Montarea și fixarea ușițelor de vizitare

Cel mai des le vezi în baie sau în debara, unde în spatele gips-cartonului trec coloanele de apă și de canalizare. Apar și la pereții falși pentru vasul WC suspendat, la tavanele false cu instalații și în nișele tehnice din case. Când ceva curge, contează fiecare minut. Cine are ușiță în dreptul robinetului oprește apa imediat. Cine nu are, sparge faianța.

Într-un bloc, coloana este o parte comună și la ea pot avea nevoie de acces și vecinii, și instalatorul trimis de asociația de proprietari. Înainte să o închizi, merită să vorbești cu administratorul despre locul și mărimea ușițelor, ca să nu se ajungă mai târziu la tăieri în placarea ta. La coloana de gaz, spațiul închis trebuie să rămână aerisit, iar robinetul trebuie să fie ușor de atins. Orice lucrare la instalația de gaz o face doar un instalator autorizat ANRE.

Pagina acoperă două lucrări apropiate: montajul obișnuit al ușițelor de vizitare în orice tip de suport și fixarea ușițelor din gips-carton pe coloană.

După material

• ușițele din plastic sunt ușoare, nu ruginesc și sunt suficiente pentru baie; sunt alegerea obișnuită pentru locuri pe care le deschizi rar,
• ușițele metalice din oțel zincat sau inox sunt mai rezistente, se potrivesc în subsoluri, garaje și camere tehnice și există și în variantă rezistentă la foc,
• ușițele din gips-carton au ramă din aluminiu sau oțel și umplutură din placă de gips-carton; după chituire și zugrăvire se pierd în perete,
• ușițele ascunse sub faianță au o ramă în care lipești aceeași faianță ca pe perete și se deschid prin apăsare sau cu magnet.

La ce să te gândești la ușițele pentru coloană

Mărimea o alegi după ce se află în spate. Pentru un singur robinet ajunge o deschidere mai mică. Pentru apometrul care se va schimba sau pentru piesa de curățare a canalizării îți trebuie o deschidere în care încap ambele mâini cu sculele. Grosimea ramei trebuie să se potrivească cu placarea: altfel se montează la un singur strat de placă și altfel la două straturi. Înălțimea depinde de poziția robinetelor; ușița trebuie să fie chiar în fața lor, nu puțin mai încolo. Finisajul este de obicei vopsea sau faianță. Dacă pui faianță, verifică la producător ce greutate suportă ușița. În baie, rama primește placă de gips-carton rezistentă la umiditate.

1. Se măsoară poziția robinetelor, a îmbinărilor și a contoarelor și, după ele, se stabilesc locul și mărimea ușiței.
2. Se trasează deschiderea după dimensiunea de montaj din instrucțiunile producătorului, nu după dimensiunea exterioară a ușiței.
3. Se taie deschiderea: gips-cartonul cu cutterul sau cu fierăstrăul, zidăria și betonul cu disc diamantat și aspirarea prafului.
4. La gips-carton se adaugă profile în jurul deschiderii, ca rama să nu stea doar în placă.
5. Rama se aduce în plan, se verifică cu nivela, se măsoară diagonalele, apoi se fixează cu șuruburi, dibluri sau după sistemul producătorului.
6. Se montează ușița și se probează deschiderea încă înainte de chituire.
7. Se chituiește îmbinarea, se șlefuiește, se zugrăvește sau se placează cu faianță, protejând mecanismul și rostul.

Cel mai simplu este să montezi ușița într-un perete fals din gips-carton care încă nu e închis. Rama se gândește atunci împreună cu profilele și nu mai trebuie refăcut nimic. Montajul ulterior într-un perete gata finisat cere mai multă muncă: trebuie găsite profilele, tăiată deschiderea fără să strici zona din jur, uneori adăugată o întăritură și refăcută zugrăveala sau faianța.

Durează mai mult și la beton sau zidărie dură, la dimensiuni mari ori atipice, la ușițele ascunse sub faianță, unde totul trebuie să fie în plan la milimetru, și în locuri înghesuite, cum e spatele vasului WC. În schimb, mai multe ușițe identice pe același șantier merg mai repede, pentru că pașii se repetă.

• ușița prea mică, care pare suficientă, dar în care nu încape cheia pentru robinet,
• locul greșit, cu ușița lângă robinet sau în spatele unui dulap ori al unei mașini de spălat puse mai târziu,
• deschiderea neîntărită, când rama stă doar în placă și, cu timpul, se slăbește de la deschideri repetate,
• rama strâmbă, ușița freacă, nu se închide bine, iar la modelele fără ramă vizibilă denivelarea se vede și după zugrăvire,
• rostul umplut, vopseaua, chitul sau adezivul de faianță lipesc ușița pentru totdeauna,
• placa obișnuită în baie, care se înmoaie și se deformează la umezeală.

Dacă ai un perete fals în jurul coloanei de apă sau de canalizare și ceva experiență cu gips-cartonul, te descurci singur. La coloana de gaz și în spațiile comune ale blocului lasă lucrarea unui specialist și ține cont de ce îți spune administratorul.

1. Verifică cu un detector poziția profilelor și a țevilor din spatele plăcii.
2. Trasează deschiderea după dimensiunea de montaj din instrucțiuni și verific-o cu nivela.
3. Dă găuri în colțuri și taie deschiderea cu fierăstrăul pentru gips-carton, încet și drept.
4. Adaugă profile pe tot conturul deschiderii și prinde-le de structură.
5. Introdu rama, adu-o în planul peretelui și înșurubeaz-o.
6. Montează ușița și probează dacă se deschide fără rezistență.
7. Acoperă rostul și mecanismul cu bandă, chituiește îmbinarea și șlefuiește după uscare.
8. Zugrăvește sau placează cu faianță și scoate banda înainte ca suprafața să se usuce complet.

• ușița este chiar în fața robinetelor și a contoarelor și poți lucra cu ambele mâini,
• rama este fixă, nu se mișcă la apăsare și chitul din jur nu crapă,
• ușița se deschide și se închide ușor, iar magnetul sau încuietoarea țin,
• fața ușiței este în același plan cu peretele, iar rostul este egal pe tot conturul,
• în baie s-a folosit placă rezistentă la umiditate, iar faianța de pe ușiță nu depășește greutatea recomandată,
• în rost și în mecanism nu există vopsea, chit sau adeziv,
• în fața ușiței nu stă nimic care să împiedice deschiderea.