Șlițuire pentru țeava de gaz în beton

O țeavă de gaz ascunsă în perete arată curat și nu încurcă la mobilarea bucătăriei. Betonul însă nu e un material în care poți tăia oriunde. Înainte să alegi varianta cu șliț, merită să îți pui câteva întrebări.

• Peretele este de rezistență? În casele cu structură monolită și în blocurile din panouri prefabricate, pereții de beton fac aproape întotdeauna parte din structura care ține clădirea. Un șliț le reduce secțiunea și poate atinge armătura.
• Este perete sau planșeu? În plăcile de planșeu, mai ales în cele precomprimate, de regulă nu se taie deloc. Armătura precomprimată este întinsă, iar dacă e afectată apare o problemă structurală serioasă.
• Traseul merge pe orizontală? Șlițurile orizontale slăbesc un perete portant mai mult decât cele verticale. Șlițurile orizontale lungi în beton se fac doar după ce le-a analizat un inginer structurist.
• Nu ajunge o țeavă aparentă? Țeava de gaz poate trece adesea pe suprafața peretelui, în spatele mobilei de bucătărie, într-un perete fals din gips-carton sau într-o mască de protecție. În clădirile din beton aceasta este de multe ori alegerea mai cuminte.

În practică se întâmplă des ca proprietarul să vrea șlițul exact unde l-a desenat firma de bucătării, iar abia pe loc să se vadă că traseul trece printr-un perete de rezistență al blocului. De aceea traseul îl stabilește proiectantul instalației de gaze, la pereții portanți și un inginer structurist, nu echipa care vine cu mașina de șlițuit.

Trasarea

Traseul se transpune din proiectul instalației pe perete, cu creionul sau cu sfoara de trasat. Șlițurile pentru gaz merg de regulă vertical și orizontal, nu în diagonală, ca și peste câțiva ani să fie clar pe unde trece țeava. Se marchează lățimea șlițului după diametrul țevii, cu o rezervă pentru eventuala izolație de protecție și pentru închiderea cu mortar.

Verificarea a ce se află în perete

Înainte de prima tăietură, peretele se scanează cu un detector de metale și cabluri. Se caută armătura, cablurile electrice, țevile de apă și de încălzire și mai ales o eventuală conductă de gaz existentă. Dacă în perete există o instalație veche de gaz, ea trebuie să fie închisă și verificată de un instalator autorizat ANRE înainte de lucru. Într-un perete prin care trece gaz sub presiune nu se taie și nu se spitește.

Tăierea marginilor cu mașina de șlițuit

Marginile se taie cu o mașină de șlițuit cu două discuri diamantate, care fac dintr-o trecere ambele tăieturi paralele. Pentru beton se folosesc discuri pentru materiale dure, nu discuri universale pentru cărămidă. Mașina se leagă la un aspirator industrial cu filtrare potrivită pentru praful mineral, de regulă clasa M. La betonul foarte dur tăieturile se fac uneori în două sau trei treceri, ca discul să nu se supraîncălzească și mașina să nu fie forțată.

Scoaterea miezului

Betonul dintre tăieturi se scoate cu un ciocan rotopercutor sau un demolator mic, cu daltă lată sau cu daltă specială pentru șlițuri. Se lucrează pe porțiuni scurte, ca să nu se rupă marginile și să nu pornească fisuri în perete. Spițuirea de mână, fără tăieturi prealabile, nu se folosește în beton: marginile ies rupte, iar șlițul devine inutil de lat.

Când apare armătura

Dacă la spițuire iese la vedere armătura, lucrul se oprește în acel punct. Armătura nu se taie și nu se îndoaie. Fie se mută traseul, fie șlițul se face mai puțin adânc acolo, iar țeava se duce altfel. Decizia aparține inginerului structurist sau proiectantului, nu muncitorului cu flexul în mână.

Finisarea și curățarea

Fundul șlițului se netezește, ca țeava să stea dreaptă și să nu fie forțată nicăieri într-o curbă. Șlițul se suflă sau se aspiră, se scot bucățile desprinse și praful. La final se verifică adâncimea pe toată lungimea. Așa pregătit, șlițul este preluat de instalator.

În lista de prețuri există o poziție separată pentru șlițuirea pentru gaz în cărămidă. La prima vedere pare aceeași lucrare. În realitate diferă aproape în toate privințele, în afară de forma finală a șlițului.

• Duritate și ritm: în beton lucrul merge vizibil mai încet, adesea de câteva ori mai încet decât în cărămidă arsă sau în BCA. Discurile se uzează mai repede, iar ciocanul trebuie să fie mai puternic.
• Armătura: zidăria de cărămidă de obicei nu are armătură, betonul aproape întotdeauna are. De aceea, la beton detectarea este un pas obligatoriu, iar traseul se adaptează după rezultatul ei.
• Rezistența clădirii: într-un perete despărțitor din cărămidă șlițul nu ridică de regulă probleme. Într-un perete de beton portant sau într-un panou prefabricat este o intervenție în structură, care poate cere părerea unui inginer structurist.
• Marginile: cărămida cu goluri se sparge ușor la spițuire și șlițul se lărgește. Betonul ține mai bine muchiile, dar la o spițuire grăbită crapă în adâncime.
• Praf și zgomot: praful de beton conține mai multă silice fină, iar tăierea e mai zgomotoasă. Aspirarea și masca de protecție sunt la beton o necesitate, nu o recomandare.
• Echipament: la cărămidă ajung o mașină de șlițuit obișnuită și un ciocan mai ușor. La beton e nevoie de discuri diamantate pentru materiale dure, de un ciocan mai puternic și uneori de tăiere cu apă.

Dacă în locuință ai o combinație, de exemplu un perete portant de beton și un perete despărțitor din cărămidă, lucrarea se socotește separat pe fiecare tronson, după materialul real. Merită să afli asta dinainte. Dacă estimarea e greșită, lucrul în beton se lungește și programul celorlalte meserii se decalează.

Șlițul în beton pentru gaz nu este o lucrare pentru amatori. E vorba adesea de un perete de rezistență, de risc pentru armătură, pentru cabluri și pentru o eventuală conductă de gaz existentă, iar montajul țevii îl face doar un instalator autorizat ANRE. Ce poți face tu este să pregătești terenul, pentru că majoritatea întârzierilor nu vin din beton, ci din lucruri lăsate nefăcute.

1. Cere proiectul instalației de gaz și verifică dacă se cunosc traseul, diametrul și materialul țevii.
2. Întreabă dacă peretele este portant și, dacă da, lasă un inginer structurist să se uite la traseu înainte de tăiere.
3. Caută planuri vechi sau fotografii de la renovările anterioare, ca să știi pe unde trec cablurile și țevile de apă.
4. Dacă în cameră există deja gaz, programează instalatorul autorizat să închidă și să asigure instalația înainte de lucru.
5. Scoate mobila din încăpere, acoperă pardoseala cu carton sau folie groasă și lipește folie pe ușile spre celelalte camere.
6. Verifică priza de lucru: siguranța nu trebuie să sară la pornirea mașinii de șlițuit și a ciocanului.
7. Stabilește cine scoate molozul din locuință și cine îl duce la un punct de colectare.
8. Citește regulamentul asociației de proprietari despre orele de liniște, anunță administratorul și vecinii de pe palier.

Spițuirea betonului este una dintre cele mai zgomotoase operații dintr-o renovare. Un bilet pus la avizier cu o zi înainte previne multe discuții cu vecinii.

Unitatea de măsură e aceeași, dar dificultatea unui perete anume diferă mult. Aceste împrejurări decid dacă treaba merge lin sau greu, deci și cât de costisitoare devine.

Ușurează lucrarea

• șlițuri verticale pe un perete liber, ușor accesibil,
• beton fără armătură deasă în zona șlițului,
• cameră goală, fără mobilă și fără finisaje gata făcute,
• proiect clar și traseu marcat înainte să vină echipa,
• tronsoane lungi și continue în loc de multe bucăți scurte.

Îngreunează lucrarea

• beton foarte dur, vechi sau de clasă mare, pe care discurile se uzează repede,
• armătură deasă, care obligă la schimbarea traseului și la lucru pe bucăți,
• șlițuri sus, sub tavan, unde se lucrează cu mâinile deasupra capului,
• multe colțuri, ramificații și tronsoane scurte,
• locuință în care se stă, unde praful trebuie ținut sub control strict,
• ore de lucru limitate în bloc,
• faianță sau gresie deja montate, care trebuie întâi scoase.

Dacă peretele are faianță veche sau tencuială groasă, îndepărtarea lor este de obicei o lucrare separată. Întreabă dinainte dacă e inclusă sau intră la altă poziție.

Șlițul pentru gaz nu este o lucrare încheiată în sine. Este un pas intermediar, care trebuie să se potrivească cu ce vine înainte și după el.

Înainte de șlițuire

Proiectantul stabilește traseul, inginerul structurist evaluează intervenția în peretele portant, iar electricianul autorizat ANRE trebuie să știe pe unde merg cablurile lui. Țeava de gaz nu are voie să stea în același șliț cu circuitele electrice, iar între ele se păstrează distanța cerută de normele tehnice pentru gaze și de standardele SR EN aplicabile. Distanțele concrete le stabilește proiectantul.

Montarea țevii

Țeava se montează în șliț doar de un instalator autorizat ANRE. În perete țeava trece fără îmbinări demontabile, robinetele și armăturile rămân accesibile. În funcție de materialul țevii se folosește protecție anticorozivă, iar țeava trebuie să se poată mișca puțin la variațiile de temperatură.

Proba de presiune înainte de închidere

Șlițul nu se închide până ce instalatorul nu face proba de presiune și țeava nu este verificată. Aici se greșește cel mai des pe șantier: tencuitorul are termenul lui, instalatorul încă n-a venit, iar șlițul se închide. Apoi, pentru probă și verificare, se spitește din nou.

Închiderea și finisajele

Șlițul se umple cu mortar sau cu materialul recomandat de instalator după tipul țevii. Materialele pe bază de ipsos de regulă nu se folosesc la țeava de gaz, pentru că pot favoriza coroziunea țevilor metalice. Abia după închidere urmează tencuiala, faianța și montajul bucătăriei. Fotografiază șlițul cu țeava montată și cu ruleta lipită de perete. Peste câțiva ani, când vei da găuri, vei fi bucuros că ai pozele.

• Șliț prea puțin adânc: țeava e aproape la suprafață, tencuiala de deasupra e subțire și crapă. Apare o fisură fină exact pe linia țevii.
• Armătură tăiată: la prima vedere nu se vede nimic, dar peretele portant este slăbit. La blocurile din panouri poate fi o problemă pentru toată clădirea, nu doar pentru apartamentul tău.
• Șliț în planșeu precomprimat: o intervenție gravă în structură, care nu se repară simplu.
• Șlițuri în diagonală: peste câțiva ani nimeni nu mai știe pe unde trece țeava, iar la găurire există riscul să fie perforată.
• Margini rupte: șlițul spitit fără tăieturi prealabile este lat și neregulat, închiderea cere mult material și adesea se lasă.
• Închidere înainte de probă: șlițul trebuie redeschis, iar munca și materialul se plătesc de două ori.
• Gaz și electricitate prea aproape: distanța nerespectată poate crea probleme la verificare și este un risc de siguranță.
• Protecție slabă împotriva prafului: praf de beton în toată locuința, la vecini și pe scară. Pe lângă curățenie e vorba și de sănătate, pentru că praful fin de silice irită plămânii.

Dacă în timpul lucrului sau oricând mai târziu simți miros de gaz, nu acționa întrerupătoare și nu folosi foc deschis, deschide ferestrele, ieși din încăpere și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze din zona ta sau la 112.

Viteza în beton depinde de duritatea lui, de armătură, de acces și de numărul de colțuri. De obicei, câțiva metri de șliț într-o bucătărie se fac într-o zi de lucru. La betonul dur cu armătură sau la lucrul sub tavan poate dura mai mult. Șlițuirea în sine nu are timp de uscare, dar ține cont de timpul pentru curățenie, pentru venirea instalatorului, pentru proba de presiune și abia apoi pentru închidere. Mortarul din șliț are nevoie de regulă de câteva zile până se poate tencui peste el, timpul exact îl dă producătorul.

La ce să te uiți la verificare

• Traseul: corespunde proiectului, șlițurile sunt verticale și orizontale, fără curbe inutile.
• Adâncimea: aceeași pe toată lungimea, țeava încape cu tot cu protecție și rămâne loc pentru închidere.
• Fundul: drept, fără proeminențe pe care țeava să se sprijine doar punctual.
• Marginile: curate, fără fisuri care pornesc spre interiorul peretelui.
• Armătura: nicăieri tăiată sau îndoită. Dacă a ieșit la vedere, proiectantul trebuie să știe.
• Curățenia: șlițul este aspirat, fără praf și bucăți desprinse.

Te ajută un dreptar obișnuit sau o nivelă lungă pusă pe perete. Vezi imediat dacă adâncimea se schimbă undeva.

• traseul șlițurilor corespunde proiectului instalației de gaz,
• șlițurile sunt verticale și orizontale, fără tronsoane în diagonală,
• adâncimea și lățimea ajung pentru țeavă și pentru închiderea cu mortar,
• marginile sunt drepte și nu crapă spre perete,
• armătura nu este tăiată, iar eventualele zone descoperite sunt notate și discutate cu proiectantul,
• în șliț nu există cabluri electrice sau alte instalații,
• șlițul este curățat și pregătit pentru montarea țevii,
• molozul este scos și încăperea strânsă,
• camerele vecine și spațiile comune nu sunt pline de praf,
• este stabilit când vine instalatorul autorizat și când se face proba de presiune,
• șlițul nu se închide înainte ca țeava să fie probată și acceptată.