Reglarea și setarea centralei termice

O setare bună nu înseamnă doar să rotești un buton la altă temperatură. Tehnicianul verifică întâi tot sistemul și abia apoi reglează fin. În practică, lucrarea arată de obicei așa:

1. Tehnicianul te întreabă cum folosești locuința, când ești acasă, ce camere vrei mai calde și ce te deranjează la încălzire.
2. Verifică presiunea apei din instalație și vasul de expansiune. Valoarea corectă o dă producătorul, la rece este de obicei undeva între 1 și 2 bari.
3. Verifică racordul de gaz și evacuarea gazelor arse și testează dispozitivele de siguranță.
4. Setează puterea maximă pe încălzire după pierderile de căldură ale locuinței. O centrală cu putere prea mare pornește și se oprește inutil de des.
5. Măsoară gazele arse cu un analizor și reglează arderea după instrucțiunile producătorului.
6. Setează temperatura apei din tur sau curba de climă, dacă centrala are senzor exterior.
7. Conectează și setează termostatul de cameră, programele orare pentru încălzire și pentru apa caldă.
8. Dacă e nevoie, îți recomandă echilibrarea caloriferelor sau a circuitelor de încălzire în pardoseală, ori o face pe loc.

Intervențiile pe partea de gaz și reglarea arderii le face doar personal autorizat, de regulă service-ul autorizat al producătorului sau un instalator autorizat ANRE pentru gaze. La o centrală nouă, punerea în funcțiune făcută de un service autorizat este de obicei și condiție pentru garanție.

Fiecare producător indică intervale recomandate pentru putere și temperaturi și un anumit mod de reglare. Valorile greșite se văd în consum mai mare, zgomot sau defecte mai dese.

La centrala în condensare contează mult temperatura apei care se întoarce de la calorifere. Centrala poate recupera căldura din vaporii de apă din gazele arse doar dacă această apă este suficient de rece, după producători de obicei sub aproximativ 55 °C. Dacă centrala merge mereu la maximum, cu apă foarte fierbinte, condensează puțin și își pierde principalul avantaj. De aceea, la o centrală în condensare tehnicianul urmărește mai ales:

• cea mai mică temperatură a apei la care în casă este încă suficient de cald,
• o putere potrivită locuinței, ca arzătorul să funcționeze liniștit și continuu,
• colaborarea dintre reglajul după temperatura exterioară și termostat,
• cât mai puține porniri inutile ale arzătorului.

O centrală mai veche, care nu condensează, funcționează altfel și nu îi priește apa prea rece. Aici tehnicianul se ghidează după manualul modelului respectiv.

Reglajul după temperatura exterioară, numit și reglaj climatic, e simplu: un senzor montat afară măsoară temperatura, iar centrala alege singură temperatura apei. Când e ger, trimite apă mai caldă în calorifere, în zilele blânde trimite apă mai rece. Nu trebuie să schimbi nimic, iar temperatura din casă rămâne mai stabilă.

Totul depinde de curba aleasă. Dacă e prea abruptă, casa se supraîncălzește. Dacă e prea plată, pe ger o să fie frig. Reglajul fin durează deseori câteva zile, iar tehnicianul îți arată cum să muți ușor curba.

Termostatul de cameră completează reglajul climatic cu informația din interior, de exemplu când soarele bate în sufragerie sau când se gătește. Robineții termostatați de pe calorifere țin apoi temperatura în fiecare cameră. Dar de ce o cameră nu se încălzește deloc, în timp ce alta e fierbinte? Deseori lipsește echilibrarea hidraulică, adică reglarea debitului pe robineții caloriferelor, ca apa să nu treacă doar prin cele mai apropiate calorifere.

Volumul de muncă diferă mult de la o locuință la alta. Lucrarea merge mai repede și mai simplu când:

• e vorba de o centrală nouă cu un singur circuit de încălzire,
• manualul e la îndemână și tehnicianul cunoaște bine modelul,
• caloriferele au robineți cu prereglaj și capete termostatice,
• centrala e ușor accesibilă.

Mai mult timp și mai multă muncă cer:

• un sistem vechi, fără documentație,
• mai multe circuite, de exemplu calorifere și încălzire în pardoseală în același timp,
• montarea unui senzor exterior, a unui termostat sau a unei reglări pe zone,
• echilibrarea tuturor caloriferelor din casă,
• impurități în instalație, aer sau un vas de expansiune defect, care trebuie rezolvate mai întâi.

În multe apartamente de bloc centrala murală este singura sursă de căldură, iar instalația de calorifere a rămas cea veche, de la termoficare. Aici echilibrarea și o temperatură a apei bine aleasă fac adesea o diferență vizibilă.

În practică se întâmplă des ca centrala să meargă ani la rând pe setările din fabrică, fără ca cineva să o fi adaptat locuinței. Alte greșeli frecvente:

• temperatura apei prea mare „ca să fie sigur”, mai ales la centralele în condensare,
• termostatul montat lângă calorifer, în bucătărie sau în bătaia soarelui,
• capete termostatice închise în camera în care stă termostatul de cameră,
• calorifere neaerisite și presiune prea mică în instalație,
• putere a centralei inutil de mare, care duce la porniri și opriri dese,
• umblatul neautorizat în meniul de service sau la vana de gaz.

Dacă simți miros de gaz, închide robinetul de gaz, nu aprinde lumina și nu porni aparate electrice, deschide ferestrele și ieși. Din exterior, sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze (îl găsești pe factură) sau la 112.

După plecarea tehnicianului ar trebui să știi clar ce s-a setat și cum folosești încălzirea. La recepția lucrării verifică:

• presiunea de pe manometru corespunde valorii indicate de tehnician,
• ai primit un raport de service cu valorile măsurate la gazele arse,
• știi ce temperatură a apei sau ce curbă de climă este setată,
• programele orare pentru încălzire și apă caldă se potrivesc cu ritmul tău zilnic,
• termostatul este într-un loc potrivit și reacționează,
• caloriferele se încălzesc uniform după pornire, fără bolborosit,
• centrala nu pornește și nu se oprește la intervale scurte după ce atinge temperatura,
• centrala rămâne în garanție, cu service-ul cerut de producător.