Faianță și gresie format XXL 120×260 cm

Motivul principal este aspectul. Pe un perete înalt de aproximativ 2,6 metri, o placă poate merge de la pardoseală până la tavan fără niciun rost orizontal. La un model care imită marmura sau betonul, peretele arată ca o singură bucată de piatră.

• Mai puține rosturi: mai puține locuri unde se adună murdăria și calcarul, deci curățenie mai simplă.
• Suprafață liniștită: camera pare mai mare și mai aerisită, pentru că ochiul nu mai e distras de rețeaua de rosturi.
• Utilizare variată: pereți și pardoseli, băi, bucătării, camere de zi, dar și blaturi de mobilier sau placarea unei insule de bucătărie.

Pentru exterior verifică întotdeauna dacă producătorul permite folosirea plăcii afară și în ce condiții. Nu orice placă de format mare rezistă la îngheț, iar straturile suport de afară sunt mai pretențioase.

Lucrarea nu e potrivită pentru amatori. În funcție de grosime, o placă poate cântări câteva zeci de kilograme și se rupe ușor dacă e ridicată greșit. Un faianțar cu experiență lucrează cam așa:

1. Verificarea și pregătirea suportului. Peretele și pardoseala trebuie să fie plane, solide, uscate și curate. Planeitatea se măsoară cu un dreptar lung, nu doar cu nivela. Denivelările se corectează cu masă de șpaclu sau cu șapă autonivelantă, apoi se aplică amorsa potrivită pentru tipul de suport.
2. Hidroizolația. În duș și în jurul căzii se pune sub plăci o membrană de hidroizolație lichidă, cu benzi la colțuri și manșete în jurul țevilor.
3. Planul de montaj. Înainte de prima tăietură se desenează unde vor cădea rosturile și cum ies în jurul ușilor, ferestrelor, nișelor și prizelor. La o placă de mărimea asta nu se poate „potrivi cumva” la final.
4. Manipularea și tăierea. Plăcile se transportă pe un cadru de montaj, cu ventuze cu vacuum. Tăieturile drepte se fac pe o mașină de tăiat lungă, pe șină, iar găurile pentru baterii și prize cu carote diamantate, ideal cu apă.
5. Lipirea. Se folosește un adeziv cimentos flexibil, potrivit pentru formate mari, de obicei clasa C2 cu deformabilitate S1 sau S2, conform SR EN 12004. Adezivul se aplică și pe suport, și pe spatele plăcii (lipire dublă), ca să nu rămână goluri dedesubt.
6. Alinierea. După așezare, placa se presează și se bate ușor, ca adezivul să se așeze bine. Un sistem de nivelare cu cleme și pene ține muchiile vecine în același plan.
7. Chituirea și etanșarea elastică. După întărirea adezivului, rosturile se umplu cu chit. Colțurile interioare, îmbinarea pardoseală-perete și zona căzii nu se chituiesc, ci se etanșează cu silicon elastic.
8. Curățarea. Resturile de adeziv și de chit se îndepărtează încă din timpul lucrului. Mai târziu ies greu și se poate zgâria suprafața.

La aceeași suprafață, efortul poate fi foarte diferit. Cel mai mult contează:

• Starea suportului: un perete nou și drept e cu totul altceva decât tencuiala veche dintr-o casă bătrână sau pereții strâmbi dintr-un bloc vechi. Cu cât trebuie îndreptat mai mult, cu atât lucrarea durează mai mult.
• Transportul în apartament: o placă lungă de 260 cm poate să nu încapă în lift sau să nu treacă pe o scară cu întoarceri. Într-un bloc e bine să vorbești din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari despre ziua și modul de transport.
• Numărul de găuri și decupaje: fiecare priză, ieșire de apă, colț de fereastră sau nișă înseamnă o tăietură precisă și un risc de rupere.
• Forma camerei: un perete mare și drept merge repede, o baie mică cu multe colțuri și pante merge încet.
• Continuitatea modelului: dacă desenul marmurei trebuie să continue de la o placă la alta, montajul și tăierea durează mai mult.
• Încălzirea în pardoseală: șapa trebuie să fie uscată și încălzită după protocolul de punere în funcțiune înainte de montaj, altfel apar fisuri.

Dacă prizele sau întrerupătoarele trebuie mutate, lucrarea o face un electrician autorizat ANRE, nu faianțarul.

În practică apar des aceleași probleme, care după câțiva ani se văd ca o placă fisurată sau ca un sunet gol la bătaie.

• Adeziv doar pe suport: la o asemenea suprafață rămân bule de aer sub placă. Pe pardoseală, placa crapă apoi sub greutate.
• Planeitate subestimată: o mică undă în perete dispare la o faianță obișnuită, dar la o placă de 260 cm lasă un prag vizibil la muchii.
• Lipsa rosturilor de dilatație: suprafețele mari și îmbinările cu alte materiale au nevoie de un rost elastic. Fără el, tensiunile trec în plăci.
• Rost prea îngust: producătorii recomandă de obicei o lățime minimă, adesea în jur de 2 mm. Montajul „cap la cap” arată bine, dar plăcile nu mai au loc să lucreze.
• Ridicare greșită: o placă purtată culcat, fără cadru, se îndoaie și se rupe înainte să ajungă pe perete.
• Chituire grăbită: rosturile se umplu abia după întărirea adezivului, conform instrucțiunilor producătorului, nu imediat după montaj.

Plăcile de format mare se fac în grosimi diferite. Cele subțiri sunt mai ușoare și se potrivesc mai ales pe pereți sau pe mobilier, cele groase se recomandă mai des pe pardoseli. Merită să verifici:

• dacă producătorul permite placa pe pardoseală, pe perete sau în exterior,
• cât de antiderapantă e suprafața, dacă e vorba de pardoseala din baie,
• la suprafețele lucioase, faptul că pe ele se vede orice denivelare și zgârietură,
• rezerva pentru tăieturi și eventuale ruperi, la acest format ceva mai mare decât la faianța obișnuită,
• dacă toate plăcile sunt din același lot, ca să nu existe diferențe de nuanță.

Uită-te la placare la lumina zilei, dar și cu o lampă ținută din lateral, care scoate în evidență denivelările. La recepție merită să treci prin lista asta:

• muchiile plăcilor vecine sunt în același plan, fără praguri care se simt la atingere,
• plăcile nu sună a gol la bătaie, mai ales pe pardoseală și la colțuri,
• rosturile au aceeași lățime și sunt pline pe toată lungimea,
• colțurile, îmbinarea cu cădița de duș și zona căzii sunt etanșate cu silicon elastic,
• rosturile de dilatație sunt unde s-a stabilit și nu sunt umplute cu chit rigid,
• decupajele pentru baterii, prize și ieșiri de apă sunt curate, fără margini ciobite,
• suprafața e curățată de resturi de adeziv și chit,
• nu se văd fisuri sau zgârieturi,
• ai primit informații despre adezivul și chitul folosite, despre când poate fi încărcată suprafața și când poate fi pornită încălzirea în pardoseală.