Faianță și gresie standard până la 60 cm

Montajul standard înseamnă lipirea plăcilor cu adeziv pe un suport pregătit și drept, cu rosturi egale, urmată de chituirea rosturilor. Faianțarul taie plăcile în jurul colțurilor, prizelor, întrerupătoarelor, țevilor și sifonului. Are grijă ca suprafața să fie plană și rosturile să se continue frumos.

De obicei nu intră în standard îndreptarea pereților foarte strâmbi, demolarea plăcilor vechi, hidroizolația, modelele complicate, montajul pe diagonală, mozaicul sau plăcile de format mare. Acestea apar de regulă ca poziții separate în deviz. Înainte să te înțelegi cu meșterul, lămurește exact ce include lucrarea pe metru pătrat.

1. Verificarea suportului. Meșterul verifică planeitatea cu dreptarul, apoi rezistența și uscarea suprafeței. Praful, grăsimea și resturile de adeziv vechi se îndepărtează.
2. Grunduirea. Amorsa uniformizează absorbția suportului și îmbunătățește aderența adezivului. Fără ea, un suport absorbant poate „trage” rapid apa din adeziv, iar adezivul nu se mai leagă cum trebuie.
3. Hidroizolația în zonele umede. În duș, în jurul căzii și pe pardoseala băii se aplică o hidroizolație lichidă, întinsă cu gletiera sau cu pensula. În colțuri și la trecerile țevilor se montează benzi și manșoane de etanșare.
4. Planificarea suprafeței. Înainte de lipire se stabilește de unde începe primul rând. Așa nu rămân fâșii înguste la margini, iar rosturile de pe perete se potrivesc cu cele de pe pardoseală.
5. Lipirea. Adezivul se întinde cu gletiera dințată pe suprafețe mici. La plăcile mai mari se aplică un strat subțire și pe spatele plăcii, ca să nu rămână goluri dedesubt.
6. Chituirea. După ce adezivul s-a întărit, de obicei după o zi, conform producătorului, rosturile se umplu cu chit, iar suprafața se spală.
7. Siliconul. Colțurile interioare, îmbinarea perete-pardoseală și zona din jurul căzii sau a cădiței de duș nu se umplu cu chit de rosturi. Acolo se pune silicon sanitar elastic.

Adezivii pentru plăci se clasifică după standardul SR EN 12004. C1 înseamnă adeziv cimentos obișnuit, iar C2 un adeziv cu aderență mărită. Litera S1 arată că adezivul este flexibil, adică suportă mici mișcări ale suportului. Pentru încălzire în pardoseală, gips-carton, gresie veche folosită ca suport sau plăci de 60×60 cm se alege de regulă un adeziv flexibil C2 S1.

Mărimea dinților gletierei depinde de format. La faianța mică ajunge un dinte mai mic, iar pentru plăcile de aproximativ 60 cm se folosește de obicei un dinte de circa 8 până la 10 mm. Scopul este ca adezivul să acopere aproape toată suprafața de sub placă, mai ales pe pardoseală și în duș.

Lățimea rostului depinde de placă. Plăcile rectificate, cu marginile șlefuite, permit rosturi înguste, în jur de 2 mm. Cele nerectificate au nevoie de rosturi mai late. Chitul pentru baie ar trebui să reziste la apă și mucegai, iar în cabina de duș se alege uneori chit epoxidic.

Nu orice pardoseală are nevoie de un tratament de protecție după montaj. Gresia glazurată și gresia porțelanată obișnuită, de regulă, nu îl cer. Impregnarea are rost la materialele absorbante, de exemplu la piatra naturală, sau doar pe rosturi.

Lucrarea merge repede pe o suprafață mare și dreaptă, fără obstacole, cu plăci pătrate puse în cruce. În schimb, durează mai mult și costă mai mult când apar:

• pereți strâmbi sau neuniformi, care trebuie mai întâi îndreptați,
• multe tăieturi în jurul căzii, mobilierului de baie, țevilor și prizelor,
• o încăpere mică, cu multe colțuri, unde se taie mult și se lipește puțin,
• montajul decalat, în spic sau pe diagonală,
• profile, colțare sau tăieturi la 45 de grade în locul profilelor,
• un material dur, greu de tăiat și de găurit.

La plăcile dreptunghiulare de 30×60 cm se cere des decalajul pe jumătate. Multe plăci sunt însă ușor curbate, iar la decalajul pe jumătate apar denivelări între plăci. De aceea producătorii recomandă de obicei un decalaj de cel mult o treime din lungime.

• lipirea pe „puncte” de adeziv: sub placă rămân goluri, iar placa poate crăpa în timp,
• lipsa hidroizolației în duș: apa trece prin rosturi în zidărie,
• chit de rosturi în colțuri în loc de silicon: în colț apar fisuri,
• lipsa rosturilor de dilatare pe suprafețele mai mari și sub pragul ușii,
• chituirea înainte ca adezivul să se întărească,
• panta greșită la dușul fără cădiță: apa stă pe loc în loc să se scurgă.

Dacă ai răbdare și unelte de bază, o pardoseală mică, fără duș, o poți face și singur. Pregătește o gletieră dințată, o nivelă, un dreptar, distanțiere sau clipsuri de nivelare, un dispozitiv de tăiat plăci și un gletier de cauciuc.

1. Se verifică planeitatea suportului cu un dreptar de doi metri, iar denivelările se corectează.
2. Se aspiră suportul și se aplică amorsa conform instrucțiunilor producătorului.
3. Se așază plăcile pe uscat și se alege punctul de pornire astfel încât să nu rămână fâșii înguste la margini.
4. Se întinde o sfoară sau se trasează o linie pentru primul rând.
5. Se amestecă adezivul conform instrucțiunilor și se lasă puțin să se odihnească.
6. Se întinde adezivul cu gletiera dințată pe suprafața pentru una sau două plăci.
7. La plăcile mai mari se aplică un strat subțire de adeziv și pe spatele plăcii.
8. Se așază placa, se mișcă ușor și se presează, apoi se pun distanțierele sau clipsurile.
9. Se verifică din când în când planeitatea cu nivela și se scoate adezivul din rosturi.
10. După întărirea adezivului se scot clipsurile și se chituiesc rosturile.
11. Resturile de chit se spală cu un burete umed, iar după uscare suprafața se șterge cu o cârpă uscată.
12. Îmbinarea dintre pardoseală și perete se umple cu silicon.

Hidroizolația dușului și montajul cu pantă spre sifon e mai înțelept să le lași în grija unui faianțar cu experiență.

• suprafața este plană, sub dreptarul de doi metri nu apar goluri vizibile,
• plăcile vecine nu au denivelări pe care să le simți cu degetul,
• rosturile sunt la fel de late, drepte și umplute continuu,
• la ciocănire nu se aude un sunet gol, semn că sub placă au rămas goluri,
• marginile și tăieturile din jurul țevilor și prizelor sunt curate, fără ciobituri,
• colțurile și îmbinările cu cada sau cădița sunt umplute cu silicon,
• în duș apa se scurge spre sifon și nu băltește nicăieri,
• suprafața este spălată, fără voal de chit.