Tăierea tocurilor metalice din beton armat până la 15 cm

Un toc înglobat în panou nu este doar prins în șuruburi. Ancorele lui, uneori chiar tot profilul, sunt turnate în beton, așa că nu se poate smulge cu o rangă. De aceea meseriașul îl taie pe bucăți și îl desprinde treptat. Pașii obișnuiți arată cam așa:

1. Acoperirea pardoselii, a mobilei și a ușilor vecine cu folie și izolarea intrării în apartament cu o barieră de praf.
2. Oprirea circuitului electric din zona respectivă și căutarea cablurilor și țevilor din jurul golului cu un detector.
3. Marcarea liniilor de tăiere pe profilul tocului și pe beton.
4. Tăierea profilului de tablă, de obicei la colțuri și lângă ancore, ca tocul să poată fi scos pe bucăți.
5. Tăierea betonului de-a lungul tocului cu disc diamantat, la peretele mai gros din ambele părți.
6. Spargerea atentă a resturilor de beton și scoaterea bucăților de toc.
7. Tăierea ancorelor și a armăturii care ies din perete, la nivel cu betonul.
8. Curățarea golului de praf și moloz și pregătirea muchiilor pentru lucrările următoare.

După scoatere rămâne un gol brut în perete. Îndreptarea muchiilor cu mortar, tencuiala glafurilor și montarea noului toc sunt de regulă lucrări separate.

Diferența principală stă în grosimea betonului care trebuie tăiat. De ea depind sculele, timpul de lucru și cât de atent trebuie lucrat.

• Peretele de până la 10 cm este de obicei un perete interior despărțitor, între camere sau lângă baie. Un flex mare cu disc diamantat îl taie de regulă din ambele părți. Lucrarea merge mai repede, se face mai puțin praf și discul se uzează mai puțin.
• Peretele de până la 15 cm este în multe blocuri un perete structural. Cu un flex obișnuit se taie cam până la jumătatea grosimii, așa că se lucrează foarte precis din ambele părți sau cu un fierăstrău diamantat mai puternic. Betonul are de obicei mai multă armătură, tăierea durează mai mult și situația structurii trebuie lămurită înainte de lucru.

Dacă un perete este de rezistență nu se vede după grosime. Uită-te în documentația blocului sau întreabă administratorul ori asociația de proprietari.

Scula se alege după grosimea peretelui și după cum se va mări sau nu golul.

• Flexul cu disc diamantat pentru beton și metal ajunge pentru tăierea profilului de tablă și pentru pereții subțiri. Se lucrează bine cu el în spații strâmte, dar fără aspirare face foarte mult praf.
• Fierăstrăul manual diamantat pentru beton taie mai adânc și mai drept. E potrivit la peretele de 15 cm și acolo unde muchiile golului trebuie să iasă curate, de exemplu pentru un toc de lemn.
• Fierăstrăul de perete pe șină se folosește când golul se lărgește sau se înalță în aceeași lucrare. Tăietura este precisă, iar peretele primește foarte puține vibrații.
• Carotarea se folosește pentru găuri în colțurile viitorului gol, ca tăieturile să nu treacă de colț, sau pentru găurile de ancorare la o eventuală consolidare.

Tăierea umedă, la care apa răcește discul și leagă praful, este foarte practică într-un apartament locuit. Dacă apa nu se poate folosi, se lucrează cu un aspirator industrial conectat direct la sculă.

Cât de grea e lucrarea, și deci cât costă, depinde de câteva lucruri pe care le poți afla dinainte.

• Grosimea și armarea peretelui: betonul mai gros și mai bine armat înseamnă tăiere mai lungă și discuri uzate mai repede.
• Felul în care e prins tocul: un toc turnat în beton pe tot conturul se scoate mai greu decât unul prins doar în ancore.
• Accesul: un hol îngust, un gol lipit de colț sau de un dulap încetinesc lucrul.
• Instalațiile din perete: cablurile sau țevile de lângă gol cer o lucrare mai atentă sau mutarea lor.
• Cerințele pentru muchii: dacă imediat urmează un toc de lemn, muchiile trebuie să fie drepte, iar asta înseamnă mai multă muncă decât simpla scoatere a ramei vechi.
• Evacuarea deșeurilor: fierul vechi și molozul de beton trebuie sortate și duse.

La un perete despărțitor, scoaterea tocului este o lucrare obișnuită de finisaj. La un perete de rezistență lucrurile stau altfel. Când doar scoți tocul, dimensiunea golului de obicei nu se schimbă, dar o tăiere neatentă poate secționa ușor armătura din jurul golului. Dacă golul se lărgește sau se înalță, se intervine în structura clădirii. În acest caz e nevoie de părerea unui inginer structurist și poate fi necesară o ramă metalică sau o buiandrug nou.

Într-un bloc e bine să anunți din timp administratorul, mai ales că lucrarea face zgomot. Și vecinii apreciază dacă știu dinainte în ce zile se taie beton.

Dacă lângă gol trece o conductă de gaz, nu se taie. La miros de gaz sau la o conductă deteriorată, părăsește apartamentul și sună la urgențele distribuitorului de gaz sau la 112. Cablurile electrice care trebuie mutate sunt treaba unui electrician autorizat ANRE.

În practică se repetă des aceleași probleme:

• Tăierea pe ghicite: fără detector, un cablu care trece pe lângă toc se taie foarte ușor.
• Tăietură prea adâncă la colțuri: tăietura trece de colțul golului și lasă în beton o crestătură din care poate porni mai târziu o fisură.
• Spargerea cu forța: dacă tocul e forțat înainte să fie tăiat suficient, se rup muchiile peretelui.
• Disc nepotrivit: un disc doar pentru metal sau doar pentru beton se distruge repede, iar tăietura iese strâmbă.
• Subestimarea prafului: tăierea uscată fără aspirare umple de praf tot apartamentul și scara blocului.
• Intervenția în peretele de rezistență fără inginer: la lărgirea golului, aceasta este cea mai gravă greșeală.

După terminare, uită-te bine la gol înainte să înceapă tencuiala sau montarea noului toc:

• tocul este scos complet, inclusiv ancorele,
• armătura care ieșea din perete este tăiată la nivel cu betonul,
• muchiile peretelui nu sunt rupte vizibil, iar la colțuri tăieturile nu trec de marginea golului,
• în jurul golului nu au apărut fisuri noi,
• dimensiunile golului corespund cu ce s-a stabilit pentru noua ușă,
• curentul din zonă funcționează și niciun cablu nu este deteriorat,
• molozul și fierul vechi sunt duse, iar spațiul este curățat.