Blindarea conductei de gaz

Blindarea are sens când nu vrei sau nu poți să scoți imediat instalația. Conducta rămâne în pereți sau pe fațadă, închisă în siguranță, și se poate folosi din nou mai târziu, după o verificare. Demontarea completă nu mai poate fi întoarsă, durează mai mult și aduce de obicei și lucrări de construcție, de exemplu astuparea șanțurilor și a trecerilor prin pereți.

Blindarea poate fi definitivă sau temporară. Varianta temporară se folosește, de exemplu, la renovare, când gazul urmează să fie repornit mai târziu. Chiar și un dop temporar trebuie să fie complet etanș și trecut în documente. Înainte de a reporni gazul e nevoie de o nouă verificare tehnică și de o probă de etanșeitate.

De ce să te ocupi de asta, dacă robinetul e închis? Un robinet vechi sau o garnitură își pierd etanșeitatea în timp. O conductă uitată în pivniță sau sub pardoseală poate fi găurită ori lovită de cineva la o lucrare viitoare. Un capăt de instalație deschis sau prost închis e un risc ascuns, care se poate arăta abia după ani.

Lucrarea propriu-zisă la conductă e scurtă. Mai mult timp iau actele, care trebuie făcute în ordinea potrivită:

• rezilierea contractului de furnizare la furnizorul tău, altfel poți primi facturi cu componente fixe chiar dacă nu consumi nimic,
• cererea către operatorul de distribuție pentru demontarea contorului, contorul îi aparține distribuitorului și îl scoate tehnicianul acestuia,
• clarificarea cu distribuitorul a locului exact unde se face blindarea și a actelor pe care le așteaptă de la tine după lucrare,
• la bloc, discuția din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari, pentru că coloanele și o parte din instalație sunt comune.

Blindarea o poate face doar un instalator autorizat ANRE pentru instalații de gaze naturale. Nici proprietarul, nici un instalator obișnuit fără autorizație nu au voie să intervină pe conducta de gaz. E o cerință de siguranță obligatorie, nu o simplă recomandare. Un instalator autorizat lucrează de obicei așa:

1. Inspectează instalația, găsește robinetul principal, contorul și traseul conductei.
2. Închide robinetul principal și verifică faptul că gazul nu mai circulă.
3. Depresurizează conducta și aerisește în siguranță resturile de gaz.
4. Pregătește capătul conductei: îl curăță, eventual îl scurtează și reface filetul sau flanșa.
5. Montează flanșa oarbă, dopul sau alt element de închidere potrivit pentru materialul și diametrul țevii.
6. Face proba de etanșeitate, de obicei la o presiune ușor mai mare, cu manometru, completată cu un detector de gaz sau cu spumă pe îmbinări.
7. Întocmește procesul-verbal cu lucrarea făcută și rezultatul probei.

Unde anume va fi dopul? Depinde de situație. Distribuitorul vrea de obicei ca locul de consum să fie închis la limita lui, adică la robinetul principal, după branșament. Dacă renunți doar la o parte din instalația casei, de exemplu ramura spre aragaz, se blindează doar acea ramură, iar restul rămâne în funcțiune. De branșament și de rețeaua de distribuție se ocupă distribuitorul, nu un instalator privat.

La o instalație obișnuită, ușor accesibilă, lucrarea la fața locului durează de obicei câteva ore. Dacă în casă a fost o centrală pe gaz, instalatorul o deconectează adesea de la gaz în aceeași vizită.

Volumul de muncă, deci și costul final, diferă de la o casă la alta. Lucrarea e mai simplă când ai:

• conducta ușor accesibilă lângă robinet sau în firida de pe fațadă,
• o instalație mai nouă din oțel cu filete bune sau din cupru,
• documentația instalației la îndemână și contorul deja demontat de distribuitor.

Lucrarea durează mai mult sau se complică atunci când apar:

• țevi vechi, ruginite, la care trebuie înlocuită o bucată ca să poată fi montat dopul,
• conductă ascunsă în perete, în pardoseală sau în ghenă, care trebuie mai întâi descoperită,
• blindare în mai multe puncte, de exemplu la mai multe aparate sau într-un bloc,
• lipsa documentației și un traseu necunoscut al conductei,
• conductă îngropată sau o limită neclară între branșament și instalația de utilizare.

În cazurile mai puțin obișnuite, instalatorul vine de regulă întâi la o vizită de evaluare și abia apoi propune soluția.

• doar închizi robinetul și lași conducta așa, robinetul nu e o închidere definitivă,
• lași blindarea pe mâna cuiva neautorizat, iar la o pagubă asigurarea poate refuza despăgubirea,
• încerci să scoți singur contorul, deși acesta aparține distribuitorului,
• uiți să reziliezi contractul la furnizor și continui să primești facturi,
• nu păstrezi procesul-verbal, pe care îl pot cere mai târziu distribuitorul, cumpărătorul sau cel care face verificarea,
• la bloc, intervii pe instalația comună fără să vorbești cu administratorul.

Dacă simți miros de gaz în timpul pregătirilor sau oricând altcândva, nu aprinde lumina și nu porni aparate electrice, deschide ferestrele, ieși din încăpere și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaz (îl găsești pe factură sau pe site-ul acestuia) sau la 112.

La recepție, cere să ți se arate locul blindării și cere actele. Verifică dacă ai:

• flanșa oarbă sau dopul montat ferm, fără semne de scăpări și cu locul intervenției ușor de văzut,
• robinetul principal închis și conducta marcată ca scoasă din funcțiune,
• procesul-verbal cu datele imobilului, data, modul de închidere și locul intervenției,
• rezultatul probei de etanșeitate trecut în scris, inclusiv metoda folosită,
• numele, semnătura și numărul autorizației ANRE a instalatorului, eventual ștampila firmei,
• raportul de verificare sau revizie, dacă îl cere distribuitorul, asigurătorul sau cumpărătorul,
• toate actele puse la un loc cu documentația casei, pentru mulți ani.