Chituirea rosturilor la faianță și gresie

De ce nu se lipesc plăcile una lângă alta, fără spațiu? Nicio placă nu are o dimensiune perfect exactă, iar suportul se mișcă puțin la schimbările de temperatură și umiditate. Rostul preia aceste diferențe și mai are câteva roluri:

• oprește apa și murdăria să ajungă sub plăci, la adeziv și la suport,
• închide suprafața, astfel încât murdăria nu se adună în spații și mucegaiul se prinde mai greu,
• ajută la preluarea încărcărilor și protejează muchiile plăcilor de ciobire,
• completează aspectul: culoarea rostului poate uniformiza vizual suprafața sau, dimpotrivă, poate scoate în evidență formatul plăcilor.

Merită știut că un chit de rosturi obișnuit, pe bază de ciment, nu este hidroizolație. În duș și în jurul căzii trebuie să existe un strat etanș sub placare. Rostul doar reduce cantitatea de apă care ajunge până la el.

Conform standardului SR EN 13888, chiturile de rosturi se împart în chituri pe bază de ciment și chituri pe bază de rășini reactive (epoxidice). Pe ambalaj găsești de obicei clasa produsului, după care poți alege.

Chit de rosturi pe bază de ciment

Se folosește în marea majoritate a apartamentelor și caselor. Pentru suprafețe uscate și solicitate normal ajunge un chit obișnuit. Pentru baie, bucătărie și pardoseli merită un chit cu rezistență mărită la apă și la uzură (clasa CG2). Se lucrează ușor cu el și, la nevoie, poate fi scos mai târziu și refăcut.

Chit flexibil pe bază de ciment

Este potrivit oriunde suportul se mișcă mai mult: pe încălzire în pardoseală, pe terase și balcoane, la plăci de format mare sau pe gips-carton. Datorită aditivilor suportă mai bine variațiile de temperatură și mișcările mici fără să crape.

Chit epoxidic

Aproape nu absoarbe apă, rezistă la substanțe chimice și se curăță ușor. Se alege la dușurile fără cădiță, în bucătărie în spatele blatului, în spații cu cerințe mari de igienă și la mozaic. Lucrul cu el este însă mai pretențios: se întărește repede, se curăță după o altă metodă, iar resturile uscate pe plăci se scot foarte greu.

Silicon în colțuri și la îmbinări

Colțul dintre perete și pardoseală, colțurile interioare ale faianței și zona din jurul căzii, cădiței de duș și chiuvetei nu se chituiesc cu ciment, ci cu silicon sanitar elastic. Aici materialele se mișcă unele față de altele, iar un rost rigid ar crăpa mai devreme sau mai târziu.

1. Așteptarea adezivului: chituirea începe abia după întărirea adezivului. La adezivii obișnuiți durează de regulă o zi, timpul exact îl indică producătorul.
2. Curățarea rosturilor: din spații se scot adezivul ieșit, distanțierii (crucițele) și praful, ca rostul să aibă aceeași adâncime pe toată lungimea.
3. Umezirea: la chitul pe bază de ciment, plăcile absorbante și marginile rosturilor se umezesc ușor, ca să nu tragă apa din chit.
4. Amestecarea: chitul se amestecă cu cantitatea exactă de apă din instrucțiuni. Apa adăugată „din ochi” duce la diferențe de culoare.
5. Presarea în rosturi: cu o drișcă de cauciuc, chitul se presează în rosturi cu mișcări oblice, de-a curmezișul rosturilor, până când acestea sunt complet pline.
6. Prima spălare: când chitul devine mat și nu se mai întinde la atingere, suprafața se spală cu un burete umed, bine stors, cu mișcări circulare sau oblice.
7. Îndepărtarea voalului: după uscare rămâne pe plăci un strat fin, cenușiu, care se șterge cu o lavetă uscată.
8. Siliconul și tratarea: în colțuri și la îmbinări se trage silicon, iar rosturile din ciment pot fi impregnate după uscarea completă.

Dificultatea chituirii diferă mai mult decât te-ai aștepta, iar de ea depind timpul de lucru și costul. Lucrarea durează mai mult mai ales la:

• mozaic și formate mici, unde pe un metru pătrat sunt mulți metri de rosturi,
• plăci structurate și mate, de pe care resturile de chit se spală mai greu,
• gresie absorbantă și piatră naturală, care uneori trebuie tratate înainte, ca să nu se păteze,
• culori contrastante, de exemplu rost închis la culoare pe placă deschisă, unde se vede orice imprecizie,
• chit epoxidic, care cere lucru rapid și precis, pe suprafețe mici,
• refacerea rosturilor vechi, când chitul vechi trebuie scos mai întâi fără să fie deteriorate muchiile plăcilor.

În schimb, formatele mari cu rosturi înguste și drepte și faianța netedă, lucioasă se chituiesc relativ repede.

• chituirea prea devreme, când adezivul nu s-a întărit și plăcile se mai pot mișca,
• resturi de adeziv în rosturi, din cauza cărora stratul de chit este pe alocuri prea subțire și crapă,
• prea multă apă la amestecare sau la spălare, ceea ce duce la pete mai deschise și rosturi moi,
• spălarea de-a lungul rosturilor, care scoate chitul și lasă șănțulețe inegale,
• chit rigid în colțuri și lângă cadă în loc de silicon,
• folosirea mai multor saci cu numere de lot diferite fără să fie amestecați între ei.

Chituirea faianței din baie sau a peretelui din spatele blatului de bucătărie o poți face și singur, dacă ai răbdare. Începe cu un chit pe bază de ciment și încearcă într-un loc mai puțin vizibil cât de repede devine mat.

1. Verifică pe ambalajul adezivului că a trecut timpul necesar înainte de chituire.
2. Curăță rosturile de adeziv, distanțieri și praf.
3. Acoperă cada, cădița și bateriile.
4. Amestecă o cantitate mică de chit exact după instrucțiuni și las-o să stea puțin.
5. Presează chitul cu drișca de cauciuc oblic peste rosturi, pe câte unul sau doi metri pătrați.
6. Așteaptă să devină mat și spală suprafața cu buretele stors, cu mișcări circulare.
7. Netezește rosturile cu buretele sau cu o unealtă rotunjită, ca să aibă aceeași adâncime.
8. După uscare, șterge voalul cenușiu cu o lavetă uscată.
9. Trage silicon în colțuri și la îmbinări.
10. Nu folosi dușul și nu încărca pardoseala mai devreme decât permite producătorul.

• rosturile sunt pline pe toată lungimea, fără găuri, bule sau porțiuni sfărâmate,
• adâncimea și lățimea sunt peste tot aproximativ egale,
• culoarea este uniformă, fără pete deschise sau închise,
• pe plăci nu a rămas voal sau resturi uscate de chit,
• colțurile și zonele din jurul obiectelor sanitare sunt umplute cu silicon, nu cu ciment,
• rosturile nu se sfărâmă la ciocănire ușoară sau când calci pe gresie,
• ai primit informații despre când poți folosi încăperea și dacă se recomandă impregnarea.