Renovarea băii și bugetul: cum o măsori și cum o calculezi singur

Pe scurt

Bugetul pentru baie nu se face din ochi, ci din măsurători. Măsoară pardoseala, pereții, colțurile, golurile și numără toate racordurile de apă, scurgere și curent. Apoi împarte lucrările pe meserii și separă manopera de materiale. Abia cu o astfel de listă poți compara două oferte de preț pentru baie fără să compari mere cu pere.

De ce să-ți calculezi baia înainte să chemi meseriașii

Pentru că altfel joci un joc ale cărui reguli le știe doar unul dintre jucători. Meseriașul știe câți metri de faianță vede. Tu nu. Când îți măsori singur baia, se schimbă toată discuția. Nu mai ceri un preț, întrebi de poziții concrete.

Are și un efect practic. Comanzi mai ușor materialele, îți dai seama repede dacă cineva socotește dublul suprafeței și poți hotărî unde merită să economisești și unde mai bine nu. Și încă ceva: meseriașilor le place să lucreze cu oameni care știu ce vor. Nu e un clișeu, e timp câștigat pentru ambele părți.

Dacă te întrebi cum se calculează renovarea băii fără experiență, răspunsul e simplu. O ruletă, o foaie, un creion și o după-amiază liniștită. Matematica de școală generală o duci fără probleme.

Înainte de calcule, verifică partea de acte. Dacă lucrările tale au nevoie de autorizație sau de un alt demers îți poate spune primăria, mai exact compartimentul de urbanism, așa că e mai bine să întrebi din timp. La bloc anunță asociația de proprietari sau administratorul, mai ales dacă se umblă la coloane sau la instalațiile comune.

Ce trebuie măsurat în baie

Măsoară de două ori, nu strică. Pereții vechi rareori sunt drepți sau în unghi drept, așa că un perete poate avea sus altă dimensiune decât jos. La calcul ia valoarea mai mare.

Suprafața pardoselii

Lungimea ori lățimea. Dacă baia are o nișă sau formă de L, împarte-o în dreptunghiuri și adună suprafețele. Măsoară toată pardoseala, inclusiv cea de sub cadă, dacă o scoți și o schimbi. Din suprafața pardoselii ies apoi gresia, șapa de egalizare, amorsa și hidroizolația.

Suprafața de faianță pe pereți

Formula de bază e simplă: perimetrul camerei ori înălțimea faianței, minus ușa și geamul. Perimetrul e suma lungimilor tuturor pereților. Înălțimea faianței e înălțimea până la care vrei pereții placați, nu neapărat înălțimea tavanului. Unii pun faianță până sus, alții până la nivelul tocului ușii, alții doar în jurul dușului și al chiuvetei.

Atenție la suprafețele ascunse. Peretele fals pentru cadrul de WC suspendat, placarea frontului de cadă, o poliță zidită sau o nișă adaugă metri pe care nu-i vezi din prima. Calculează-i separat și adaugă-i la total.

Lungimea colțurilor și a muchiilor

Colțurile se măsoară în metri liniari. Ai nevoie de ei pentru benzile de etanșare, silicon și profilele de colț. Adună colțurile verticale (înălțimea faianței ori numărul de colțuri), colțul dintre perete și pardoseală (cam perimetrul pardoselii minus ușa) și conturul căzii sau al cădiței de duș. Colțurile exterioare, unde faianța se întâlnește pe muchie, măsoară-le separat. Acolo intră profile sau se șlefuiesc muchiile la 45 de grade.

Racorduri de apă, scurgere și curent

Aici nu se măsoară, aici se numără bucăți. Fiecare obiect sanitar sau aparat are racordurile lui. Chiuveta are nevoie de apă rece, apă caldă și scurgere. Mașina de spălat de apă rece și scurgere. WC-ul de apă rece și scurgere. Dușul sau cada de apă caldă, apă rece și scurgere. La partea electrică numără prizele, corpurile de iluminat, întrerupătoarele, ventilatorul, boilerul și eventualul radiator port-prosop electric.

Goluri și treceri

Ușa, geamul, grila de ventilație, ușița de vizitare la coloane. Notează-le dimensiunile. Golurile le scazi din suprafața de faianță, în schimb glafurile geamului și ale ușii adaugă faianță. Golurile mici, până la aproximativ jumătate de metru pătrat, de regulă nu se scad, pentru că în jurul lor e mai multă muncă, nu mai puțină.

Ghid pentru cei care se descurcă singuri: cum măsori baia

1. Măsoară lungimea și lățimea pardoselii în două locuri și notează dimensiunea mai mare.
2. Calculează suprafața pardoselii, iar dacă forma e neregulată, împarte-o în dreptunghiuri.
3. Măsoară toți pereții, adună-i ca să obții perimetrul și înmulțește cu înălțimea faianței.
4. Scade suprafața ușii și a geamului, adaugă glafurile, peretele fals și frontul de cadă.
5. Măsoară în metri liniari colțurile verticale, colțul de la pardoseală și conturul căzii.
6. Numără racordurile de apă, scurgere și punctele electrice pentru fiecare obiect în parte.
7. Desenează o schiță simplă cu dimensiunile și poziția obiectelor sanitare.
8. Adaugă pierderile la tăiere la suprafața de faianță și gresie și rotunjește la cutii întregi.

Schița nu trebuie să fie operă de artă. E suficient ca meseriașul să înțeleagă din ea unde e ușa, unde e coloana și unde vrei chiuveta. Fă-i o poză și trimite-o împreună cu pozele băii. Scapi de o vizită inutilă.

Cum calculezi pierderile la tăiere pentru faianță și gresie

Plăcile se taie. Bucățile de pe margini, din jurul țevilor și de la colțuri ajung la moloz. De aceea nu cumpăra niciodată fix cât ți-a ieșit din măsurători.

Orientativ, la montajul drept al unui format obișnuit se socotesc de regulă în jur de zece procente pierderi. La montajul pe diagonală, în model herringbone sau la formatele mari pierderile cresc, orientativ la cincisprezece procente, uneori chiar mai mult. Formatul mare înseamnă mai puține rosturi, dar fiecare tăietură greșită costă mai mult, iar din resturi de multe ori nu mai poți folosi nimic. Și o baie mică, cu multe colțuri, nișe și treceri, crește pierderile, pentru că ponderea plăcilor tăiate e mai mare.

O cifră mai exactă îți spune faianțarul când vede formatul și modul de montaj. Uneori pierderile recomandate le indică și producătorul sau magazinul. În rest, reține:

• Rotunjește rezultatul la cutii întregi, de obicei nu se vând plăci la bucată.
• Cumpără din același lot de fabricație, nuanța poate diferi de la un lot la altul.
• Păstrează câteva plăci pentru reparații ulterioare. Peste zece ani nu mai găsești aceeași faianță.
• Decorurile și brâurile se socotesc la bucată sau la metru liniar, nu la suprafață.

Dacă vrei să afli mai multe despre ce presupune montajul propriu-zis, aruncă o privire la lucrările de placări cu faianță și gresie și la pozițiile lor.

Lista pozițiilor pe meserii

Renovarea băii nu e o singură lucrare. Sunt mai multe meserii care se succed într-o ordine precisă. Când le scrii pe rând, vezi din ce se compun prețurile. Cum se desfășoară lucrările în timp găsești în articolul despre renovarea băii săptămână cu săptămână.

Demolare și demontare

Demontarea obiectelor sanitare, spargerea faianței și a gresiei, eventual demolarea pereților vechi de compartimentare, scoaterea și transportul molozului. Volumul și unitățile de măsură le găsești la pozițiile de lucrări de demolare. Molozul se socotește după volum sau după numărul de containere, nu după cum se trezește cineva dimineața.

Apă și canalizare

Trasee noi de apă rece și caldă, scurgeri, racorduri pentru obiecte sanitare, robineți, racordarea la coloană și proba de presiune. Pozițiile sunt detaliate frumos la lucrări de instalații sanitare. Dacă în baie există centrală sau boiler pe gaz, la instalația de gaz are voie să umble doar un instalator autorizat pentru gaze.

Instalația electrică

Circuite noi, prize, corpuri de iluminat, ventilator, alimentare pentru boiler și verificarea instalației. Lucrările electrice are voie să le facă doar un electrician autorizat. Detalierea o găsești la pozițiile de lucrări de instalații electrice.

Lucrări de zidărie

Îndreptarea pereților, tencuieli, perete fals din gips-carton, astuparea șlițurilor, șapa de egalizare a pardoselii, eventual ajustarea golului de ușă.

Hidroizolația

Amorsă, membrana lichidă, benzi pentru colțuri și manșoane pentru treceri. Se calculează după suprafața și metrii liniari pe care i-ai măsurat deja. Poziția o găsești ca hidroizolație în jurul căzii, al chiuvetei și sub cabina de duș.

Faianță și gresie

Montajul faianței și al gresiei, chituirea rosturilor, profile, tăieri și șlefuirea muchiilor, siliconarea colțurilor.

Obiecte sanitare și accesorii

Montajul chiuvetei, al WC-ului, al căzii sau dușului, al bateriilor, oglinzii, dulăpiorului, suporturilor, cuierelor și radiatorului port-prosop. Fiecare bucată se socotește separat, așa că merită să ai lista exactă, pe bucăți.

Manoperă, materiale auxiliare și materiale principale

Aici se încurcă cel mai des ofertele. Trei lucruri se amestecă în ele, iar tu trebuie să le vezi separat.

• Manopera e ce face meseriașul cu mâinile și sculele lui. Montaj, placare, demolare.
• Materialele auxiliare sunt tot ce dispare în perete sau sub faianță. Adeziv, chit de rosturi, amorsă, hidroizolație, benzi, silicon, gips-carton, profile, țevi, cabluri, doze.
• Materialele principale sunt cele pe care le alegi tu. Faianță, gresie, chiuvetă, WC, cadă, paravan de duș, baterii, corpuri de iluminat.

Materialele principale le cumpără de multe ori clientul, ca să aibă sub control și designul, și prețul. Materialele auxiliare le asigură de obicei meseriașul, pentru că știe ce adeziv și ce hidroizolație îi trebuie. Stabiliți asta în scris. Altfel se întâmplă clasicul: fiecare crede că adezivul îl cumpără celălalt.

Cere ca în ofertă să scrie clar la fiecare poziție dacă include și materialul sau doar manopera. Aceeași poziție cu material și fără material înseamnă două cifre complet diferite.

Ce lipsește des din ofertele de preț

O ofertă poate părea ieftină până descoperi ce nu e în ea. Treci prin lista asta și bifează la fiecare punct dacă îl vezi în ofertă:

• transportul și eliminarea molozului, inclusiv containerul,
• ușițe de vizitare la coloane și robineți,
• proba de presiune a instalației de apă,
• buletinul de verificare a instalației electrice,
• ventilatorul și conectarea lui,
• siliconarea colțurilor și a zonelor din jurul obiectelor sanitare,
• profilele de colț și de finisare a faianței,
• ajustarea sau scurtarea ușii după ridicarea pardoselii,
• îndreptarea pereților și a pardoselii înainte de placare,
• transportul materialelor și urcatul lor la etaj,
• curățenia de după terminarea lucrărilor.

Nimic din toate astea nu e exotic. Se fac la aproape orice baie. Dacă nu apar în ofertă, fie le-a uitat meseriașul, fie vin mai târziu ca „lucrări suplimentare”. Întreabă înainte să semnezi. Pentru alte detalii, cum ar fi ventilația sau siliconul, găsești context pe pagina despre prețul renovării băii, cu manoperă și materiale.

Cum compari două oferte de preț pentru baie

Două oferte, două cifre, una arată mai bine. Doar că trebuie comparat conținutul, nu totalul de pe ultimul rând.

Aceleași cantități

Uită-te câți metri de faianță socotește unul și câți celălalt. Dacă diferă mult, probabil unul dintre ei a măsurat din ochi. Măsurătorile tale sunt aici arbitrul.

Același volum de lucrări

Socotesc amândoi demolarea? Peretele fals? Instalații noi sau doar racordarea la cele vechi? Oferta mai ieftină conține uneori, pur și simplu, mai puțină muncă.

Unitățile de măsură

Metri pătrați, metri liniari, bucăți, seturi. Atenție la pozițiile de tip „complet” sau „forfetar”. Nu sunt rele, dar vrei să știi exact ce conțin. „Electrice complet” poate însemna trei prize sau o instalație nouă de la zero, cu verificare cu tot.

Plata la oră sau pe poziții

Oferta la oră e corectă la lucrări mărunte și greu de anticipat. La o baie întreagă însă e greu de comparat, pentru că nu știi câte ore vor ieși până la urmă. Oferta pe poziții îți dă un cadru clar. Dacă primești una la oră și una pe poziții, roagă-l pe primul măcar de o estimare a orelor pentru fiecare etapă.

Cum să nu te arzi când alegi toată firma, nu doar prețul, găsești în articolul 9 sfaturi esențiale pentru a angaja constructorul potrivit.

Rezerva pentru surprize în apartamentele vechi

O baie veche e ca un colet de la un expeditor necunoscut. Până nu-l deschizi, nu știi ce e înăuntru.

După ce dai jos faianța, se poate dovedi că tencuiala mai stă pe perete doar din obișnuință. Că sub gresie e un gol. Că vechile țevi de oțel sunt înfundate sau că starea coloanei te bucură mai puțin decât ai vrea. Instalația electrică poate fi încă din aluminiu și fără conductor de împământare. Pardoseala poate să nu fie dreaptă nici pe departe.

Nimic din toate astea nu vede meseriașul la vizită, pentru că nu are raze X. De aceea lasă în buget o rezervă pe care n-o aloci pentru nimic concret. Cu cât apartamentul e mai vechi și cu cât știi mai puțin despre renovările anterioare, cu atât mai mare. Dacă nu o folosești, îți iei o baterie mai bună. Dacă o folosești, nu te trezești la jumătatea lucrărilor căutând bani pentru țevi noi.

Stabilește cu meseriașul și cum se rezolvă astfel de surprize. Ideal, ți le arată, le fotografiază și îți spune înainte să continue cât costă în plus.

Cum îți calculezi bugetul pentru baie în NUMIQ

Când ai măsurătorile, restul înseamnă doar să pui piesele cap la cap. În NUMIQ alegi pozițiile din lista de prețuri pentru lucrări de construcții, de exemplu spargerea faianței, montajul gresiei, racordul de apă sau montajul WC-ului. La fiecare introduci cantitatea pe care ai măsurat-o. Din asta iese un deviz pe poziții, în care vezi manopera, materialele și totalurile pe meserii.

Un astfel de deviz îți folosește de două ori. Mai întâi ca orientare, ca să știi cu ce sumă să te aștepți. Apoi ca șablon pentru compararea ofertelor, pentru că ai aceleași poziții și aceleași cantități, lângă care pui cifrele de la meseriași. Iar meseriașului îl ajută să pregătească o ofertă clară, fără s-o scrie pe genunchi.

Dacă vrei să vezi mai întâi în ce prețuri se încadrează de obicei renovarea unei băi și de ce depind, aruncă o privire pe pagina despre renovarea băii din lista de prețuri NUMIQ. Apoi calculează-ți-o pe a ta în aplicație, cu metrii tăi și cu obiectele tale.