termoizolație nu se văd de obicei imediat. Apar după prima iarnă sau după o perioadă lungă cu ploi.

• lipirea pe un suport cu praf, umed sau friabil, de pe care sistemul se desprinde în timp,
• adeziv pus doar în puncte, fără ramă pe contur, care lasă plăcile să se curbeze și face să li se vadă conturul pe fațadă,
• rosturi în cruce sau rosturi late umplute cu adeziv, care creează punți termice,
• prea puține dibluri sau dibluri nepotrivite pentru suport, mai ales la colțurile clădirii,
• lipsa profilelor de colț și a fâșiilor oblice de plasă la ferestre, după care pornesc fisuri din colțurile golurilor,
• tencuirea pe frig, în plin soare sau înainte de ploaie, după care rămân pete și fisuri fine,
• îmbinări neetanșe la ferestre și glafuri, pe unde apa intră în spatele izolației.

La recepție, privește fațada la lumina zilei, din față și apoi oblic, de-a lungul peretelui. Verifică:

• planeitatea fațadei, fără umflături și fără conturul plăcilor vizibil,
• dacă rozetele diblurilor nu se văd ca pete pe tencuială,
• colțurile și spaletele, cu muchii drepte și fără fisuri,
• racordul tencuielii la ferestre, uși și glafuri și dacă este etanșat elastic,
• soclul, dacă este din materialul potrivit, și profilul de soclu, dacă este nedeteriorat,
• nuanța uniformă a tencuielii, fără pete după uscare,
• documentele sistemului folosit, fișele tehnice și condițiile de garanție,
• terenul curățat și burlanele, corpurile de iluminat și celelalte elemente remontate pe fațadă.