Șipcuire și contrașipcuire acoperiș

Pe această pagină sunt reunite două lucrări care pe acoperiș merg mereu împreună, dar au roluri diferite.

Montajul contrașipcilor înseamnă baterea unor șipci verticale exact pe axul căpriorilor, pe direcția pantei, de la streașină spre coamă. Contrașipcile presează folia pe căpriori și ridică șipcile deasupra ei. Așa apare un spațiu ventilat prin care aerul circulă de la streașină spre coamă și duce cu el umezeala și condensul. Dacă vântul împinge ploaie sau zăpadă sub țiglă, apa se poate scurge pe folie până în jgheab. Înălțimea acestui spațiu o dă grosimea contrașipcii, nu încărcarea.

Montajul șipcilor pentru învelitoare din țiglă pe șarpantă înseamnă șipci orizontale bătute pe contrașipci. Fiecare rând de țiglă se agață de o șipcă, așa că aici contează distanța exactă dintre ele. Între contrașipci, șipcile lucrează ca niște grinzi mici, de aceea secțiunea lor se alege după distanța dintre căpriori și după greutatea țiglei și a zăpezii.

De ce nu merge una fără cealaltă? Fără contrașipci, șipcile ar sta direct pe folie, apa s-ar opri la fiecare șipcă și acoperișul n-ar avea cum să respire.

Ordinea straturilor este fixă. Folia se pune pe căpriori înaintea contrașipcilor, niciodată invers.

1. Dulgherul verifică șarpanta: dacă căpriorii sunt în același plan, uscați, fără putregai sau atac de insecte. Planeitatea o verifică cu o sfoară întinsă peste suprafața acoperișului, iar unde e nevoie căpriorii se completează sau se îndreaptă.
2. Măsoară lungimile reale ale căpriorilor de la streașină la coamă. De obicei diferă cu câțiva centimetri față de proiect.
3. Întinde folia paralel cu streașina, de jos în sus, cu suprapunerea fâșiilor indicată de producător (de regulă în jur de 10 cm, mai mult la pante mici). La streașină o duce în jgheab sau pe șorțul de streașină.
4. Lipește pe căpriori sau pe fața de jos a contrașipcilor o bandă de etanșare, care închide găurile făcute de cuie în folie.
5. Bate contrașipcile pe axul căpriorilor cu cuie sau șuruburi zincate, care trebuie să intre sigur în căprior. La coamă și la dolii lasă loc de trecere pentru aer.
6. Fixează prima șipcă la streașină și ultima la coamă după instrucțiunile de montaj ale țiglei, împarte restul în câmpuri egale și trasează semnele pe ambele contrașipci de margine.
7. După sfoară bate celelalte șipci, fiecare în fiecare contrașipcă. Îmbinările șipcilor le face mereu deasupra unei contrașipci și le decalează de la un rând la altul.

Secțiunile obișnuite pentru șipci sunt 30 × 50, 40 × 50 și 40 × 60 mm. Regula e simplă: cu cât căpriorii sunt mai rari și învelitoarea mai grea, cu atât șipca trebuie să fie mai groasă. La o casă obișnuită cu țiglă se folosește de multe ori 40 × 50 mm. La o șarpantă cu căpriori rari sau în zone cu multă zăpadă, de exemplu la munte, se trece la 40 × 60 mm. O șipcă prea subțire nu se vede imediat, ci abia la prima zăpadă serioasă, când se lasă un rând întreg de țiglă.

Contrașipca se alege după cât spațiu ventilat are nevoie acoperișul. La un acoperiș simplu în două ape ajunge un profil mai mic. La pante mici, căpriori lungi sau în jurul lucarnelor și doliilor, unde aerul circulă mai greu, se pune o contrașipcă mai înaltă.

Distanța dintre șipci rezultă din lungimea de acoperire a țiglei respective și din panta acoperișului. La pante mici, șipcile trebuie puse mai des, ca rândurile să se suprapună mai mult. Valorile obligatorii le dă instrucțiunea de montaj a producătorului, iar respectarea ei este de obicei și condiție pentru garanția învelitorii. De aceea distanța nu se copiază de la altă casă și nu se estimează. Tabla are reguli proprii, după modulul profilului, așa că șipcuirea pentru țiglă nu se poate folosi automat și pentru tablă.

Merită să te uiți la lemn încă de la livrare. Șipcile trebuie să fie uscate (umiditate de regulă sub aproximativ 20 %), sortate după rezistență, fără noduri mari care trec prin toată grosimea și tratate împotriva insectelor și ciupercilor. Înainte de montaj lasă-le câteva zile pe șantier, stivuite cu distanțiere și acoperite, nu împachetate etanș.

Cel mai repede se lucrează pe un acoperiș simplu în două ape, pe o șarpantă nouă și dreaptă. Munca, și deci costul, cresc mai ales în aceste situații:

• acoperiș complicat, cu lucarne, dolii, muchii, coșuri de fum și ferestre de mansardă, unde trebuie măsurat și tăiat mai mult,
• renovare, când întâi trebuie scoase șipcile vechi, cuiele, iar căpriorii strâmbi sau deteriorați trebuie reparați,
• pantă mică, ce cere șipci mai dese, o folie mai bună și benzi de etanșare,
• acces greu la acoperiș și nevoia de schelă.

Este o lucrare la înălțime, așa că trebuie făcută de un dulgher cu echipament de asigurare și schelă corespunzătoare. Nu este o lucrare potrivită pentru amatori.

• contrașipci lipsă sau un spațiu prea mic, așa că condensul nu are pe unde să iasă și strică treptat lemnul și termoizolația mansardei,
• folie întinsă peste contrașipci în loc să fie pusă direct pe căpriori,
• bandă de etanșare lipsă, așa că fiecare cui devine un posibil loc de infiltrare,
• distanța dintre șipci luată „după ochi”, ceea ce se vede abia la coamă, când ultimul rând de țiglă nu mai iese,
• lemn ud sau netratat, care se răsucește după montaj,
• îmbinări ale șipcilor în câmp liber și cuie neprotejate, care ruginesc în timp,
• spațiu ventilat blocat la coamă, la dolie sau la fereastra de mansardă.

În practică se întâmplă des ca aceste greșeli să iasă la iveală abia după câteva sezoane, când reparația înseamnă deja demontarea învelitorii.

Corectarea distanței acum durează câteva minute. După ce s-au pus primele rânduri de țiglă, e deja vorba de demontare. Înainte de recepție verifică:

• privite de la streașină, șipcile sunt drepte, fără valuri sau frânturi,
• numărul de rânduri iese la fel pe ambele părți ale acoperișului,
• distanța dintre șipci și poziția primei și ultimei șipci corespund instrucțiunilor producătorului de țiglă,
• șipcile și contrașipcile nu se mișcă și nu arcuiesc când apeși pe ele,
• contrașipcile stau pe axul căpriorilor și au bandă de etanșare dedesubt,
• îmbinările șipcilor sunt deasupra contrașipcilor și decalate de la un rând la altul,
• spațiul ventilat este liber de la streașină la coamă, inclusiv în jurul coșului și al ferestrelor,
• folia nu este ruptă și la streașină intră în jgheab,
• straturile sunt fotografiate înainte de acoperire, pentru eventuale reclamații.