Instalații sanitare: trasee în apartament (pachet)

Fiecare firmă înțelege altceva prin „pachet”, așa că cere ca lucrările să fie trecute în scris. De regulă, pachetul cuprinde:

• demontarea țevilor vechi de apă și canalizare din apartament,
• spargerea sau frezarea șanțurilor pentru noile trasee,
• trasee noi de apă rece și caldă, cel mai des din PPR,
• canalizare nouă din țevi de plastic tip HT, cu pantă corectă,
• racorduri pentru baterii, duș, cadă, WC, mașina de spălat rufe și mașina de spălat vase,
• robineți de închidere și proba de presiune înainte de acoperire.

De multe ori nu intră în pachet înlocuirea coloanei, astuparea și tencuirea șanțurilor, faianța, montajul obiectelor sanitare, boilerul electric sau racordarea centralei termice. În practică se întâmplă des ca proprietarul să se aștepte la o „baie gata”, iar pachetul să se oprească la racordurile închise cu dopuri. Întreabă din timp unde anume se termină lucrarea.

O instalație bună începe cu planificarea, nu cu bormașina. Pașii arată de obicei așa:

1. Măsurarea apartamentului și stabilirea locului pentru lavoar, duș, mașina de spălat, chiuvetă și mașina de vase. Mutarea ulterioară a racordurilor înseamnă muncă în plus, fără rost.
2. Stabilirea cu administratorul blocului a momentului în care se oprește apa pe coloană și a punctului unde se termină instalația comună și începe a ta.
3. Demontarea țevilor vechi și pregătirea șanțurilor în pereți și pardoseală.
4. Montarea țevilor noi, sudarea îmbinărilor PPR, fixarea cu bride și izolarea.
5. Montarea canalizării cu pantă spre coloană.
6. Proba de presiune pe apă și verificarea scurgerilor cât timp șanțurile sunt încă deschise.
7. Acoperirea șanțurilor cu tencuială sau pregătirea pentru faianță.

Într-un apartament obișnuit, instalația propriu-zisă durează de regulă câteva zile. Contează numărul punctelor de consum și cât de ușor se ajunge la țevi.

Țevile vechi din metal sunt înlocuite astăzi aproape întotdeauna cu plastic. De ce? Plasticul nu ruginește, nu se astupă cu calcar cum se întâmplă cu țeava zincată, este ușor și se montează repede.

• PPR (polipropilenă) este cel mai folosit în apartamente. Îmbinările se sudează la cald, așa că țeava și fitingul devin o singură bucată, fără garnituri. Rezistența la temperatură și presiune depinde de tipul țevii. Pentru apa caldă se folosesc țevile indicate de producător pentru acest scop, adesea cu inserție de stabilizare, care limitează dilatarea.
• Țevile multistrat (PEX-AL-PEX) au un strat de aluminiu la mijloc, se îndoaie ușor și sunt potrivite, de exemplu, în pardoseală. Se îmbină cu fitinguri presate, pentru care e nevoie de scula de presare potrivită.
• Țevile HT se folosesc doar pentru canalizare, nu pentru apa potabilă.

Cuprul se mai folosește rar în apartamente. Cu material bun și montaj corect, producătorii estimează durata de viață a instalațiilor din plastic la câteva decenii. Contează și izolația: la apa caldă pentru pierderile de căldură, la apa rece ca să nu condenseze și să nu se încălzească de la țeava caldă de alături.

Chiar dacă pachetul se stabilește dinainte, starea apartamentului contează mult. Lucrarea e mai simplă când:

• apartamentul este gol, fără mobilă, iar faianța e deja scoasă,
• baia, WC-ul și bucătăria rămân în locul inițial,
• coloanele și robineții principali sunt ușor accesibili,
• se renovează în paralel instalația electrică și pardoselile, așa că șanțurile se fac o singură dată.

Lucrarea devine mai grea dacă muți bucătăria sau baia mai departe de coloană, pentru că scurgerea are nevoie de pantă și de loc în pardoseală. La fel de mult complică lucrurile zidăria foarte dură, robineții vechi și corodați care nu se mai închid sau obstacolele neașteptate descoperite în pereți. Fiecare dintre ele adaugă timp și material.

Coloanele, robineții principali și, în multe blocuri, și apometrele țin de instalația comună. Orice intervenție pe ele, oprirea apei pe toată coloana sau schimbarea apometrelor le stabilești din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari. Multe blocuri au regulile lor, de exemplu ore fixe pentru oprirea apei sau sigilarea apometrelor după montaj.

Traseele se proiectează după standardele SR EN în vigoare, pe care un instalator serios le cunoaște. Dacă vrei să faci după renovare și alte îmbunătățiri, cum ar fi o centrală mai eficientă sau panouri solare pentru apă caldă, merită să urmărești programele de tip Casa Verde, ale căror condiții se schimbă de la o ediție la alta.

Dacă în bucătărie lucrarea atinge țeava de gaz sau aragazul, de acea parte se poate ocupa doar un instalator autorizat ANRE pentru gaze. Dacă simți miros de gaz, ieși din apartament și sună la urgența distribuitorului de gaz sau la 112.

• Acoperirea țevilor fără probă de presiune. O îmbinare care pierde se caută apoi spărgând faianța nouă.
• Pantă prea mică la canalizare sau prea multe coturi, de unde apar înfundările.
• Lipsa izolației: apa rece se încălzește, iar țeava face condens.
• Combinarea unor fitinguri ieftine de la producători diferiți, care nu se potrivesc între ele.
• Lipsa robineților separați pe încăperi. La o avarie trebuie să oprești apa în tot apartamentul.
• Lipsa fotografiilor cu traseele. Mai târziu e ușor să dai cu bormașina în țeavă când montezi o poliță.

Înainte să se acopere șanțurile și să semnezi recepția, verifică:

• dacă s-a făcut proba de presiune și ai o înregistrare a ei,
• dacă ai fotografii sau o schiță cu traseele țevilor din pereți și pardoseală,
• dacă apa caldă și cea rece sunt marcate corect, cu apa caldă pe stânga,
• dacă fiecare racord este la locul și la înălțimea stabilite,
• dacă țevile sunt izolate și bine fixate,
• dacă toți robineții funcționează și se închid complet,
• dacă apa se scurge repede la proba de golire și nu se aude bolborosit,
• dacă ai primit lista materialelor folosite și condițiile de garanție,
• dacă administratorul a confirmat repornirea apei și indexul apometrelor.