Placare cu mozaic

Pașii seamănă cu cei de la faianța obișnuită, doar că mozaicul cere mai multă atenție la suport și la chituire. Faianțarul verifică mai întâi planeitatea peretelui. Piesele mici copiază orice denivelare, iar în lumina care cade din lateral se vede apoi fiecare val. De aceea, suportul se nivelează des cu un strat de șpaclu.

În zonele ude, adică în duș și în jurul căzii, urmează hidroizolația. De regulă se folosește o hidroizolație lichidă sau cimentoasă, aplicată în două straturi. În colțuri, în jurul sifonului și la trecerile țevilor se pun benzi de etanșare și manșoane. Abia după aceea se lipește mozaicul. Adezivul se întinde cu o spatulă cu dinți mici, ca să nu iasă prin rosturi. Plăcile se presează și se aliniază astfel încât distanța dintre ele să fie aceeași cu rosturile din interiorul plăcii. Altfel apare un caroiaj vizibil.

După ce adezivul s-a întărit, se chituiește și se spală suprafața. La final, colțurile și îmbinările cu alte materiale se umplu cu silicon.

• mozaic ceramic: alegerea obișnuită pentru interior, se taie și se montează ușor, potrivit pe pereții din baie și din bucătărie,
• mozaic din gresie porțelanată: mai dur și mai puțin absorbant, deci merge și pe pardoseala dușului, iar afară doar dacă producătorul îl declară rezistent la îngheț,
• mozaic din sticlă: rezistă la apă, se folosește în dușuri și în piscine, dar este translucid, așa că prin el se văd culoarea adezivului și orice defect de dedesubt,
• mozaic din piatră: aspect natural, dar este absorbant și sensibil la acizi, așa că trebuie impregnat înainte de chituire și după.

La mozaicul din sticlă se folosește aproape întotdeauna un adeziv flexibil alb, recomandat de producător pentru sticlă. Un adeziv gri ar face sticla să pară cenușie și pătată. Mozaicul pe hârtie se lipește cu hârtia spre exterior. După ce adezivul a făcut priză parțial, hârtia se umezește și se dezlipește. Mozaicul pe plasă se lipește cu plasa în adeziv.

La chit alegi între chit cimentos și chit epoxidic. Chitul cimentos se lucrează mai ușor și este suficient pentru pereții obișnuiți. Chitul epoxidic rezistă mai bine la apă, grăsime și mucegai, așa că merită în duș și în spatele blatului de bucătărie. Se lucrează însă mai greu și se întărește repede.

Placarea cu mozaic merge mai încet decât montajul plăcilor mari, pentru că pe aceeași suprafață sunt mult mai multe rosturi și tăieturi. Cât de grea este lucrarea, și deci cât costă, depinde mai ales de:

• starea suportului: un perete drept, solid și uscat scurtează lucrul, iar tencuiala veche care se desprinde sau faianța veche cer lucrări separate,
• mărimea și forma suprafeței: un duș mic, cu multe colțuri, raft și nișă, cere proporțional mai multă muncă decât un perete drept,
• model: plăcile de o singură culoare se montează repede, iar degradeurile, ornamentele sau imaginile cer un plan și răbdare,
• material: sticla și piatra se taie mai încet, iar sticla are nevoie de un clește special sau de un fierăstrău cu apă,
• detalii: panta pardoselii spre sifon, profilele de capăt, colțurile și ieșirile pentru baterii.

Într-un bloc, întreabă administratorul unde poți depozita molozul și ține cont de orele de liniște stabilite de asociația de proprietari. Dacă pe peretele din spatele blatului trebuie mutate prize, lucrarea o face un electrician autorizat ANRE.

• lipirea pe un suport nenivelat, așa că suprafața pare ondulată după un timp,
• hidroizolație lipsă sau întreruptă în duș, iar apa trece apoi prin rosturi în perete,
• prea mult adeziv, care iese în rosturi, se vede mai târziu sau împiedică chituirea,
• adeziv gri sub mozaicul din sticlă,
• distanțe inegale între plăci, care formează un caroiaj vizibil,
• piatră neimpregnată, care absoarbe chitul colorat și rămâne pătată,
• chit spălat prea târziu, iar pelicula de pe sticlă se scoate apoi foarte greu,
• chit rigid în colțuri în loc de silicon, unde apar apoi fisuri.

O suprafață mică și uscată, de exemplu peretele dintre blat și corpurile suspendate, o poate face și un amator îndemânatic. Cabina de duș, cu hidroizolație și pantă, e mai bine să o lași în grija unui faianțar. Înainte de lucru, oprește siguranța circuitului de prize din perete. Demontarea și montarea prizelor rămân în grija electricianului.

1. Curăță grăsimea și praful și verifică planeitatea peretelui cu un dreptar.
2. Nivelează denivelările cu șpaclu și lasă-l să se usuce cât indică producătorul.
3. Aplică o amorsă potrivită pentru adezivul ales.
4. Așază mozaicul pe o masă, pe uscat, și planifică așezarea astfel încât tăieturile să ajungă în locuri mai puțin vizibile.
5. Trasează o linie orizontală de la care începi lipirea.
6. Întinde adezivul cu spatula cu dinți mici pe o suprafață pentru aproximativ două, trei plăci.
7. Presează placa, bate-o ușor cu o drișcă de cauciuc și verifică distanțele față de plăcile vecine.
8. Curăță adezivul ieșit în rosturi cât este încă proaspăt.
9. Lasă adezivul să se întărească după indicațiile de pe ambalaj, de obicei cel puțin o zi.
10. Chituiește cu drișca de cauciuc, ținută oblic față de rosturi, și după o scurtă zvântare spală cu un burete umed.
11. După uscare, șterge pelicula cu o cârpă uscată și umple îmbinarea cu blatul cu silicon.

• suprafața este dreaptă în lumina laterală, fără piese ieșite în afară,
• rosturile au aceeași lățime în interiorul plăcilor și între ele, fără caroiaj vizibil,
• rosturile sunt pline, fără găuri și fără locuri adâncite,
• pe sticlă sau pe piatră nu au rămas peliculă sau pete de chit,
• sub mozaicul din sticlă nu se văd adezivul sau goluri,
• la ciocănire ușoară nu se aud zone care sună a gol,
• colțurile și îmbinările cu cada, cădița de duș sau blatul sunt umplute cu silicon,
• în duș apa se scurge spre sifon și nu băltește nicăieri,
• mozaicul din piatră este impregnat și ai primit informații despre produsele de curățare potrivite.