Montaj folie de difuzie

Folia se mai numește hidroizolație secundară. Învelitoarea este prima protecție împotriva apei, folia este a doua. Pe vreme obișnuită aproape nu lucrează. La furtună, la ploaie bătută de vânt sau când se topește zăpada, apa poate trece totuși prin îmbinările învelitorii. Atunci folia decide dacă șarpanta și izolația rămân uscate.

Contează cel mai mult la o mansardă locuită sau izolată. Vata minerală udă izolează mult mai slab, iar lemnul care stă mult timp umed poate fi atacat de mucegai sau putregai. De obicei problemele apar abia după câteva sezoane, când pe tavan se văd pete.

Mulți confundă folia de difuzie cu bariera de vapori. Folia de difuzie stă pe partea exterioară a izolației, adică sub învelitoare, și lasă vaporii să iasă. Bariera de vapori se pune din interior, sub plăcile de gips-carton, și oprește umezeala din camere să ajungă în izolație. Fiecare strat are alt rol, deci nu se pot înlocui unul cu altul.

Folie de contact sau fără contact

Folia de contact are permeabilitate mare la vapori, așa că poate sta direct pe termoizolație sau pe astereală. Se folosește la acoperișurile izolate, unde între izolație și folie nu rămâne loc pentru un strat de aer.

Folia fără contact are nevoie dedesubt de un spațiu ventilat. Se potrivește mai degrabă la acoperișuri vechi și la cele fără mansardă locuită. Dacă e pusă direct pe izolație, umezeala poate rămâne prinsă în acoperiș.

Sub tablă sau sub țiglă

Tabla se încălzește și se răcește repede, așa că sub ea se formează ușor condens. De aceea, sub învelitoarea de tablă se alege o membrană mai rezistentă și se rezolvă atent ventilarea. Folia trebuie să reziste și la mersul meseriașilor pe acoperiș în timp ce montează tabla.

Sub țigla ceramică sau de beton, folia protejează mai ales împotriva ploii și zăpezii împinse de vânt. Face parte dintr-un sistem împreună cu contrașipcile, șipcile și spațiul ventilat. Alegerea depinde deci de tipul învelitorii, de panta acoperișului, de felul izolației și de modul de ventilare. Peste un garaj neizolat poate ajunge o folie mai simplă, peste o mansardă locuită are sens o membrană de calitate mai bună. Unde se poate folosi fiecare folie scrie în fișa tehnică a producătorului.

Este o lucrare la înălțime, făcută de dulgher sau de echipa de acoperișuri, cu asigurare împotriva căderii. Pașii sunt de obicei aceștia:

1. Se verifică șarpanta: planeitatea căpriorilor, starea lemnului, racordurile la streașină, la coș și la ferestrele de mansardă. Lemnul umed sau atacat se repară mai întâi.
2. Se pregătește streașina, astfel încât folia să ajungă pe sorțul de streașină sau în jgheab și apa să se scurgă în afara acoperișului.
3. Se derulează prima fâșie orizontal, la streașină, cu fața imprimată în sus, după marcajul producătorului.
4. Se continuă cu fâșiile următoare spre coamă, astfel încât fâșia de mai sus să o acopere pe cea de dedesubt. Suprapunerea este de obicei de aproximativ 10 până la 20 cm, mai mare la pantă mică. Valoarea exactă o dă producătorul.
5. Folia se prinde provizoriu cu capse. Folia fără contact se lasă să atârne puțin între căpriori, ca eventuala apă să curgă spre streașină.
6. Se lipesc îmbinările și se racordează detaliile cu benzi, manșoane și mastic din sistemul producătorului.
7. Se bat contrașipcile pe căpriori. La pantă mică se pune des sub ele o bandă de etanșare care închide găurile de la cuie.
8. Se montează șipcile și învelitoarea cât mai repede, ca folia să nu stea mult în soare.

Contrașipcile creează un spațiu prin care aerul circulă de la streașină spre coamă și duce umezeala afară. Fără acest spațiu, sub învelitoare s-ar forma condens. Folia este deci o parte din întregul acoperiș, nu o simplă fâșie de material.

Cel mai simplu este un acoperiș în două ape, drept, fără străpungeri, cu șarpantă sănătoasă și acces ușor. Folia se derulează, se prinde și se acoperă fără multe tăieturi.

Lucrarea durează mai mult și costă mai mult mai ales din cauza acestor situații:

• lucarne, dolii și muchii, unde folia trebuie tăiată și suprapusă mai mult,
• coșuri, ferestre de mansardă, străpungeri pentru antenă și aerisirea canalizării,
• pantă mică a acoperișului, cu cerințe mai mari la etanșare,
• lipirea tuturor îmbinărilor la mansarda izolată,
• repararea căpriorilor, completarea asterelei sau a șipcilor înainte de montaj,
• acces dificil la acoperiș și vreme nefavorabilă.

Când compari oferte, cere să fie trecut separat dacă includ materialul, benzile, contrașipcile, transportul și pregătirea suportului. O ofertă fără aceste poziții poate părea avantajoasă, dar apoi lipsesc tocmai detaliile.

Un acoperiș terminat poate arăta bine până la primul vânt puternic cu ploaie. În practică se întâlnesc des aceste greșeli:

• suprapunere prea mică a fâșiilor sau montaj de sus în jos, așa că apa intră sub îmbinare,
• folie întoarsă pe partea greșită, care apoi lasă vaporii să iasă mai greu,
• bandă adezivă universală în loc de bandă din sistem, care își pierde aderența în timp,
• străpungeri doar tăiate, fără manșon sau lipire,
• folie care nu ajunge pe sorțul de streașină, așa că apa curge în zidărie sau în izolație,
• spațiu ventilat lipsă sau înfundat,
• găuri făcute de scule sau la montajul învelitorii, pe care nu le-a reparat nimeni,
• folie lăsată descoperită mai mult decât permite producătorul, așa că o degradează razele UV.

Reparația e de obicei grea, pentru că trebuie demontate învelitoarea și șipcile, iar uneori trebuie schimbată și izolația udă. O mică greșeală la un detaliu poate însemna astfel o intervenție pe tot acoperișul.

Înainte ca folia să fie acoperită cu șipci și învelitoare, merită să treci prin acoperiș împreună cu meseriașul și să verifici:

• dacă fâșiile merg orizontal, de jos în sus, iar cea de sus o acoperă pe cea de jos,
• dacă suprapunerea corespunde fișei tehnice și pantei acoperișului,
• dacă folia este pusă pe partea corectă, după imprimeu,
• dacă îmbinările și detaliile sunt lipite cu benzi potrivite pentru folia respectivă,
• dacă coșul, ferestrele de mansardă și străpungerile sunt racordate cu manșon sau bandă, fără locuri deschise,
• dacă folia ajunge la streașină pe sorț sau în jgheab,
• dacă pe suprafață nu sunt rupturi sau găuri,
• dacă contrașipcile formează un spațiu ventilat continuu de la streașină la coamă,
• dacă învelitoarea se montează în timpul permis de producătorul foliei.