Carotare gaură în panou de beton armat, diametru până la 10 cm

Diametrul de până la 10 cm acoperă o mare parte din trecerile obișnuite dintr-un apartament. Situațiile tipice sunt:

• aerul condiționat: mănunchiul de țevi de agent frigorific, furtunul de condens și cablul dintre unitatea interioară și cea exterioară încap de regulă într-un gol cu diametrul de aproximativ 6 până la 8 cm,
• scurgeri mai mici: evacuarea de la lavoar, chiuvetă sau mașina de spălat, în dimensiuni mici, când muți bucătăria sau baia cu un perete mai încolo,
• apă și încălzire: țevi izolate sau trase prin tub de protecție, care trec prin perete în altă cameră,
• curenți tari și slabi: tub de protecție pentru cabluri, antenă sau rețea de date între camere (racordarea propriu-zisă o face un electrician autorizat ANRE),
• ventilație mică: un ventilator sau o priză de aer cu tubulatură de diametru redus.

De ce carotare și nu spart? Betonul armat se rupe neuniform la spargere, se desprind bucăți pe ambele fețe, iar golul iese aproape întotdeauna mai mare decât trebuie. Coroana diamantată taie un cilindru precis. Structura nu primește șocuri și vibrații pe care, într-un bloc din panouri, le-ar auzi vecinii cu câteva etaje mai sus și mai jos, iar betonul din jur rămâne întreg.

În lista de prețuri există și poziția separată Carotare gaură în panou de beton armat până la 15 cm, cu pagină și preț propriu. Contează dimensiunea exterioară a ceea ce trece prin gol, nu diametrul nominal al țevii. Golul trebuie să fie de regulă cu câțiva milimetri până la un centimetru sau doi mai mare, ca să încapă țeava împreună cu izolația, tubul de protecție sau manșonul și să rămână loc pentru etanșare.

• varianta de până la 10 cm ajunge pentru aer condiționat, scurgeri mici, țevi de apă și încălzire și cabluri; coroana e mai ușoară, se rotește mai repede, solicită mai puțin stativul și motorul și scoate mai puțin beton, iar probabilitatea de a lovi o bară de armătură e mai mică, deși nu poate fi exclusă,
• varianta de până la 15 cm e necesară pentru canalizare mai groasă, hotă, tubulatură de ventilație mai mare sau un recuperator de căldură local; când tubulatura însăși are în jur de 10 cm, golul pentru ea depășește aproape sigur limita variantei mici,
• intervenția în structură e mai mare la diametrul mai mare: la 15 cm se taie mai ușor mai multe bare de armătură, iar un inginer structurist privește un astfel de gol într-un panou portant mult mai atent; la 10 cm evaluarea e de obicei mai simplă, dar niciodată de la sine înțeleasă,
• timpul și utilajele diferă: coroana mare avansează mai încet, cere motor mai puternic, ancorare mai solidă și produce mai mult nămol de aspirat.

În practică se întâmplă des ca un client să comande golul mic și abia la montaj să constate că țeava izolată nu trece. Se poate recarota în același loc cu o coroană mai mare, dar e muncă în plus, iar marginile nu mai ies la fel de curate. De aceea, confirmă diametrul exact dinainte cu instalatorul sau cu montatorul de aer condiționat. Întreabă-l concret: „Ce diametru exterior are tot ce trece prin perete, cu izolație cu tot?”

Poziția golului și armătura

Pereții portanți, planșeele și panourile de fațadă țin blocul în picioare, chiar dacă se află în apartamentul tău. Locul golului nu se alege doar după unde e mai comod pentru țeavă. La pereții portanți și mai ales la planșee merită părerea unui inginer structurist: îți spune dacă golul e bine plasat, dacă trebuie mutat și ce se face dacă coroana dă peste armătură. Tot el îți poate spune în ce zone ale panoului nu e bine să se găurească deloc.

Verificarea traseelor din perete

Prin panouri trec cabluri electrice, uneori și țevi de apă, de încălzire sau de gaz. Înainte de carotare, locul se verifică cu un detector de trasee și cu un scaner de armătură, pe ambele fețe ale peretelui. Uită-te și unde va ieși coroana: în camera vecină poate fi o priză, un corp de mobilier de bucătărie sau un întrerupător. La placa de planșeu, află ce se află dedesubt, la vecin.

Lângă conducta de gaz nu se carotează fără acordul unui instalator autorizat pentru gaze. Dacă simți vreodată miros de gaz, nu aprinde și nu stinge nimic, ieși din locuință și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze sau la 112.

Spațiu și protecția locuinței

• eliberează în jurul locului de carotare cel puțin unul sau doi metri pentru stativ și pentru operator,
• mută sau acoperă mobila și pardoseala pe ambele părți ale peretelui,
• asigură o priză protejată cu întrerupător diferențial sau verifică dacă echipa are diferențial portabil, pentru că se lucrează cu apă,
• la peretele de fațadă, rezolvă accesul pe exterior dacă trebuie ținută o placă sau prinsă carota la ieșire,
• vorbește cu vecinii despre ziua lucrării și respectă orele de liniște stabilite în bloc.

La un gol de până la 10 cm procedura e aproape mereu aceeași. Diferă mai ales după cum se lucrează în perete sau în planșeu și dacă golul iese afară prin termoizolație.

1. Marcarea centrului golului conform celor stabilite cu instalatorul și verificarea încă o dată a punctului de ieșire de pe cealaltă parte.
2. Scanarea locului pentru trasee sau armătură deasă și, la nevoie, mutarea golului cu câțiva centimetri.
3. Ancorarea stativului de carotare. În beton se dă de regulă o gaură mică pentru diblu, iar pe o suprafață netedă se poate folosi o placă cu vacuum.
4. Reglarea perpendicularității sau a înclinării. La golul pentru condensul de la aer condiționat se lasă o pantă ușoară spre exterior, de regulă câteva grade.
5. Racordarea apei la coroană și pregătirea unui aspirator pentru lichide sau a unui inel colector pentru nămol.
6. Începerea găuririi încet și cu apăsare mică, până când coroana își face urma și nu mai „fuge”.
7. Carotarea continuă, cu apăsare constantă. La contactul cu armătura se schimbă sunetul și viteza, iar atunci se procedează cum s-a stabilit dinainte.
8. Reducerea apăsării chiar înainte de străpungere, ca betonul să nu se ciupească la ieșire. La nevoie, finalizarea din partea cealaltă.
9. Scoaterea carotei. Cilindrul de beton rămâne uneori blocat în coroană și se scoate prin ciocănire ușoară.
10. Demontarea stativului, astuparea găurii de diblu, aspirarea nămolului și ștergerea zonei.

Carotarea propriu-zisă printr-un panou obișnuit durează la acest diametru de regulă de la câteva minute la câteva zeci de minute. Depinde de grosime și de câtă armătură întâlnește coroana. Pregătirea, ancorarea și curățenia iau adesea mai mult timp decât găurirea în sine. De aceea, mai multe goluri în același apartament se organizează mai eficient într-o singură vizită, chiar dacă fiecare bucată se socotește separat.

Carotarea în planșeu

La placa de planșeu se lucrează deasupra capului, iar apa curge în jos pe coroană. Se folosește un inel colector cu aspirație, iar pardoseala rămâne acoperită. La fel de important e ce se întâmplă sub planșeu: carota și apa cad la vecinul de dedesubt. Fără înțelegere cu vecinul și fără protejarea camerei lui nu se carotează în planșeu. Unele plăci de planșeu au goluri interioare sau armătură dispusă altfel. Dacă se poate găuri în ele și unde, îți spune inginerul structurist.

Panoul de fațadă și termoizolația

Panourile exterioare ale blocurilor sunt de multe ori în trei straturi: un strat exterior de beton, un strat de izolație și stratul interior portant. Peste ele, pe multe blocuri reabilitate termic, mai există un sistem de termoizolație cu polistiren sau vată minerală. Coroana trebuie să fie suficient de lungă ca să treacă prin toată grosimea dintr-odată. Izolația din mijloc se rupe la carotare, așa că golul se curăță la final, iar trecerea se etanșează bine. Altfel intră apă în perete și apare o punte termică.

În beton armat se carotează aproape întotdeauna umed. Apa răcește segmentele diamantate, scoate betonul măcinat și leagă praful. Carotarea uscată în beton produce un praf fin care conține cuarț și dăunează plămânilor. În plus, coroana se supraîncălzește și se uzează mai repede. La carotarea uscată se recurge doar excepțional, când apa nu are voie să ajungă în zona din jur, și atunci numai cu aspirație puternică și mască de protecție.

Diametrele mici, de până la 10 cm, se pot găuri din mână în materiale mai moi. Într-un panou de beton armat, un operator cu experiență folosește însă de regulă un stativ. La contactul cu armătura, o mașină ținută în mână se poate bloca brusc și smulge din mâini, golul nu mai iese drept, iar coroana se deteriorează mai ușor. Stativul păstrează direcția și înclinarea, iar apăsarea rămâne uniformă.

Chiar la același diametru, un gol poate fi rutină, iar altul o lucrare dificilă. De obicei ajută:

• accesul liber la perete și loc suficient pentru stativ,
• grosimea obișnuită a unui panou interior, care în funcție de tipul blocului are aproximativ 14 până la 15 cm,
• locul marcat precis și discutat dinainte cu instalatorul,
• priză și apă în apropiere,
• mai multe goluri făcute în aceeași vizită.

Lucrarea devine mai grea în cazul:

• unui panou de fațadă gros, cu termoizolație, care cere coroană mai lungă,
• armăturii dese, care încetinește carotarea și uzează coroana,
• unui gol foarte aproape de tavan, în colț sau lângă tocul ușii, unde stativul se ancorează greu,
• carotării în planșeu, deasupra capului, cu protejarea locuinței de dedesubt,
• unui gol înclinat sau cu pantă impusă exact,
• unei locuințe mobilate, unde trebuie protejate mobila, pardoselile și faianța,
• lucrului la înălțime sau de pe schelă, de exemplu lângă unitatea exterioară de aer condiționat.

Atenție la locurile unde se îmbină panourile. Rostul dintre panouri nu e un loc potrivit pentru gol, pentru că acolo se află betonul de monolitizare, armătura de legătură și adesea etanșarea fațadei. Golul se plasează de regulă în câmpul panoului, la o distanță rezonabilă de margini.

Echipa de carotare face doar golul. Ce trece prin el și cum se închide ține de alte meserii, așa că e bine ca totul să fie stabilit dinainte.

• înainte de carotare: instalatorul sau montatorul de aer condiționat stabilește poziția, diametrul și panta, iar electricianul autorizat ANRE confirmă pe unde trec cablurile,
• imediat după carotare: instalatorul montează țeava, tubul de protecție sau trecerea și umple spațiul din jur în funcție de rol, de exemplu cu mastic, manșon sau mortar,
• la peretele de fațadă: partea exterioară se etanșează împotriva infiltrațiilor, iar fațada din jurul trecerii se repară astfel încât apa să se scurgă departe de gol,
• la final: zugravul sau faianțarul reface zona din jur; pentru că golul carotat e curat, reparația e de obicei mică.

La trecerile spre spații separate antifoc, de exemplu spre ghena de instalații sau spre casa scării, poate fi necesară etanșarea cu material antifoc. Discută acest lucru cu instalatorul înainte de începerea lucrării, ca materialul potrivit să fie la îndemână.

• diametru prea mic: țeava izolată nu trece, izolația se rupe la montaj, iar mai târziu pe țeavă se formează condens sau apare mucegai în gol,
• ieșire neverificată: coroana iese în mobilierul de bucătărie, într-o priză sau în faianța vecinului, iar reparațiile costă mai mult decât golul în sine,
• condens fără pantă: apa de la aer condiționat rămâne în gol, se prelinge pe perete spre interior și pe fața interioară apar pete,
• ieșire ciupită: fără reducerea apăsării, pe partea cealaltă se rupe o bucată de beton și golul trebuie reparat,
• armătură tăiată fără discuție prealabilă: nu se vede imediat, dar într-un panou portant înseamnă slăbirea structurii, pe care nimeni nu a evaluat-o,
• trecere neetanșată în peretele de fațadă: la ploaie intră apă în izolația panoului, iarna apare un punct rece și umezeală,
• apă sub planșeu: la carotarea în planșeu fără colectarea nămolului, apa ajunge la vecin și îi pătează tavanul.

Golul terminat se poate verifica imediat, nu are nimic de uscat. Ajung un ruletă și o nivelă. Măsoară diametrul și compară-l cu ce s-a stabilit. Treci pe partea cealaltă și uită-te la ieșire. Golul trebuie să fie în locul corect, cu margini întregi și fără ciupituri mari. La golul pentru condens, pune nivela pe partea de jos sau toarnă puțină apă și urmărește dacă se scurge spre exterior.

Întreabă operatorul dacă coroana a dat peste armătură și câte bare a tăiat. Informația e utilă pentru evidența modificărilor din apartament și o poate cere inginerul structurist. Dacă armătura a fost ocolită prin mutarea golului, verifică dacă noua poziție îi convine în continuare instalatorului.

• diametrul golului corespunde mărimii stabilite și țeava cu izolație încape,
• poziția și ieșirea pe cealaltă parte se potrivesc cu planul,
• golul e perpendicular sau are înclinarea stabilită, la condens spre exterior,
• marginile de pe ambele fețe sunt întregi, fără ciupituri mari,
• în gol nu au rămas resturi de carotă sau de izolație,
• gaura de la diblul stativului e astupată,
• nămolul e aspirat, pardoseala și mobila sunt nedeteriorate,
• la vecin, dacă s-a lucrat în planșeu sau printr-un perete comun, nu sunt urme de apă sau deteriorări,
• operatorul a spus dacă a tăiat armătură și câtă,
• la peretele de fațadă e stabilit cine și când etanșează trecerea.