Renovarea băii: prețul renovării băii în apartament de bloc 2026

În România, cele mai multe băi se renovează în blocurile de apartamente construite înainte de 1990. Băile de acolo sunt de obicei mici, adesea fără geam, cu o cadă scurtă și cu o nișă sau un panou de vizitare în spatele căruia trec coloanele de apă și de canalizare. Coloanele sunt comune pentru tot blocul, nu doar ale tale. După ce scoți faianța veche și obiectele sanitare, poți schimba parțial compartimentarea: se unește baia cu WC-ul sau se mută ușa.

Atenție însă la pereții din jur. În blocurile din panouri mari, pereții de beton exteriori și cei dintre apartamente sunt portanți. Nu se taie în ei și nu se lărgesc golurile fără să consulți un inginer structurist. Pereții despărțitori subțiri dintre baie și hol sunt de multe ori din cărămidă sau BCA și nu țin structura, dar se lucrează chiar lângă coloanele comune. În unele blocuri vechi, coloanele de canalizare sau tubulaturile de ventilație sunt din azbociment. Dacă ai o astfel de bănuială, scoaterea lor este treaba unei firme specializate în lucrul cu azbest.

Înainte să începi, anunță administratorul sau asociația de proprietari și stabilește o zi pentru închiderea apei pe coloană. Dacă în baie există o țeavă de gaz sau un încălzitor instant pe gaz, gândește-te din timp cine se ocupă de el. Dacă simți miros de gaz în timpul demolării, oprește imediat lucrul, aerisește, nu folosi întrerupătoare și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze (îl găsești pe factură) sau la 112. Orice intervenție pe instalația de gaz o face doar un instalator autorizat ANRE.

În apartamentele din clădiri de cărămidă și în casele proprii, baia este de obicei zidită. Renovarea începe cu spartul faianței și al gresiei. Surprizele obișnuite sunt țevile vechi din oțel înfundate de calcar, canalizarea din fontă și pereții strâmbi, care trebuie îndreptați cu tencuială înainte de placare. O casă are în schimb avantajul unei libertăți mai mari la traseul scurgerilor, așa că un duș la nivelul pardoselii se face aici fără mari probleme.

Într-o baie de circa 4 până la 5 m², prima decizie e simplă: cadă sau duș? Cada e potrivită pentru familiile cu copii mici. Dușul economisește spațiu și apă și e mai sigur pentru vârstnici, pentru că nu trebuie să treacă peste o margine înaltă. Un compromis des întâlnit este cada cu paravan de sticlă, în care poți face duș comod și fără perdea.

Unde ajunge fiecare obiect depinde în primul rând de coloană. Vasul de toaletă are nevoie de o scurgere groasă cu pantă suficientă, de aceea la bloc rămâne de obicei aproape de locul inițial. Lavoarul și dușul se mută mai ușor, dar fiecare metru de țeavă în plus trebuie să treacă pe undeva: prin pardoseală sau printr-un perete fals.

Vrei mașina de spălat în baie? În multe apartamente din România acolo e singurul loc pentru ea. Atunci ai nevoie de un racord de apă separat, de o scurgere cu sifon și de o priză proprie, montată în afara zonelor de protecție din jurul căzii și al dușului, conform standardelor SR EN și normativelor în vigoare pentru instalații electrice. Pune mașina acolo unde ușa ei se deschide complet și unde nu te încurcă. În practică se întâmplă des ca mașina să fie uitată la proiectare, iar racordul nou să fie tras apoi peste faianța gata pusă.

WC suspendat și perete fals

Un WC suspendat pe un cadru încastrat se curăță mai ușor, iar rezervorul dispare în perete. Peretele fals din cadru și gips-carton, ridicat de un rigipsar, sau din BCA ascunde și țevile și formează un raft practic deasupra. Cadrul se montează exact după înălțimea pardoselii finite, nu după placa de beton. Înainte de placare se verifică dacă spălarea și scurgerea sunt etanșe.

Un duș fără cădiță, la nivel cu gresia, arată modern și intri în el fără treaptă. Are însă o condiție: îi trebuie înălțime. Sub gresie trebuie să încapă sifonul gurii de scurgere sau al rigolei și panta care duce apa spre scurgere. La bloc, șapa e subțire, iar în placa de beton dintre etaje nu se taie. Înălțimea se obține ridicând pardoseala în toată baia sau folosind sifoane de pardoseală joase.

Înainte să cumperi rigola sau sifonul, măsoară câți centimetri sunt de la placa de beton până la nivelul pardoselii finite și verifică dacă scurgerea se poate lega la coloană cu pantă. Dacă înălțimea nu ajunge, o cădiță de duș plată, cu profil jos, e alegerea mai înțeleaptă. Arată asemănător și nu atinge structura clădirii.

De ce contează tipul de scurgere? La plăcile mari e mai potrivită o rigolă liniară lângă perete, cu pantă într-o singură direcție. Un sifon punctual în mijlocul dușului cere pantă din patru părți, iar plăcile mari ar trebui tăiate pe diagonală, altfel se ridică la colțuri.

Mulți oameni cred că apa e oprită de faianță. Nici faianța, nici chitul de rosturi nu sunt însă impermeabile. Apa e oprită de hidroizolația de sub ele. Pe pardoseală se aplică pe toată suprafața băii și se urcă pe pereți până la înălțimea plintei. În zona de duș, pereții se izolează cel puțin până la capul de duș, iar la cadă de obicei câteva zeci de centimetri peste marginea ei.

• Colțuri și îmbinări: în colțurile pereților și la îmbinarea perete-pardoseală se pune bandă de etanșare. Rezistă la mișcările mici ale construcției și nu crapă.
• Treceri prin perete: în jurul racordurilor de apă și al scurgerilor se montează manșete de etanșare.
• Marginea căzii: între cadă și perete se lipește o bandă specială pentru căzi. Când siliconul crapă după câțiva ani, apa tot nu ajunge în spatele faianței.
• Sifon și rigolă: hidroizolația se leagă de manșeta scurgerii. Nu e suficient să fie trasă doar până la marginea ei.

Hidroizolația se aplică în două straturi, al doilea perpendicular pe primul, ca să nu rămână nicăieri un loc subțire. Înainte de placare trebuie să se usuce atât cât scrie producătorul în fișa tehnică. La bloc, o hidroizolație bună îl protejează și pe vecinul de dedesubt. O infiltrație în apartamentul de jos e de obicei cea mai scumpă greșeală a întregii renovări.

O baie nouă e mai etanșă decât cea veche. Aburul de după duș se condensează pe pereți și în rosturi dacă nu are pe unde ieși. Problema e și mai mare în băile fără geam, atât de des întâlnite la bloc, unde aerul iese doar prin grila de ventilație spre puțul comun. Ajută un ventilator cu clapetă antiretur și temporizator sau cu senzor de umiditate, care merge și după ce stingi lumina. Ventilatorul scoate însă aerul doar dacă are de unde veni aer proaspăt. Lasă un spațiu sub ușă sau pune o grilă de ventilație în ușă.

Mucegaiul din colțul băii nu e de obicei o greșeală a faianței. În spatele lui stă o ventilație slabă sau un perete exterior rece. Dacă baia ta are un perete spre exterior, uită-te la el înainte de placare. La nevoie, discută la asociație despre termoizolația fațadei sau asigură-te măcar că peretele acela e încălzit. Pentru lucrările de eficiență energetică există din când în când programe de finanțare, cum sunt cele din familia Casa Verde. Condițiile se schimbă de la o ediție la alta, așa că verifică informațiile actuale pe site-ul AFM.

Pe pardoseala băii se pune gresie antiderapantă, iar la dușul fără cădiță asta contează de două ori. Gresia lucioasă alunecă pe ud și nu e potrivită în duș. Plăcile mari măresc vizual o încăpere mică și au mai puține rosturi. Cer însă pereți și pardoseală foarte drepte și se lipesc mai greu.

Înainte de lipire, cere faianțarului un plan de așezare. Îți arată unde ies tăieturile, ca să fie egale pe laturi și nu fâșii înguste lângă ușă sau lângă cadă. Arată și cum se potrivește faianța cu înălțimea ușii, a oglinzii și a bateriilor. Racordurile bateriilor ies atunci în mijlocul plăcii sau în rost, nu oriunde.

În duș se folosește des chit de rosturi epoxidic în locul celui pe bază de ciment. Nu absoarbe apa, săpunul nu-l pătează și rezistă mai bine la mucegai. Se aplică însă mai greu și costă mai mult. Colțurile și îmbinările cu cada sau cădița nu se umplu cu chit de rosturi, ci cu silicon sanitar elastic.

În baie încălzește de obicei un radiator port-prosop, pe care se usucă și prosoapele. Dacă apartamentul are centrală proprie pe gaz, schimbarea lui e o lucrare obișnuită de instalator. Dacă blocul e pe termoficare, radiatorul e legat la instalația comună, așa că vorbește mai întâi cu administratorul înainte să-l schimbi sau să-l muți. După montaj, instalația trebuie aerisită și echilibrată. Dacă vrei ca radiatorul să încălzească și în afara sezonului de încălzire, se completează cu o rezistență electrică. Aceasta are nevoie de priză proprie, în afara zonelor de protecție.

Încălzirea electrică în pardoseală se folosește în baie mai ales ca să nu fie gresia rece. Covorașul de încălzire se pune în adeziv sub gresie și se comandă dintr-un termostat cu senzor de pardoseală. Înainte de acoperire trebuie măsurat, pentru că după lipirea gresiei nu mai poate fi reparat fără spart. Instalația electrică din baie o face un electrician autorizat ANRE, care la final îți predă buletinul de măsurători și documentele instalației.

Pe câțiva metri pătrați se perindă cei care demolează, zidarul, instalatorul, electricianul, rigipsarul și faianțarul. Dacă îi angajezi pe fiecare separat, ordinea și legătura dintre lucrări le urmărești tu. Fiecare zi de așteptare după următorul meseriaș împinge tot termenul. O firmă care face baia la cheie preia coordonarea și răspunderea pentru felul în care lucrările se leagă între ele.

Alege și comandă obiectele sanitare, bateriile și corpurile încastrate înainte să înceapă lucrul. Instalatorul are nevoie de dimensiuni exacte și de fișele tehnice ca să pună racordurile corect. În practică se întâmplă des ca racordurile să fie puse din ochi, iar la livrarea bateriei să nu se potrivească distanța dintre ele sau adâncimea corpului încastrat. Unele baterii, căzi și paravane de duș se livrează în plus abia după câteva săptămâni.

Merită să fotografiezi toate țevile de apă, scurgerile și cablurile înainte să fie acoperite și să păstrezi pozele cu distanțele măsurate de la pardoseală și de la colțuri. Când vei monta mai târziu o poliță, vei ști exact unde nu ai voie să dai găuri.

Siliconul înnegrit sau dezlipit nu e doar urât. Prin rostul desprins apa ajunge sub faianță și în jurul căzii. Poți face înlocuirea și singur, ai nevoie doar de răbdare și de timp pentru uscare.

1. Se taie siliconul vechi cu un cuțit ascuțit sau cu o răzuitoare de-a lungul faianței și al căzii și se scoate pe toată lungimea.
2. Se îndepărtează resturile cu un solvent pentru silicon, apoi suprafața se spală și se degresează cu alcool.
3. Dacă în rost e mucegai, se tratează cu o soluție antimucegai și se lasă să se usuce complet, de preferat până a doua zi.
4. Se umple cada cu apă, ca să se așeze sub greutate și siliconul să nu se rupă mai târziu când e încărcată.
5. Se lipește bandă de mascare de-a lungul rostului, pe faianță și pe cadă, ca muchia să iasă dreaptă.
6. Se aplică silicon sanitar cu aditiv antimucegai, dintr-o singură mișcare continuă.
7. Se netezește siliconul cu o spatulă umezită sau cu degetul înmuiat în apă cu săpun, apoi se trage imediat banda.
8. Se golește cada abia după ce siliconul s-a uscat, iar dușul nu se folosește atât timp cât scrie producătorul pe ambalaj, de obicei aproximativ 24 de ore.

La recepție nu te grăbi. Parcurge baia punct cu punct:

• ai primit procesul-verbal al probei de presiune pentru instalația de apă și buletinul de măsurători pentru instalația electrică,
• apa din duș se scurge spre sifon sau rigolă și nu băltește nicăieri pe gresie, lucru pe care îl verifici vărsând o găleată de apă,
• la ciocănirea ușoară a faianței și a gresiei nu se aude un sunet gol, semn al unei plăci lipite prost,
• rosturile au aceeași lățime și sunt pline, iar tăieturile sunt curate și simetrice,
• toate colțurile și îmbinările cu cada și cădița sunt etanșate cu silicon, nu cu chit de rosturi,
• bateriile, rezervorul și sifoanele nu curg nici după câteva minute de apă lăsată să meargă,
• ventilatorul trage aerul, iar ușa are spațiu dedesubt sau grilă pentru aer proaspăt,
• ai fotografiile instalațiilor dinainte de acoperire și certificatele de garanție pentru obiectele sanitare.

Dacă ceva nu e în regulă, trece în procesul-verbal de recepție și termenul de remediere. O placă care sună a gol sau un silicon neetanș se repară ușor imediat după terminare. Peste câțiva ani, aceeași problemă poate însemna repararea tavanului inundat la vecinul de jos.