Listă de prețuri lucrări de construcții: Hidroizolație baie sub faianță și gresie
Introduceți cantitățile și prețul se recalculează imediat. Nivel de prețuri: România. Puteți ajusta tarifele în lista de prețuri.
Toate prețurile afișate nu includ TVA. Prețul manoperei include doar munca. Prețul cu material adaugă materialele auxiliare (adeziv, amorsă, chituri, elemente de prindere). Faianța, gresia, pardoselile, vopseaua și obiectele sanitare le alege și le cumpără clientul, nu sunt incluse în preț.
| Poziție | Unitate | Preț / unitate | Cantitate | Total |
|---|---|---|---|---|
Pregătire | ||||
| Hidroizolare (baie) | mp | 29,90 lei / mp | mp | introduceți cantitatea- |
| Aplicare amorsă înainte de placare | mp | 8,10 lei / mp | mp | introduceți cantitatea- |
| Montare bandă hidroizolantă de etanșare la colțuri | ml | 37,10 lei / ml | ml | introduceți cantitatea- |
Ce face hidroizolația și când ai nevoie de ea
Hidroizolația se aplică pe tencuială sau pe șapă, înainte de faianță și gresie. Nici plăcile, nici chitul de rosturi nu sunt impermeabile. Apa trece prin ele în timp și ajunge în zidărie sau în șapă. Ai nevoie de hidroizolație la orice baie nouă și la orice renovare la care se scoate faianța veche. Lucrarea face parte din etapa de placări cu faianță și gresie și se face imediat înaintea montajului plăcilor.
Sub plăci nu se vede, dar de ea depinde dacă baia rezistă ani de zile fără mucegai, plăci căzute și tavan inundat la vecinul de dedesubt. În plus, o greșeală de hidroizolație nu se repară local. Când apa deja se infiltrează, de obicei trebuie scoasă faianța din toată zona afectată și refăcută izolația.
Hidroizolația la duș
Cea mai multă apă o primește dușul, mai ales dușul walk-in la nivelul pardoselii, cu rigolă sau sifon de pardoseală. Aici se izolează toată pardoseala dușului și pereții cel puțin până unde ajung stropii. În practică asta înseamnă cam 2 m, adică peste nivelul capului de duș.
La un duș fără paravan sau cu o latură deschisă, izolația pe pardoseală și pe pereți se face cu rezervă, pentru că apa stropește mai departe decât te-ai aștepta. La dușul cu cădiță se izolează pereții din jurul cădiței până la aceeași înălțime, plus îmbinarea dintre cădiță și perete.
Hidroizolația în jurul căzii și al lavoarului
De ce să izolezi și sub cadă, dacă oricum cada ține apa? Apa se scurge pe faianță și prin rostul dintre cadă și perete ajunge sub cadă, unde nu o vede nimeni. De aceea se izolează pardoseala de sub cadă, peretele din spatele ei și o fâșie de perete deasupra marginii căzii, de regulă de cel puțin 20-30 cm. Dacă te și speli la duș în cadă, peretele din spatele ei se izolează la fel ca la duș, adică până la circa 2 m.
În zona lavoarului și a vasului de toaletă apa e mai puțină, dar merită izolată măcar fâșia de perete din spatele lavoarului. Pardoseala se izolează de obicei în toată baia, iar pe contur izolația se ridică pe pereți, în general 10-15 cm. Astfel, apa de pe o pardoseală inundată nu se scurge în pereți sau în camera alăturată.
Într-un bloc, hidroizolația protejează și apartamentul de dedesubt. Dacă la renovare intervii pe coloane sau pe alte instalații comune, înțelege-te din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari.
Ce trebuie decis înainte de începere
Hidroizolația vine după instalații și înaintea placării. De aceea, majoritatea deciziilor trebuie luate înainte să se înceapă aplicarea.
- Tipul de duș: cădiță de duș sau duș la nivelul pardoselii cu rigolă ori cu sifon punctual. La dușul walk-in trebuie să fie clar din timp unde va fi scurgerea și cum se face panta pardoselii spre ea. Panta se face în șapă sau în placa-suport, nu din hidroizolație.
- Suprafața izolată: doar dușul și zona căzii, toată pardoseala cu ridicare pe pereți sau și pereții pe toată înălțimea.
- Materialul: membrană lichidă, mortar hidroizolant bicomponent sau sistem cu membrane în folie, în funcție de cât de mult va fi solicitată zona de apă.
- Poziția obiectelor sanitare și a suporturilor: unde vor fi capul de duș, lavoarul, polițele, mânerele și prinderile paravanului. În funcție de asta se stabilește până unde urcă izolația pe pereți și unde se va da găuri mai târziu.
- Cine face racordul la sifon sau la rigolă: acesta este detaliul cel mai sensibil. E bine să-l facă același meseriaș care apoi montează plăcile și răspunde pentru tot ansamblul.
Ce materiale se folosesc și când
- Membrană hidroizolantă lichidă (pe bază de dispersie): material gata preparat, în găleată, care se aplică cu trafaletul sau cu pensula. Se lucrează ușor cu ea, de aceea o aleg majoritatea celor care lucrează singuri și a faianțarilor. Membranele certificate se folosesc frecvent și la dușurile walk-in.
- Mortar hidroizolant bicomponent pe bază de ciment: se amestecă dintr-o componentă pulbere și una lichidă și se aplică în strat mai gros. Este mai rezistent și potrivit acolo unde umiditatea e permanentă sau foarte intensă, de exemplu în zone de wellness, dușuri cu abur sau locuri unde apa stagnează.
- Membrane și benzi hidroizolante în sistem: se lipesc pe suport, au grosime constantă și nu necesită așteptare între straturi. Sunt utile acolo unde trebuie continuat repede. Nici ele nu se lipesc însă pe un suport umed fără verificare. Umiditatea admisă o stabilește producătorul sistemului, iar gips-cartonul și șapa anhidrit trebuie să fie întotdeauna uscate.
Cu toate acestea se folosesc benzi de etanșare pentru colțuri și pentru îmbinarea perete-pardoseală, colțare preformate și manșete pentru trecerile de țevi și pentru sifonul de pardoseală. Despre lucrul la aceste detalii afli mai multe la lipirea benzilor de hidroizolație în colțuri. Materialele ar trebui să fie din același sistem, de la un singur producător, inclusiv amorsa și adezivul pentru plăci. Așa ai siguranța că lucrează împreună. Hidroizolațiile pentru sub plăci ceramice se testează după un standard european dedicat, iar conformitatea este de regulă trecută pe ambalaj.
Cum se desfășoară lucrarea pas cu pas
- Verificarea suportului: meseriașul verifică dacă tencuiala sau șapa este rezistentă, plană și uscată. La șapă măsoară umiditatea. Șapa anhidrit trebuie să aibă de regulă cel mult 0,5 % umiditate măsurată prin metoda cu carbură, cu încălzire în pardoseală 0,3 %, iar șapa de ciment în jur de 2 %.
- Pregătirea: îndepărtează resturile de adeziv vechi și tencuiala desprinsă, corectează denivelările mai mari și lasă reparațiile să se usuce. Aspiră suprafața și o curăță de praf și grăsime.
- Amorsarea: aplică amorsa potrivită pentru suport, adică alta pe gips-carton sau BCA și alta pe beton sau pe faianță veche. O lasă să se usuce.
- Detaliile: în primul strat înglobează benzile de etanșare în colțuri și la îmbinarea perete-pardoseală, iar pe colțurile interioare și exterioare colțarele preformate. Pe trecerile de țevi pune manșete, iar la sifon sau la rigolă manșeta de etanșare.
- Primul strat: acoperă toată suprafața de izolat, astfel încât benzile și manșetele să fie bine înglobate și să nu rămână bule de aer sub ele.
- Uscarea: la membranele lichide se așteaptă de obicei 2-4 ore între straturi, la frig și umezeală mai mult.
- Al doilea strat: se aplică ideal perpendicular pe primul. Cele două straturi împreună trebuie să atingă grosimea indicată de producător, la membranele lichide de regulă minimum 0,5 mm în stare uscată, la mortarele pe bază de ciment în jur de 2 mm. Unele produse au straturi în culori diferite, ca să se vadă unde s-a aplicat deja al doilea strat.
- Verificare și probă: inspectează toată suprafața, mai ales colțurile, zona sifonului și a trecerilor, și completează locurile subțiri. La dușul walk-in este recomandat ca, după întărire, să se facă o probă de etanșeitate: se astupă scurgerea, se pun câțiva centimetri de apă în duș și se lasă cam 24 de ore.
- Placarea: după întărire, la membranele lichide de obicei după 12-24 de ore, se lipesc faianța și gresia cu adeziv flexibil. Rosturile dintre cadă, cădiță și perete și cele din colțuri se umplu la final cu silicon sanitar elastic.
La sistemele cu membrane, în loc de aplicare cu trafaletul, benzile se lipesc pe suport cu adeziv, îmbinările se suprapun sau se acoperă cu bandă, iar așteptarea între straturi dispare.
De ce depinde prețul
Prețul orientativ al manoperei din listă este 29,90 lei pe m². Este valabil pentru un suport obișnuit, pregătit, și o încăpere simplă. Suma finală se schimbă mai ales din aceste motive:
- Starea suportului: o tencuială sau o șapă plană, rezistentă și uscată doar se amorsează. Denivelările, resturile de adeziv vechi sau tencuiala care se sfărâmă înseamnă muncă în plus. La un suport prost, pregătirea poate dura cât aplicarea propriu-zisă.
- Tipul suportului: gips-cartonul, BCA-ul sau șapa anhidrit au nevoie de amorsa potrivită, anhidritul și de măsurarea umidității. Aplicarea pe faianță veche cere o amorsă specială și verificarea aderenței plăcilor.
- Cât de fragmentată e încăperea: fiecare colț, nișă, perete de instalații și trecere de țeavă înseamnă încă un detaliu cu bandă sau manșetă. O baie mică cu multe colțuri și țevi iese vizibil mai scump pe m² decât o suprafață mare și dreaptă.
- Tipul de duș: dușul cu cădiță este mai simplu. Dușul walk-in cu rigolă cere racord precis la scurgere, pantă făcută cu grijă și, ideal, probă de etanșeitate, ceea ce scumpește serios lucrarea.
- Suprafața izolată: izolația doar în jurul dușului și al căzii e mai puțină muncă decât toată pardoseala și pereții pe toată înălțimea. La suprafețe foarte mici, meseriașii cer adesea o sumă minimă pentru deplasare, așa că prețul pe m² crește.
- Materialul: mortarul bicomponent și sistemele cu membrane sunt mai scumpe și mai laborioase decât o membrană lichidă obișnuită.
Când compari oferte, merită să întrebi dacă amorsa, benzile, manșetele și colțarele sunt incluse în preț sau se facturează separat și cum se calculează suprafața ridicată pe pereți.
Ce ușurează lucrarea și ce o lungește
- Instalații terminate și testate: alimentarea cu apă și canalizarea din baie trebuie finalizate și verificate prin probă de presiune înainte de izolare. O intervenție ulterioară pe țevi înseamnă stricarea izolației gata făcute.
- Sifon sau rigolă montate și pantă gata: dacă meseriașul vine și scurgerea nu e montată, poate începe doar cu pereții și trebuie să revină.
- Baie goală: cada, lavoarul, vasul de toaletă și faianța veche trebuie demontate, iar molozul evacuat.
- Temperatură și aerisire: în încăpere trebuie să fie cald, în funcție de produs de regulă minimum în jur de 5 °C, ideal temperatura obișnuită a camerei, și să se poată aerisi ușor. Într-o baie rece, neîncălzită, straturile se usucă și de două ori mai greu.
- Baia scoasă din uz: cât timp se usucă, nu se intră în încăpere și nu se sprijină nimic de izolație. Dacă e singura baie din casă, pregătește-ți din timp o soluție de rezervă pentru câteva zile.
- Materialul pe șantier: dacă îl cumperi tu, ia-l în cantitate suficientă, inclusiv benzi și manșete de dimensiunile potrivite pentru țevile și sifonul tău.
Greșeli tipice și cum se văd mai târziu
Lipsesc benzile din colțuri. Colțul este locul unde suportul lucrează, iar stratul simplu de hidroizolație crapă acolo. Fisura nu se vede sub plăci. Apa intră prin ea în îmbinarea perete-pardoseală și după un timp apare o pată de umezeală pe peretele camerei vecine.
Un singur strat subțire. Producătorii prescriu de regulă două straturi și o grosime minimă pe care un singur strat nu o atinge. Izolația rămâne cu pori și zone subțiri prin care apa se infiltrează încet.
Amorsa sărită. Hidroizolația aderă prost și se poate desprinde odată cu plăcile. Se vede prin plăci care sună a gol la ciocănire, altfel decât cele din jur.
Izolație doar pe pardoseală. Apa de la duș se scurge pe pereți și, fără ridicarea izolației pe pereți, intră în zidărie. Semnul tipic este mucegaiul din rosturi care revine și după curățare.
Izolația neadusă corect până la sifon. La dușul walk-in aceasta e o cauză frecventă de infiltrații. Apa curge pe sub manșetă în șapă și adesea se vede prima dată abia pe tavanul vecinului de dedesubt. Proba cu apă înainte de placare descoperă o asemenea greșeală cât încă se poate repara ușor.
Placare pe izolație umedă. Stratul nu apucă să se întărească, iar adezivul îl poate deteriora. Izolația își pierde continuitatea, iar plăcile se pot desprinde mai târziu.
Găuri date ulterior prin izolație. Gaura pentru suportul de duș, poliță sau paravan în zona udă străpunge stratul. Cel mai bine e ca pozițiile suporturilor să fie planificate înainte de izolare. Dacă se dau găuri abia în placajul gata, orificiul se etanșează cu un mastic sau un element de etanșare din sistem, destinat acestui scop, nu cu orice silicon.
Cum verifici hidroizolația la recepție
Inspectează izolația gata făcută înainte să fie acoperită de plăci. Mai târziu, o greșeală se caută greu. Treci prin această listă:
- stratul este continuu și uniform colorat, fără zone transparente,
- în colțuri și la îmbinarea perete-pardoseală sunt montate benzi de etanșare,
- benzile și manșetele sunt înglobate în hidroizolație și marginile lor nu se ridică,
- trecerile de țevi au manșete, iar sifonul sau rigola sunt racordate cu manșetă de etanșare,
- la duș, izolația urcă pe pereți până la circa 2 m, peste nivelul capului de duș,
- pardoseala este izolată și sub cadă, iar pe contur izolația este ridicată pe pereți,
- stratul nu are bule, fisuri sau zone desprinse,
- la dușul walk-in s-a făcut proba cu apă, iar pardoseala de dedesubt și tavanul vecinului au rămas uscate,
- faianțarul cunoaște sistemul folosit și lipește plăcile cu adezivul recomandat de producător.
După recepție urmează placarea propriu-zisă, de exemplu faianță și gresie standard până la 60 cm sau, pentru plăci mari, faianță și gresie format XXL 120×260 cm. Merită să fotografiezi izolația gata făcută din toate părțile, mai ales zona sifonului și a trecerilor. La probleme ulterioare sau la vânzarea apartamentului, este singura dovadă a ceea ce se află sub plăci.
Ghid pentru cei care lucrează singuri: hidroizolația cu membrană lichidă
Aplicarea membranei lichide o poate face și cineva îndemânatic, fără să fie meseriaș. Procedura este aceeași ca în lista de pași de mai sus, contează răbdarea și respectarea timpilor de uscare. Dacă nu ești sigur de racordul la rigola de pardoseală, lasă acest detaliu în grija faianțarului. Intervențiile pe coloane și pe instalațiile comune din bloc nu sunt treabă de făcut pe cont propriu.
- Pregătește un trafalet cu fir scurt pentru suprafețe și o pensulă pentru colțuri și zona țevilor.
- Taie benzile și manșetele și probează-le pe uscat înainte de aplicare, ca să le poți pune apoi fără întârziere în stratul ud.
- Caută pe ambalaj consumul în kg pe m² pentru grosimea prescrisă și calculează cât material trebuie să intre pe suprafața ta. Dacă rămâne mult, stratul este probabil prea subțire.
- Lucrează din colțul cel mai îndepărtat spre ușă, ca să nu fie nevoie să calci pe stratul ud.
- Înainte de placare, inspectează toată suprafața cu lumina unei lanterne ținute lateral, așa se văd mai bine locurile subțiri și transparente.
Întrebări frecvente
Prețul orientativ al manoperei din listă este 29,90 lei pe m². Plătești mai mult la un suport prost, la o baie fragmentată cu multe țevi și colțuri, la un duș walk-in cu rigolă și la o suprafață mică, unde munca nu se poate împărți eficient.
La membranele lichide și la mortarele hidroizolante se aplică de regulă două straturi, al doilea perpendicular pe primul. Un singur strat nu atinge grosimea prescrisă de producător și în el rămân ușor zone subțiri.
La membranele lichide se așteaptă de obicei 2-4 ore între straturi, iar placarea se poate face de regulă după 12-24 de ore de la ultimul strat. La frig și umezeală durează mai mult, iar timpii exacți sunt trecuți în fișa tehnică a produsului.
Unele sisteme permit asta, cu o amorsă specială, dacă faianța e bine prinsă și degresată. Verifică însă întotdeauna dacă plăcile țin bine, altfel riști să cadă împreună cu stratul nou.
Da, cel puțin pe pereții din jurul cădiței și la îmbinarea cădiței cu peretele. Apa se scurge pe faianță, pătrunde prin rosturi și, prin îmbinarea de la marginea cădiței, ajunge în perete și sub cădiță.
Semnalele de alarmă sunt petele de umezeală pe pereții din spatele băii, mucegaiul din rosturi care tot revine și plăcile care sună a gol sau sunt desprinse. Siguranța o ai abia când se scoate faianța la renovare.
Nu. Chitul de rosturi lasă apa să treacă, iar siliconul își pierde în timp elasticitatea și se dezlipește. Ambele protejează doar suprafața, etanșeitatea sub plăci o asigură numai o hidroizolație continuă.
Lucrări similare
Cum se lipesc corect benzile de hidroizolație în colțurile băii și ale dușului, ce benzi și colțare alegi și la ce să fii atent înainte de faianță.
Ce detalii arată o placare bine făcută, cum lucrezi cu formate mari și mozaic, ce înseamnă adezivul C2TE S1 și când se poate lipi gresie peste gresie.
Cum se montează faianța și gresia de până la 60 cm, ce suport și ce adeziv sunt potrivite, greșeli frecvente și cum verifici lucrarea finală.
Cum se montează plăcile de 120×260 cm, ce trebuie să îndeplinească suportul, de ce unelte e nevoie și ce verifici la recepția lucrării.
Placare cu mozaic în baie, duș sau bucătărie. Cum se montează, ce adeziv și ce chit alegi, ce complică lucrarea și cum verifici rezultatul.
Cum se chituiesc rosturile la faianță și gresie, ce chit alegi, ce greșeli eviți și cum verifici rosturile gata făcute.
Blog
Calculați tot proiectul, nu doar o lucrare
Alegeți poziții din toate meseriile, iar NUMIQ pregătește o ofertă de preț pentru proiectul dumneavoastră sau pentru clientul dumneavoastră.