Lipirea benzilor de hidroizolație în colțuri

De ce nu ajunge să dai cu hidroizolație și în colț? Colțul este locul unde se întâlnesc două elemente de construcție și fiecare se comportă puțin diferit. Peretele și pardoseala se mișcă la schimbările de temperatură și umiditate, o clădire nouă se tasează, iar șapa lucrează. Hidroizolația lichidă este elastică doar până la un punct. La mișcări repetate se poate fisura chiar în colț, iar apa începe să intre pe nesimțite sub gresie.

Banda preia această mișcare fără să se rupă. Dacă apa nu ajunge în suport, nu apare umezeala în spatele faianței. Tencuiala nu se umflă, rosturile nu se înnegresc și nu apare mucegaiul care apoi nu mai poate fi curățat. Într-un bloc mai înseamnă și că nu curge la vecinii de dedesubt. Acest pas mic decide cât timp rezistă baia fără reparații.

Benzile nu sunt o hidroizolație separată, ci fac parte din sistemul de hidroizolare. Lucrarea urmează aceeași ordine ca hidroizolația lichidă:

• Pregătirea suportului: suprafața trebuie să fie solidă, uscată, fără praf, grăsime sau resturi de adeziv vechi. Denivelările mari și găurile din colț se repară mai întâi.
• Amorsarea: suporturile care absorb apa, de exemplu tencuiala, gips-cartonul sau șapa, se amorsează cu produsul din același sistem și se lasă să se usuce.
• Primul strat de hidroizolație: în colț se aplică o fâșie de hidroizolație puțin mai lată decât banda.
• Montarea benzii: banda se presează în stratul încă proaspăt, cu mijlocul exact în colț, și se netezește cu spaclul sau cu pensula, ca să nu rămână aer dedesubt.
• Acoperirea: după uscare, conform fișei producătorului, banda și toată suprafața se acoperă cu încă un strat, de obicei două, ca hidroizolația să aibă grosimea cerută.

Faianța se montează doar după ce hidroizolația s-a uscat complet. Timpul de uscare îl dă producătorul, iar într-o încăpere rece și umedă se prelungește.

Banda dreaptă acoperă un colț obișnuit. Pentru locurile mai complicate există piese preformate din același material:

• Colțare interioare și exterioare: piese gata modelate pentru locurile unde se întâlnesc trei suprafețe. Să tai și să pliezi banda dreaptă într-un colț e un risc inutil.
• Manșete pentru țevi: piese mici, rotunde, cu orificiu pentru ieșirile de apă de la baterie sau duș.
• Manșeta de pardoseală: o piesă pătrată mai mare în jurul sifonului sau al rigolei de duș, legată de hidroizolația pardoselii.

Cele mai răspândite sunt benzile cu margini din material textil, care se înglobează în hidroizolație, și benzile autoadezive. Pe care o alegi depinde de hidroizolația folosită. E mai sigur să folosești benzile și hidroizolația de la același producător, ca un singur sistem, pentru că nimeni nu garantează combinațiile de mărci diferite. Pentru un duș fără cădiță, la nivelul pardoselii, sau pentru un balcon merită să alegi materiale pe care producătorul le recomandă explicit pentru astfel de solicitări.

Cel mai simplu este un suport drept, uscat și nou, cu câteva colțuri drepte. Volumul de muncă crește mai ales în aceste situații:

• multe porțiuni scurte, nișe, firide și colțuri exterioare,
• pereți curbi sau suprafețe înclinate la mansardă,
• multe trecеri de țevi care trebuie etanșate cu manșete,
• suport vechi după îndepărtarea faianței, care trebuie curățat și reparat întâi,
• tencuială sau șapă proaspătă, la care trebuie așteptată uscarea,
• duș fără cădiță, cu pardoseală în pantă și rigolă liniară.

În practică se întâmplă des ca problema să nu apară pe suprafață, ci tocmai la detalii:

• Banda întinsă la maximum: în colț nu are rezervă și la prima mișcare se desprinde de pe suport.
• Bule de aer și cute: pe sub ele apa se poate strecura sub bandă.
• Lipsa suprapunerii: bucățile care continuă una pe alta trebuie să se suprapună, de obicei cu cel puțin cinci centimetri sau cât cere producătorul.
• Lipire pe praf sau pe suport umed: banda pare prinsă, dar ține doar la suprafață.
• Al doilea strat sărit: banda rămâne neacoperită, iar hidroizolația e prea subțire.
• Hidroizolația se oprește prea jos: la duș, pereții se izolează până la înălțimea la care ajunge apa, nu doar lângă pardoseală.

Lipirea benzilor o poate face și un amator îndemânatic, dacă lucrează atent și respectă instrucțiunile producătorului. La un duș fără cădiță sau la racordarea la o rigolă de scurgere e mai bine să chemi un faianțar.

1. Pregătește benzile, colțarele și manșetele din același sistem cu hidroizolația și amorsa.
2. Curăță colțurile, aspiră praful și verifică dacă suportul e uscat și solid.
3. Repară denivelările și găurile din colțuri cu un mortar potrivit și lasă-l să se întărească.
4. Amorsează suportul și lasă-l să se usuce cât indică producătorul.
5. Taie dinainte benzile la lungime, cu rezervă pentru suprapunere.
6. Montează mai întâi colțarele și manșetele, apoi benzile drepte.
7. Aplică în colț o fâșie de hidroizolație mai lată decât banda.
8. Presează banda cu mijlocul în colț, fără să o întinzi, și netezește de la mijloc spre margini.
9. Suprapune bucățile care se continuă și presează bine îmbinarea cu spaclul.
10. După uscare, aplică al doilea strat peste benzi și pe toată suprafața, eventual și un al treilea, după instrucțiuni.
11. Lasă totul să se usuce complet și abia apoi începe montarea faianței.

• benzile sunt în toate colțurile dușului, în jurul căzii și lângă sifon,
• în colțurile cu trei suprafețe sunt colțare preformate, nu bandă dreaptă pliată,
• în jurul ieșirilor de apă și al sifonului sunt montate manșete,
• banda este lipită pe toată suprafața, fără bule, cute sau margini desprinse,
• îmbinările benzilor se suprapun,
• benzile sunt acoperite cu hidroizolație și nu se văd locuri uscate prin ea,
• la duș, hidroizolația urcă suficient de sus pe perete,
• hidroizolația este complet uscată înainte de montarea faianței.