Hidroizolație baie sub faianță și gresie

Cea mai multă apă o primește zona de duș, mai ales dușul la nivelul pardoselii, cu rigolă sau sifon de pardoseală. Aici se izolează toată pardoseala dușului. Pe pereți, stratul urcă cel puțin până unde ajunge apa, de obicei peste nivelul capului de duș.

De ce să izolezi și sub cadă, dacă oricum cada ține apa? Apa se scurge pe faianță și intră prin rostul dintre cadă și perete. Ajunge apoi sub cadă, unde nimeni nu o vede. De aceea se izolează pardoseala de sub cadă, peretele din spatele ei și o fâșie de perete deasupra marginii.

Lângă lavoar și vasul de toaletă ajunge mai puțină apă, dar merită măcar o fâșie pe peretele din spatele lavoarului. Pardoseala se izolează de obicei în toată baia, cu stratul ridicat puțin pe pereți de jur împrejur. Așa, dacă baia se inundă, apa nu intră în pereți și nici în camera alăturată.

• Membrană lichidă (pe bază de dispersie): vine gata preparată în găleată și se aplică cu trafaletul sau cu pensula. Se lucrează ușor cu ea, așa că o aleg cei mai mulți faianțari și meșteri amatori pentru băile obișnuite.
• Mortar hidroizolant bicomponent (pe bază de ciment): se amestecă dintr-o pulbere și o componentă lichidă. Rezistă mai bine și se potrivește în locurile umede tot timpul, de exemplu la un duș fără cădiță sau într-o zonă de tip wellness.
• Membrane și benzi în sistem: se lipesc pe suport, au aceeași grosime peste tot și nu trebuie să aștepți între straturi. Sunt potrivite când suportul este încă ușor umed sau când lucrarea trebuie să avanseze repede.

Oricare variantă ai alege, ai nevoie și de accesorii: benzi de etanșare pentru colțuri și pentru îmbinarea perete-pardoseală, piese de colț preformate și manșete pentru trecerile de țevi și pentru sifonul de pardoseală. E bine ca toate materialele să fie din același sistem, de la același producător, inclusiv amorsa și adezivul pentru plăci. Așa știi sigur că lucrează bine împreună. Hidroizolațiile de sub plăci ceramice se evaluează după standardul SR EN 14891, iar mențiunea apare de obicei pe ambalaj.

Volumul și dificultatea lucrării, deci și costul final, depind mai ales de câteva lucruri:

• Starea suportului: pe o tencuială sau o șapă dreaptă, solidă și uscată se aplică doar amorsa. Denivelările, resturile de adeziv vechi sau tencuiala care se sfărâmă cer muncă în plus.
• Tipul suportului: rigipsul, BCA-ul sau șapa anhidrită au nevoie de o amorsă potrivită. Șapa anhidrită trebuie în plus să fie suficient de uscată, iar asta se verifică prin măsurarea umidității.
• Forma încăperii: fiecare colț, nișă, perete fals pentru instalații și trecere de țeavă înseamnă încă un detaliu de rezolvat cu bandă sau cu manșetă.
• Tipul dușului: dușul cu cădiță este mai simplu. Dușul la nivelul pardoselii, cu rigolă, cere o racordare precisă la scurgere și o pantă făcută cu grijă.
• Suprafața izolată: izolația doar în jurul dușului și al căzii înseamnă mai puțină muncă decât toată pardoseala și pereții pe toată înălțimea.

Un amator îndemânatic poate aplica singur membrana lichidă. Contează să ai răbdare și să respecți exact timpii de uscare din fișa producătorului. Dacă nu te simți sigur pe racordarea la rigola de pardoseală, lasă detaliul acesta pe seama unui faianțar.

1. Scoate faianța veche, resturile de adeziv și tencuiala desprinsă.
2. Corectează denivelările mai mari și lasă reparațiile să se usuce.
3. Aspiră suprafața și curăță praful, grăsimea și murdăria.
4. Aplică amorsa potrivită pentru suportul respectiv și las-o să se usuce.
5. Înglobează în primul strat de membrană benzile de etanșare din colțuri și de la îmbinarea perete-pardoseală.
6. Montează manșetele pe trecerile de țevi și manșeta de etanșare pe sifon sau pe rigolă.
7. Aplică primul strat pe toată suprafața și lasă-l să se usuce cât scrie în instrucțiuni.
8. Aplică al doilea strat, cel mai bine în cruce față de primul, ca să nu rămână zone subțiri.
9. Verifică dacă stratul este continuu, fără găuri, bule sau zone prin care se vede suportul.
10. Așteaptă întărirea completă și abia apoi lipește plăcile cu adeziv flexibil.

• Lipsesc benzile din colțuri: în colț suportul se mișcă, iar membrana singură crapă acolo.
• Un singur strat subțire: producătorii cer de regulă două straturi și o grosime minimă, pe care un singur strat nu o atinge.
• Lipsește amorsa: membrana nu se prinde bine și se poate desprinde împreună cu plăcile.
• Izolație doar pe pardoseală: apa de la duș se scurge pe pereți, iar dacă stratul nu urcă pe ei, apa intră în zidărie.
• Izolație neadusă până la sifon: la dușul la nivelul pardoselii, aceasta este o cauză frecventă de infiltrații.
• Plăci lipite pe izolație umedă: membrana nu apucă să se întărească, iar adezivul o poate deteriora.

Uită-te la izolație înainte să o acopere faianța. După aceea, o greșeală se găsește foarte greu. Parcurge lista de mai jos:

• stratul este continuu, cu o culoare uniformă și fără zone prin care se vede suportul,
• în colțuri și la îmbinarea perete-pardoseală sunt înglobate benzi de etanșare,
• trecerile de țevi au manșete, iar sifonul sau rigola este racordată cu manșetă de etanșare,
• în zona de duș, izolația urcă pe pereți peste nivelul capului de duș,
• pardoseala este izolată și sub cadă, iar stratul urcă pe pereți,
• membrana nu are bule, fisuri sau zone desprinse,
• faianțarul știe ce sistem s-a folosit și lipește plăcile cu adezivul recomandat de producător.